25 rezultate (0,22823 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Intermitencias. Intermitente

Intermitencias. Intermitente

El presente volumen contiene los poemas incluidos el libro Intermitencias, publicado en español por Sabina Editorial (Madrid, 2018) junto con otros poemas inéditos. Volumul de față cuprinde poemele apărute în cartea Intermitencias, publicată în limba spaniolă la Sabina Editorial (Madrid, 2018), și alte poeme inedite. Intermitencias de Corina Oproae es un libro que pone de relieve sobre todo una especie de programa de trabajo, circunscribiendo el espacio a un taller ideático-lírico en el que se cristaliza una «poética» personal. La mayoría son versos escritos, como se dice de forma expresiva en un poema, en «la antecámara del despertar», momento y espacio en que la disponibilidad intuitiva del sujeto se acerca al umbral de la lucidez, siendo esta nombrada con palabras claras, de naturaleza conceptual, que trazan un proyecto de construcción del texto poético. Entre los estados de ánimo naturalmente vacilantes (hay un verso que habla de la incertidumbre de las palabras), se busca con insistencia la confianza, la seguridad y su concreción dentro del poema; la armonización, en el fondo, de los contrarios. Intermitențele Corinei Oproae pun în relief cu precădere un fel de program de lucru, circumscriind spațiul unui atelier ideatico-liric în care se cristalizează o „poetică” personală. Sunt, în majoritate, versuri scrise, cum expresiv se spune într-un poem, „în anticamera trezirii”, moment și spațiu în care disponibilitatea intuitivă a subiectului se apropie de pragul lucidității, numită, aceasta, în propoziții clare, de factură conceptuală, ce trasează un proiect de construcție a textului poetic. Între stările de spirit firesc ezitante (undeva se vorbește despre incertitudinea cuvintelor), se caută insistent încrederea, siguranța de sine și concretizarea lor în poem –, armonizarea, în fond, a contrariilor. (Ion Pop

RON 29.10
1

L’Intelligence de la Matière

Le Maitre du Livre: Stéphane Mallarmé et les sorts d’Un coup de Dés

Le Maitre du Livre: Stéphane Mallarmé et les sorts d’Un coup de Dés

Une sympathie bien mystérieuse vous a fait portraiturer dans ce délicieux hermite fou le pauvre petit homme que du fond de mon âme j'aimerais être … Mon autre préféré est … cet « étrange jongleur » à l'esprit dévasté par la merveille au sens profond qu'il accomplit, et si souffrant dans le triomphe de son savant résultat. (Stéphane Mallarmé, Lettre à Odilon Redon) La maison Didot avait été aussi catégorique en ce qui concerne le Coup de dés. « C'est un fou qui a écrit ça. » Ce verdict ne devait pas me faire abandonner la publication de l'œuvre de Mallarmé ; mais … les années passent. Toutefois, j'ai conservé soigneusement les lithographies qu'exécuta Odilon Redon pour l'illustration de ce livre, et le moment viendra, j'espère, où le Coup de dés paraîtra. (Ambroise Vollard, Souvenirs d'un marchand de tableaux) French symbolist writing, particularly Stéphane Mallarmé's late-nineteenth-century poem A Throw of the Dice Never Will Abolish Chance (1897), is unquestionably an artistic antecedent that directly impresses upon the disruption of textual space and syntax found in digital poetry. (Christopher Funkhouser, Prehistoric Digital Poetry) Eliza Deac est docteur ès lettres avec une thèse intitulée Le poétique et ses avatars : le modèle de Mallarmé et quelques expérimentes poétiques analogues aux XXe et XXIe siècles, soutenue à l’Université Babeş-Bolyai en 2016. Titulaire d’une maîtrise de lettres (2005) avec un mémoire sur l’œuvre du critique littéraire Ion Negoiţescu et d’un diplôme de master en « Études littéraires roumaines » (2006) avec une dissertation sur la subjectivité de la critique littéraire, elle a aussi obtenu un certificat de spécialisation en « Littérature et esthétique » à l’Université de Genève en 2011. Elle est membre du réseau EAM (European Network for Avant-Garde and Modernism Studies) depuis 2012. Ses recherches actuelles sont focalisées sur la poésie d’avant-garde de la première moitié du XXe siècle, mais ses intérêts touchent aussi aux sujets plus ou moins proches : l’histoire du livre, les théories du vers libre, images verbales face aux images visuelles, l’évolution de la théorie littéraire, les théories des nouveaux médias, ainsi que la littérature digitale.

