9 rezultate (0,18288 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Autenticitatea. 10 secrete antiglobaliste

Autenticitatea. 10 secrete antiglobaliste

Prin întreaga sa cercetare, autorul acestui volum a descoperit, în spatele constructului social numit „autenticitate”, un întreg sistem de valori sociale: originalitate, adevăr, încredere și sinceritate, urmărite constat de indivizi și de colectivități, autenticitatea clădindu-se pe judecăți de valoare construite aprioric. A descoperit că nevoia de autenticitate se formează pe fondul acțiunii actorilor sociali care dezvoltă un soi de contrareacție la fals și falsificare și față de orice alte anti-valori construite prin termeni conotați negativ în încercarea restabilirii unei ordini date mai degrabă de un set de valori dezirabile social decât de un context anterior, greu de plasat cu exactitate într-un moment istoric bine definit. Antonio Amuza arată, pe întreg parcursul acestui volum, că, în România, nevoia de autenticitate există și că aceasta reprezintă un manifest împotriva diluării esențelor din care sunt construite valorile față de care românii și-au arătat apartenența de-a lungul timpului. Este momentul ca aceste valori să se reconstruiască social, într-o epocă dominată de belșug și de un spațiu din ce în ce mai îngust de diferențiere și de promisiune instantanee. Cred că ne aflăm în faţa unei lucrări excepționale pentru domeniul sociologiei, o lucrare care se află la nivelul cel mai înalt al cercetării domeniului. Avem cu toții nevoie de cercetare autentică, de cercetători asemeni lui Antonio Amuza, dornici să facă diferența, care simt nevoia calității, în fața aspectului, nevoia utilului, în fața ambalajului, a adevărului, în fața spectacolului. În cazul lui Antonio Amuza putem vorbi, cu certitudine, de un reprezentant al noii generații de cercetători pentru care căutarea autenticului este un modus vivendi. (Vasile Sebastian Dâncu

RON 33.95
1

Richard Serra. Formulări spațio-temporale în sculptura secolului XX

Lumea din cuvinte. Realitate si fictiune

Laura Poanta 50. Album retrospectiv

Laura Poanta 50. Album retrospectiv

Pe coperta I: Laura Poantă, lucrare din seria Douăsprezece singurătăți, 2021 Am ales, pentru acest album retrospectiv, desene, crochiuri, grafică, ilustrație de carte, pictură în ulei, acrilic ori tempera. În expoziții (personale sau colective, la Muzeul de Artă Cluj-Napoca, la Galeriile Steaua, la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga”, la Salonul Medicilor sau la cel al Scriitorilor, la Turnirul Scriitorilor Sighișoara etc.), ele aveau, desigur, și titluri. Nu le-am păstrat aici, în acest exercițiu de memorie afectivă. (Laura Poantă) * * * LAURA POANTĂ (n. 10 martie, 1971, în orașul Agnita, județul Sibiu) este fiica Irinei Petraș și a lui Petru Poantă. Medic, grafician, traducătoare din limbile engleză și italiană. A absolvit Liceul de Artă „Romulus Ladea” din Cluj-Napoca, secția de grafică (1989), și Facultatea de Medicină, din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” în anul 1995. Este doctor în medicină din 2005 și medic primar. Este autoare și coautoare la peste 20 de volume de specialitate (cardiologie, medicină internă, semiologie). A tradus din limbile engleză și italiană autori precum Edmondo De Amicis, Katherine Mansfield, Edgar Allan Poe, Oscar Wilde, Saki, Ambrose Bierce, Mark Twain, Luigi Pirandello etc., etc. A tradus și piesa lui David Greig, Ultimul mesaj al cosmonautului către femeia pe care a iubit-o cândva în fosta Uniune Sovietică. Premiera: 2 octombrie 2010, Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, Regia: Radu Afrim. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, a Societății Române de Medicină Internă, a Societății Române de Semiologie, a Societății Americane de Ecocardiografie, a Societății Americane de Psihosomatică și a Asociației Europene de Ecocardiografie