RON 29.10
1

Povesti despre Cluj Vol. 5

Scoli. 5 si 7 si 4 ani

Scoli. 5 si 7 si 4 ani

Intentia de a „scoli” unul din copii, parintii o aveau de mai de mult, inradacinata si in niste amintiri de familie, pe linie paterna, dar cam pusa la incercare prin potriviri de peste vointe, de-un timp. Un gand mai mult al mamei. Fapt este ca prin arsitele unei intregi veri se progreseaza cu intocmiri de acte, cereri cu scris de mana si hartii dactilografiate, timbrate, de care se ocupa un alt parinte, fost primar, cunoscator in materie de drepturi „graniceresti”, care are si el un baiat de dat la liceu, convertibile si in burse scolare, ca in ani anteriori unei radicale schimbari, si stie mai bine pe la ce usi, mai mult inchise, e de batut. Finalizarea presupunea sa o rupi cu scoala primara, fara nici un regret. Respectiv, o sustragere din randul celorlalti fosti ortaci de iesire din copilarie, dintr-un sat, la condei si plastilina si stil, cu care a fost impartita o existenta parand pentru vecie dedicata numai malurilor unui rau, linistit ori repezit. Dar fiindca vine vorba de rau, sa-i privesti mersul pe o harta, infiripat din munti pe care-i stii in cerul dinspre Bucovina, si sorocit – dupa o logodna cu firul altei ape, Sieul, si contopirea cu Somesul Mare, pentru o intalnire cu albia Tisei – incredintarii cursului galben al Dunarii si cerului albastru al Marii Negre, ocolului larg, prin Mediterana si Atlantic, al intregii lumii. Nume proprii, umpland de-o alarma. Iar alegerea nu putea fi alta decat Nasaudul, orasul Scolilor graniceresti. Cuvantul se pronunta cu accentul pe a doua silaba, cu o sonoritate care insemna si ardoare, si teama, si deferenta, si familiaritate, valorile tonale ale vocalelor urzind o pronuntie surda, care cocheta cu o reprezentare a ceva vrajmasesc, dar si de halta pe un drum, cand va trebui sa fii cu ochii in patru. - Aurel Ra

RON 36.86
1

Re-descoperim Clujul Vol. 2. Re-discovering Cluj Vol. 2

Re-descoperim Clujul Vol. 2. Re-discovering Cluj Vol. 2

Re-descoperim Clujul II. Istorie, istorii, istorisiri un ghid de Vladimir-Alexandru Bogosavlievici / Re-discovering Cluj II. History, past events, stories a guide by Vladimir-Alexandru Bogosavlievici Editie bilingva romana-engleza. Asociatia "Vechiul Cluj" s-a constituit in vara anului 2013, cu scopul redescoperirii Clujului si a multiculturalitatii acestuia, printr-o incursiune in istoria municipiului si a judetului. Ceea ce a dus la infatisarea Clujului de azi este prea putin cunoscut de catre publicul larg, situatie care se poate schimba prin mediatizarea istoriei marcante a acestui oras. Incepand cu anul 2016, Asociatia a implementat proiectul „Re-descoperim Clujul”, in ale carui doua editii de pana acum s-au materializat cele doua ghiduri turistice ale colectiei. Incepand din anul 2014, Asociatia a mai desfasurat si proiectul „Povesti despre Cluj”, ajuns in prezent la a IV-a editie. - Sebastian-Iacob Moga "Vechiul Cluj" Association was founded in the summer of 2013, aiming at rediscovering Cluj and its multicultural character, by dwelving into the history of both city and county. What contributed to everything that represents Cluj of today is only partly known by the local public. The association wishes to change this fact, by diseminating elements of the remarkable history of the city. Beginning with 2016, the Association implemented the project “Re-discovering Cluj”, resulting in the first two published touristic guides of the series. Since 2014, the Association also became involved in organizing the “Stories of Cluj” project, which currently at its fourth edition. - Sebastian-Iacob Moga "Re-descoperim Clujul" a fost, in ordine cronologica, cel de al doilea proiect de anvergura al Asociatiei „Vechiul Cluj”. Asa cum sugereaza si titlul, publicul tinta al acestui proiect il constituie atat cei pentru care Clujul se lasa descoperit pentru prima data, cat si cei care i-au uitat comorile. Informatia despre diverse locuri, cladiri si personalitati ale Clujului se poate pierde datorita cresterii populatiei orasului prin imigratie, inceputa in timpul expansiunii industriale din perioada dictaturii comuniste si continuata in prezent. Ne-ar placea sa stim ca tururile ghidate si cele doua ghiduri publicate isi vor fi atins scopul, iar traditia istorica a Clujului va fi transmisa mai departe. - Victor Salca In chronological order, "Re-discovering Cluj” was the second large-scale project developed by "Vechiul Cluj" Association. As its title suggests, the targeted public of this project includes people that discover Cluj for the first time, as well as people that have forgotten its treasures. The information about various places, buildings, and personalities of Cluj might be forgotten due to the high growth rate of the city population, which began during its politically driven industrial development in the times of the communist dictatorship, and continues today. Nevertheless, we would be extremely pleased to know that the guided tours and the two printed guide books have achieved their goal, and that the historical tradition of Cluj will be known and further carried on. - Victor Salca In cel de al doilea ghid din seria dedicata redescoperirii Clujului, profesorul Vladimir-Alexandru Bogosavlievici ne indeamna pasii catre zone ale orasului care, in Evul Mediu, erau situate in afara burgului medieval. Nu sunt trecute cu vederea nici alte obiective mai apropiate sau mai indepartate de zidurile orasului de altadata, cum ar fi Piata Lucian Blaga, Gradina Botanica, Cetatuia cu fortificatia austriaca sau Parcul Etnografic creat de marele etnograf Romulus Vuia. Autorul ne conduce intr-o calatorie in care marile epoci ale trecutului se imbina adesea cu prezentul, sub bagheta sa, aproape magica, de posesor al unui neegalat tezaur de cunostinte. - Tudor Salagean In this second guide of the series dedicated to the rediscovery of Cluj, professor Vladimir-Alexandru Bogosavlievici directs our steps towards city neighbourhoods that, during Middle Ages, were outside of the medieval burg. The tours also included other objectives that are closer to or more distant from the old city walls, such as: Lucian Blaga Square, the Botanical Garden, the Citadel with the Austrian fortress, or the Ethnographical Park, founded by the great ethnographer Romulus Vuia. The author takes us on a journey in which, great periods of the past often merge with the present, as if under the magic wand of a master with an unmatched treasure of knowledge. - Tudor Salagea

RON 29.10
1

Repere culturale transilvane Vol. 2

Romanii din Bistrita Vol. 2

Povesti despre Cluj Vol. 2

Post/neoistoria filmului romanesc (si nu numai) in mono-dialoguri critice (via Facebook & ExtraFb.). Vol. 2

Post/neoistoria filmului romanesc (si nu numai) in mono-dialoguri critice (via Facebook & ExtraFb.). Vol. 2