RON 63.05
1

Carnavalul din poiană. Teatru pentru școlari

Carnavalul din poiană. Teatru pentru școlari

Cartea aceasta se adresează înainte de toate dascălilor. Lor le este folositoare, căci e o „carte practică”. Ea s-a scris din necesitate. În primul rând, după o nu tocmai scurtă și calmă experiență didactică, căci mi-a fost dat să predau în cătune, în sate și în orașe, la clase normale sau simultane, mi-am dat seama că există părți ale personalității copilului pe care nu le poți cunoaște „la clasă”. Aptitudini, talente, tipuri de caracter și temperament sunt sortite să stea ascunse ani de zile ori să se înăbușe și să nu mai apară niciodată la suprafață. (ANA MUREȘAN)Serbarea școlară e locul și momentul în care se dovedește că toți copiii sunt buni. Toți, și cel cuminte, și cel neastâmpărat, și cel timid, și cel îndrăzneț, și premiantul, și codașul se descoperă uimiți și își găsesc locul și rostul pe scenă. Fiecare e bun la ceva. Niciunul nu rămâne pe din afară. Diferiți, și tocmai de aceea frumoși. La fel ca în viață. (ION MUREȘAN)Ana Mureșan este învățătoare cu gradul didactic I. S-a născut la 20 ianuarie 1959, în comuna Chiuiești, județul Cluj. A absolvit Liceul Pedagogic „Gheorghe Lazăr” din Cluj-Napoca în 1978. Până în anul 1988, a fost învățătoare la școlile gim­naziale din comuna natală (Huta și Strâmbu). Din 1990 până în 2006, a profesat la Colegiul Tehnic de Construcții „Anghel Saligny”, iar în perioada 2006-2020, la Colegiul Național „Gheorghe Șincai” din Cluj-Napoca.A publicat volumele: Carnavalul din poiană, teatru pentru școlari, împreună cu Ion Mureșan (2004); Singur acasă, poezii pentru copii (2006); Asta-i seara de Crăciun, teatru pentru școlari (2011). Ion Mureșan este poet, eseist și publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. S-a născut la 9 ianuarie 1955, în Vultureni, județul Cluj. A absolvit Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Între 1981 și 1988, a predat în satul Strâmbu, județul Cluj. A fost re­dactor al revistei Tribuna, redactor-șef al revistei Verso, membru al grupării Echinox și al Cenaclului Saeculum.A publicat:Poezie: Cartea de iarnă (1981, 2013); Poemul care nu poate fi înțeles (1993); cartea Alcool (2010); Pahar/Glass/Au fond du verre/ Im Glas/ Bicchiere/Pohár. Cu 10 desene de Ioan Marchiș, traducere de Danilo De Salazar, Szántai János, Virgil Stanciu, Dumitru Țepeneag și Ernest Wichner (2007, 2015); Introducere în poezie (2023).Eseuri: Cartea pierdută – o poetică a urmei (1998, 2019); Oglinda aburită, eseuri conversaționale (2013); Indulgențe, publicistică (2021).Prezent în numeroase antologii apărute în România și în străinătate. Poeme traduse în limbile franceză, engleză, germa­nă, spaniolă, cehă și maghiară.Distins cu Premiul Academiei Române, Premiile Naționale „Mihai Eminescu”, „Lucian Blaga”, „Tudor Arghezi” și de cinci ori cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România