Post-neoistoria filmului romanesc (si nu numai) in mono-dialoguri critice (via Facebook & Extra-Fb.). Volumul 2 Cel mai tinar in spirit comentator al productiei cinematografice romanesti din ultimele decenii, cel mai constant, mai efervescent, mai radical e bravul octogenar Valerian Sava (nascut pe 9 august 1934), acusi nonagenar, un veritabil fenomen de energie longeviva, si anume cu mentinerea intacta a deschiderii spre cele mai noi experiente creative din domeniu. Cronicar de film de lunga cursa, ani buni redactor chiar la revista-fanion, cu titlu generic, Cinema, Valerian Sava si-a asumat, in 1999, inevitabila perspectiva integratoare in Istoria critica a filmului romanesc contemporan, cu o Retrospectiva de la inceputuri (vol. I, necontinuat), pentru ca sa revina imediat in linia intii a artileriei de intimpinare, nu doar stimulat, ci de-a dreptul atitat de primele semne de aparitie a unui "nou val" in cinematografia autohtona. A urmat - si continua! - avalansa junetei senecte, intr-o serie abundenta de articole-comentarii-pledoarii de mare sustinator al ofensivei regizorale din anii 2000, cu frecvente reactii virulente la adresa contestatarilor miscarii si - in genere - a "establishment"-ului local conservator. Dupa un deceniu de publicistica ferventa "pe hirtie", in reviste tiparite, Valerian Sava si-a strins recolta in cele trei volume dintr-O istorie subiectiva a tranzitiei filmice. Al Patrulea Val, restauratia mediocrata si refondarea cinemaului romanesc (2011, 2012, 2013), dupa care, din 2018 incoace, a repornit motoarele folosind ca "suport" de publicare reteaua Facebook, deci pagini din "universul virtual", cu recapitulari tipografice compacte in Post/neoistoria filmului romanesc (si nu numai) in mono-dialoguri critice (via Facebook & Extra-Fb.) (vol. 1, 2021 si vol. 2, 2022 - acesta!). Povestea merge inainte: se cam stinge NCR-ul (= Noul Cinema Romanesc, sigla rulata frenetic de Valerian Sava, preluata de la confratele mai tinar Mihai Chirilov, caruia ii recunoaste franc paternitatea), vine vremea unui "nou nou val" si totul trebuie consemnat cu maxima vigilenta, filtrat si integrat in marea ecuatie de evolutie a celei de-a 7-a arte pe meleagurile noastre. Entuziasmat de prestatiile tripletei Cristi Puiu - Cristian Mungiu - Radu Muntean si-ale comilitonilor, Valerian Sava face o critica militanta fara sa i se fi tocit taisul spadei polemice, pus adeseori in actiune pentru a marca scaderile anumitor filme, pozitiile considerate inadecvate ale altor glosatori sau precaritatile institutionale care afecteaza functionarea "breslei". - Ion Bogdan Lefte

RON 38.80
1

In cautarea sensului pierdut (Vol. 1 + 2)

In cautarea sensului pierdut (Vol. 1 + 2)

Vol. I: Întâlnirea cu destinul (298 pagini); Vol. II: Creierul și noua spiritualitate (420 pagini) Primul volum este dedicat începuturilor mele spirituale care sunt indisolubil legate de lumea satului în care m-am născut, de oamenii lângă care am copilărit, de evenimentele şi experienţele pe care le-am traversat acolo. Acum majoritatea acestei lumi este de mult trecută în tărâmul umbrelor. Din acest motiv am dorit să las un document scris, cât mai fidel posibil, asupra satului văzut de mine în preajma celui de-al doilea război mondial. În efemera noastră trecere prin istorie şi perpetua alergare spre mai bine, totul se schimbă, se transformă şi piere. Nici o viaţă nu este inutilă, de vreme ce întruneşte în sine toată istoria şi inteligenţa Universului. Privind din această perspectivă, mi-am propus s-o fixez în memoria eternităţii. Cel de-al doilea volum este o analiză lucidă a lumii contemporane privită din unghiul finalităţii existenţei uma­ne, al perspectivei pe care mi-au dat-o nu numai experien­ţele mele de viaţă ci, mai ales, o mulţime de experienţe şi observaţii venite inclusiv din laboratoarele ştiinţelor moderne şi care, din motive mai puţin înţelese, sunt ignorate de gândirea ştiinţifică oficială. O mulţime de surse care vin din vechi civilizaţii extraeuropene, conjugate cu informaţii foarte recente, ne spun că omenirea se află în prezent la sfârşitul unui ciclu cosmic şi la începutul unei ere, care va aduce o nouă spiritualitate, o nouă conştiinţă, o eră în care omul îşi va regăsi adevăratul sens al existenţei, pierdut de omul actual. Graţie actualelor mijloace tehnice de investigaţie a creierului suntem în posesia unor date care, cu siguranţă, vor revoluţiona ştiinţele cognitive. Creierul se dovedeşte a fi un suport fundamental şi neaşteptat pentru edificarea acestei noi spiritualităţi, venind în consens cu cele mai elevate învăţături din istoria omenirii. (Dumitru Constantin-Dulcan

RON 80.51
1

Ion - Vol. 1 + 2 (editie anastasica in cutie de colectie)