RON 49.50
1

Italia-Romania. O bibliografie cat o istorie

Italia-Romania. O bibliografie cat o istorie

Bibliografia de fata vine ca o continuare si dezvoltare a Bibliografiei istorice romano-italiene, publicata in 1997 de Veronica Turcus, un succes tacut pentru acel moment al relatiilor bilaterale in dinamica cultural-stiintifica. De atunci insa, dupa doua decenii, am sesizat nevoia acuta a unui ghidaj bibliografic in noianul de aparitii editoriale care au explodat, mai cu seama de la inceputul celui de-al doilea mileniu. Bibliografiile tematice, in cazul acesta una prevalent istorica, sunt o evidenta a bibliologiei din epoca tarziu moderna, dar nu si-au pierdut din utilitatea educativ-culturala nici astazi. Interconectarea si globalizarea, inerente revolutiei telematice din ultimele decenii, solicita o cantitate tot mai mare de informatii, dar de multe ori de nisa, dincolo de generalitatea placida tipica informatiilor prezente in cartile, interfetele sau site-urile cu fizionomie enciclopedica. Cercetatorul ambitios si curios are nevoie de o profunzime informativa pe care numai un aparat bibliografic profesionist poate sa i-o ofere. Din aceasta evidenta a plecat si intentia noastra de a relua la alta scara, dupa doua decenii, un demers bibliografic care s-a dovedit a fi valid si durabil. [...] In interiorul acestui concentrat bibliografic, dupa lungi dezbateri in duet determinate de dorinta de a da o forma cat mai cuprinzatoare, dar care sa mentina caracterul de bibliografie istorica in sens larg, am decis sa inseram urmatoarele categorii de realizari livresti cu destinatie publica si vestimentatie editoriala finita: 1. lucrari ale autorilor italieni privind Romania si romanii publicate in limbile italiana si romana; 2. lucrari ale autorilor romani privind Italia si italienii publicate in limbile romana si italiana; 3. lucrari ale unor autori straini privind Romania si romanii publicate in limba italiana; 4. lucrari ale unor autori straini privind Italia si italienii publicate in limba romana; 5. lucrari ale unor autori italieni privind Romania si romanii aparute in limbi straine; 6. lucrari ale unor autori romani privind Italia si italienii aparute in limbi straine; 7. lucrari ale unor autori italieni, straini si romani traduse si/sau scrise in limba romana fara referire la Romania/romani sau Italia/italieni, publicate in Italia; 8. lucrari ale unor autori romani, italieni si straini traduse si/sau scrise in limba italiana fara referire la Romania/romani sau Italia/italieni, publicate in Romania; 9. lucrari ale unor autori straini privind relatiile romano-italiene, argumente italo-romane sau personalitati din ambele tari publicate in alte limbi decat romana si italiana; 10. lucrari coordonate/editate de specialisti romani si italieni in alte tari decat Romania sau Italia cu continut referitor la argumente romano-italiene; 11. lucrari in limbile romana, italiana sau limbi straine care sunt conexate cu conceptul de Roma antica, Sfantul Scaun/succesorii lui Petru si Citta del Vaticano. Din motive pendinte de bogatia materialului bibliografic recenzat, dar si a varietatii sale extraordinare am decis sa segmentam bibliografia in calupuri mari, pe teme cu caracter clasic, opinand ca o transarea minutioasa a vocilor stranse in acest volum ar fi creat dezechilibre si ar fi pus in evidenta discrepantele existente de partea romana sau italiana pe anumite teme si fronturi de cercetare. - Autori

RON 97.00
1

Povești despre Cluj IX

Povești despre Cluj IX

Proiect editorial apărut sub egida Asociația „Vechiul Cluj”Coordonatorul volumului: Tudor SălăgeanCoordonatorii proiectului: Sebastian‑Iacob Moga, Victor‑Eugen SalcăColecția Clujul din cuvinte este coordonată de Irina Petraș Acest proiect a început cu o discuție pe care am avut-o în picioare, timp de două minute, cu domnul Tudor Sălăgean. Îl știam din ziare ca pe un mare cunos­cător și pasionat de istorie locală. S-a arătat interesat de ceea ce îi spuneam. Între timp, l-am cooptat și pe Victor Salcă, fiindcă împărtășea dragostea și pasiunea mea pentru istoria Clujului. Am stabilit că ne vom întâlni ulterior ca să punem la punct amănuntele, lucru pe care l-am și făcut. Astfel, am avut succes încă de la prima întrevedere. Se pare că, așa cum credeam, locuitorii Clujului sunt dornici să cunoască istoria orașului. (SEBASTIAN-IACOB MOGA) Nu intrăm acum în detaliile călătoriei lui Mihai până la Viena și ale primelor luni petrecute acolo. Merită să reținem însă faptul că voievodul a găsit cu ușurință susținere și protecție în centrele politice ale Imperiului, care îi înțelegeau valoarea și nu aveau intenția de a se dispensa de un comandant militar pe care îl considerau capabil. Cu toate acestea, utilitatea lui Mihai nu dădea nimănui impresia că ar putea fi una imediată, atâta vreme cât stăpânirea generalului Basta în Transilvania ar fi rămas solidă. Lucrurile s-au schimbat însă în Transilvania în februarie 1601, când stările au dat la Cluj un fel de lovitură de stat. (TUDOR SĂLĂGEAN) Pe parcursul mandatului său, Alexandru Șerban a avut inițiativa înființării Centrului Cultural Francez din Cluj și a alocat Bisericii Greco-Catolice spațiul din Piața Cipariu, unde se construiește noua catedrală a acestei confesiuni. De aseme­nea, în acea perioadă au fost eliminate monumentele închi­nate eroilor sovietici din Piața Avram Iancu. Pe plan politic, a fost singurul primar al unui oraș important care s-a exprimat public în favoarea lustrației, respectiv a Punctului 8 din „Proclamația de la Timișoara”. În 21 mai, a doua zi după câștigarea alegerilor prezidențiale de către Ion Iliescu, Alexandru Șerban a demisionat, dar a mai rămas în funcție până la găsirea unui înlocuitor. S-a retras definitiv în 14 iunie, ca urmare a Mineriadei de la București. (BOGDAN STANCIU) Cuprins Sebastian-Iacob Moga, Prefață – Au trecut 10 aniVladimir-Alexandru Bogosavlievici, Clujul în Evul Mediu timpuriuAlexandru Simon, Cât de mult conta Clujul la moartea lui Matia Corvin?Mihai Prodan, Ciudata structură a fostei cetăți medievale a Clujului, care a rămas intactă timp de secole între două bastioane, despre care clujenii nu știu cam nimicTudor Sălăgean, Mihai Viteazul și Generalul Basta, între Košice, Guruslău și ClujGabriel-Virgil Rusu, Ștefan Ébeni, căpitanul clujean al cetății GherlaLoránd L. Mádly, Insurecția poloneză, emigrația revoluționară și biroul austriac de informații: misiunea agentului Markus (Márk) Békessy la IașiMihai-Florin Hasan, Fapte diverse din Clujul interbelic, așa cum sunt reflectate, în ziarul „Patria”, în luna iulie a anului 1930Ioan Ciorca, Piața Cipariu, o lume dispărută… la început de mileniu treiBogdan Stanciu, Alexandru Șerban, primul primar postcomunist al Clujului – schiță biografic

RON 27.20
1

Portavionul cu cauciucuri de vara: proza umoristica

Portavionul cu cauciucuri de vara: proza umoristica

Cum se scrie umorul? Foarte simplu: iei o coală albă de hîrtie, un creion, te așezi la masă și scrii umor! Umoristul va avea o confirmare a utilității scrierilor sale, dacă (atunci cînd va să fie) Dumnezeu îl va aștepta zîmbitor, cu ultima lui carte în mînă, pentru un autograf... (CORNEL UDREA) Umorul lui e mereu proaspăt, plin de incuri surprinzătoare și de subînțelesuri, cu săgeți aruncate înspre toate țintele pe care lumea de azi i le scoate în cale. (IRINA PETRAȘ) Are în sînge acel histrionism superior, care separă adevărații arnoteni ai umorului de ciocoii de vreme nouă ai genului satiric. (HORIA BĂDESCU) Că avem lîngă noi, în persoana lui Cornel Udrea, un scriitor adevărat, nu se îndoiesc nici aceia care nu l-au citit, atît de veritabilă este recunoașterea literară a numelui său. (MARCEL MUREȘEANU) Felul în care vorbește, cu flori și zîmbete mici, îl face al naibii de interesant și în cărțile lui regăsești umorul românilor. (FĂNUȘ NEAGU) Cel mai cunoscut și mai subtil autor de proză umoristică din spațiul transilvan. (PETRU POANTĂ) Născut la 27 martie 1947 în oraşul Gheorgheni, județul Harghita, scriitorul și ziaristul CORNEL UDREA este absolvent al Liceului „Mihai Eminescu” (promoția 1964) și al Facultății de Filologie din Cluj (promoția 1969). A lucrat 40 de ani, până în 2012, în Societatea Română de Radiodifuziune, Studioul de Radio Cluj, ca realizator-coordonator programe de divertisment, teatru radiofonic şi spectacole cu public. Este autorul celei mai longevive emisiuni de divertisment, RADIODUMINICA, cu începere din 1972. Din 1970 colaborează frecvent cu programul de divertisment UNDA VESELĂ, unde i-au fost jucate peste 400 de scheciuri și monologuri. Este autor a 172 de cărți (poezie, proză, teatru, monografii, antologii, eseu – în mai multe ediții) şi CD-uri, precum și realizator, în premieră mondială editorială, a două volume de proză umoristică în Braille (pentru nevăzători). Volumul Obiceiuri de nuntă la cangurii şchiopi, apărut în 145.000 exemplare, carte retrasă de pe piață de regimul comunist în 1980, are cel mai mare tiraj de carte umoristică, înainte şi după revoluție. Piesa sa, Românie, dragă Elveția mea, a fost jucată de 103 ori la Teatrul Național din Târgu Mureş şi a fost reluată de alte 10 teatre profesioniste şi de amatori, fiind cea mai jucată piesă de după revoluție. De asemenea, este autor al primei piese româneşti sociale antidrog Colivia cu iluzii, a 64 de premiere teatrale, a 21 spectacole de teatru radiofonic național şi regional și realizator a 20 de spectacole de teatru de revistă la Ploieşti, Deva, Cluj-Napoca, Baia Mare etc. Premiera piesei Raiul, prima pe dreapta a avut loc la Lyngby, Suedia, în prezența a 44 de ambasadori şi 86 de personalități oficiale, locale şi naționale. Spectacolul A fi la timpul pe... trecut, în interpretarea Mirelei Pană, a fost jucat pe scena Teatrului Național din Cluj-Napoca în 2005, a luat premiul pentru cel mai bun spectacol la Cluj-Napoca în 2006, premiul „Ambasador” la Târgu Mureș în 2007 și a câștigat premiul pentru cel mai bun text la Festivalul de dramaturgie contemporană Stokholm (Suedia). Cea mai importantă colaborare cu un teatru neprofesionist a fost cu Teatrul „Salsovia” din Mahmudia, cu piesa Îngropat în cer, care a câștigat Trofeul Festivalului Kavarna (Bulgaria), din 21 de trupe participante. Piesele jucate de trupa „Salsovia” au fost prezentate la Teatrul tulcean „Jean Bart” și la Festivalul „Amza Pellea”. A colaborat cu cei mai mari actori ai României: Mircea Albulescu, Florin Piersic, Dorel Vişan, Tamara Buciuceanu-Botez, Draga Olteanu-Matei, Virgil Ogăşanu etc. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru de onoare al Ligii Scriitorilor Români, membru de onoare al Uniunii Ziariştilor din România, director onorific al Asociației Culturale Interludis, rector onorific al Academiei de Umor „Răzeşii” din Suceava și cetățean de onoare a patru localități din România. Apare în mai multe dicționare și monografii de specialitate, și a fost distins cu numeroase diplome, premii și titluri, printre care 27 de premii la Festivalul Teatrelor de Revistă de la Constanța, patru premii literare ale Uniunii Scriito­rilor pentru proză şi teatru şi Premiul Național „I.L. Caragiale” pentru teatru. Cărțile sale sunt traduse în limbile germană, engleză, spaniolă, franceză, maghiară, suedeză, daneză, sârbă, bulgară

RON 53.35
1

Crima perfectă și alte povestiri destul de adevărate

Crima perfectă și alte povestiri destul de adevărate

Sergiu Andon scrie literatură cu nonșalanța unui autor care are o operă în spate. Are cutezanța să disece, fără să clipească, tragedia comică a neisprăvirii românești. El însuși un personaj fabulos (pentru cei care au trecut cu bine încercarea de a-l cunoaște), nu putea debuta altfel decât cu Crima perfectă și alte povestiri destul de adevărate. Din acel „destul de” ne privește cu sarcasm autorul; de la acel „destul de” până la ultima pagină, scapără talentul. Ca scriitor, Sergiu Andon era cât pe ce să comită crima perfectă: aceea ca, ocupat cu gazetăria, cu flic-flac-urile la bară, să-şi ucidă vocația. (LELIA MUNTEANU)Vă răspund cu oarecare întârziere; am vrut să înaintez, între timp, cu lectura pentru a mai avea ceva de comentat. De altfel, și să fi vrut, n-aș fi putut s-o întrerup. Cartea mi se pare, în continuare, incitantă, scrisul se păstrează la aceeași înaltă tensiune, dar ceea ce este mai important, este că mă încântă literar. (ANGELA MARTIN, din corespondența cu S.A.)Cu scrierile ziaristului Sergiu Andon m-am întâlnit cu mulți ani înainte ca drumurile noastre să se intersecteze. Din 1969, lucrând ca analist la Institutul de Cercetare din cadrul Europei Libere, unde am condus, o vreme, și secția românească, iar apoi la Institutul de Studii Sud-Est-Europene (Südost-Institut) din München, am studiat fenomenul politic, economic, ideologic, cultural al României comuniste. A fost primul jurnalist din perioada comunistă care a explorat metodic lumea instanțelor, renăscând cronica judiciară. A fost o surpriză, în propaganda oficială tribunalele fiind ca și inexistente. În aceste scrieri de proză, care trădează un profund cunoscător și iubitor de literatură, un mânuitor al limbii române de o rară măiestrie, se resimt, desigur, și spiritul de observație, perspicacitatea și verva stilistică a comentatorului politic, dar și cazuistica juristului. Citindu-i povestirile, pot spune că Sergiu Andon, un ziarist de excepție, a devenit un prozator excepțional. (Dr. ANNELI UTE GABANYI, Berlin)Cine sunt?Sunt nepotul a patru bunici țărani ortodocși. Cei materni au trăit în Transilvania, cei paterni, în Basarabia. Părinții s-au cunoscut în București. Așa că, fără Marea Unire, n-aș fi existat.M-am născut atât de demult – 10 sau 12 septembrie 1938 –, încât am apucat până acum, cu pruncie cu tot, șapte dictaturi. Puteam ajunge strâmb rău, însă m-au susținut filosofia țărănească, modelul părinților și monologul lui Polonius către Laerte. Dacă iubești adevărul și îți rămâi consecvent ție însuți, ai întotdeauna o nișă de libertate.Am absolvit liceul la fostul și, apoi, din nou actualul „Sfântul Sava”, iar Facultatea de Drept la Universitatea București. Educație adevărată rămân clasele primare apucate la Școala Arhiepiscopală de băieți „Sfântul Iosif”, până ce a spulberat-o Reforma din 1948. Prima dintre reformările învățământului, care nu se mai termină.Eram atras de jurnalistică, dar am ajuns procuror, profilat pe anchetarea cazurilor mortale. Mă ițesc prin unele povestiri din această carte. Făceam carieră, însă în 1968 am demisionat subit, șocând sistemul. Nu puteau pricepe că mă cheamă dragostea dintâi. Scrisul.M-am revărsat vreo trei decenii în Flacăra lui Eugen Mandric, Flacăra lui Adrian Păunescu, Scânteia, Adevărul, Cultura lui Augustin Buzura. Nu reneg niciunul dintre sutele sau miile de reportaje, anchete, eseuri. Am inițiat și susținut, pentru prima oară, în regimul socialist, rubrici inspirate din viața tribunalelor („Sala pașilor pierduți”, „Din caietul grefierului”, „Din instanță în fața opiniei publice” ș.a.). Când regimul nu le-a mai înghițit, m-am profilat pe ecologie. În august 1988, la radio Europa Liberă mi se citea integral ciclul de anchete despre poluarea Văii Bistriței.22 Decembrie ’89 m-a găsit în stradă, transmițând primul reportaj din iureșul evenimentelor: pătrunderea răsculaților în reședința ceaușeștilor. Explozia publicistică ce a urmat m-a adus în postura de președinte al primelor două organizații ale presei libere, Societatea Ziariștilor din România și Uniunea Ziariștilor Profesioniști. Cu autoritatea acestor mandate, am făcut parte din nucleul de constituire și conducere a cotidianului Adevărul (1.600.000 de exemplare). Eșuând comercial cu o revistă proprie (Actualitatea ilustrată), m-am reprofilat în avocatură. Aveam 59 de ani, nu credeam că voi mai profesa un sfert de veac, apărând în peste 1.500 de procese, unele de mare interes public.A fost un exemplu că niciodată nu e prea târziu pentru ceva. Nici pentru beletristică. Am mai publicat prin almanahuri și culegeri de grup, dar în volum am debutat numai cu reportaje (În căutarea salamandrelor, carte premiată de Editura Eminescu).Da, am fost și parlamentar, chiar două mandate, am avut și funcții, dar notabilă din acea perioadă e tot publicistica, în rubrici precum „Ziarist în banca deputatului”. Așa că... (SERGIU ANDON

RON 58.50
1