Ion - Vol. 1 + 2 (editie anastasica in cutie de colectie)

Ediţie anastatică după prima ediție tipărită la București. Proiect editorial dedicat Centenarului Marii Uniri.Acţiunea se petrece în satul Prislop, de lângă Năsăud; în roman, Pripas. Pentru a situa locurile, pornesc cu cititorul pe şoseaua naţională, mă abat, din sus de Armadia, pe o şosea laterală care trece Someşul; apoi, prin satul Jidoviţa, ajungem la Pripas. Armadia e numele găsit orăşelului Năsăud, precum şi Jidoviţa indică satul, ce se numea înainte Tradam, dintre Năsăud şi Prislop. [...] Descrierea drumului până la Pripas și chiar a satului şi a împrejurimilor corespunde în mare parte realităţii. De când romanul Ion a devenit prea cunoscut, şi satul Prislop a dobândit o faimă, pe care n-a nădăjduit-o niciodată, călătorilor de marcă li se arată de şefii autorităţilor din Bistriţa sau din Năsăud casa în care ar fi stat învăţătorul Herdelea, crucea de la intrarea în sat, casa lui Ion Glanetaşu, cârciuma lui Avrum, pe care azi o ţine un nepot de-al lui, şi diverse alte lucruri din roman. Inutil să spun că elevii liceului din Năsăud se plimbă deseori până la Pripas, urmând paşii lui Titu Herdelea şi ai surorilor lui, căutând să fixeze cu precizie locul unde s-a întâlnit Titu cu d-ra Roza Lang şi altele, şi altele... Şi totuşi petrecerea de la horă, scandalul, cheful de la cârciumă, bătaia dintre flăcăi şi toate amănuntele celelalte, deşi plasate în Pripas, în sufletul meu trăiau ca întâmplate în alt sat, în satul primei mele copilării. (Liviu Rebreanu, Mărturisiri, 1932) Romanul Ion mai are puțin până la centenar. Evenimentul este anticipat de Editura Școala Ardeleană printr‑o ediție anastatică a primei versiuni tipărite. Autorul a intervenit în edițiile următoare prin corecturi și îndreptări stilistice de detaliu, dar nu a operat tăieturi sau adaosuri, modificări de structură epică sau de viziune, așa încât ediția primă, din noiembrie 1920, rămâne un reper și exercită fascinația unei apariții miraculoase pentru evoluția literaturii noastre. Întreaga istorie a romanului, variantele din manuscris, intervențiile scriitorului în edițiile ulterioare (încă opt antume) sunt documentate minuțios și pot fi urmărite în ediția critică întocmită de Niculae Gheran, secondat de Valeria Dumitrescu, în volumul 4 de Opere Liviu Rebreanu, Editura Minerva, 1970. Autorul însuși a explicat pe îndelete geneza romanului, etapele redactării, legătura lui cu propria biografie, modul în care s‑a raportat la spațiul geografic năsăudean din care provine într-un text pe deplin lămuritor și edificator, o serie de Mărturisiri foarte interesante pentru cititorul care vrea să înțeleagă procesul creator și felul în care a luat naștere o lume imaginară dintr-o lume reală. (Ion Simuț

RON 130.00
1

Pescuirea minunată

Pescuirea minunată

Ediție bilingvă română-franceză / Édition bilingue roumain-françaisTraducere din limba română de / Traduit du roumain par Vasile Trif et Jean PoncetIlustrații de / Illustrations de Vasile TrifCu un text însoțitor despre arta ilustratorului de / Avec un texte d’accompagnement sur l’art de l’illustrateur par André SeleanuPescuirea transcendențeiO poezie a interferenței firești, dintre sacru și profan, ne oferă părintele Vasile Trif în acest nou volum, Pescuirea minunată. Un titlu sugestiv pentru ceea ce autorul își propune în lucrarea sa poetică. Căci dacă, odinioară, apostolul Petru își asumase condiția de „pescar de oameni”, Vasile Trif se arată aici pescar al transcendenței pe care o restituie viețuirii umane. Pescuire a minunii care ține în firea ei existența. Totul construit în jurul trinității: lumină, iubire, cuvânt. Unde rolul primordial îl are cuvântul, cel ce poartă în sine virtuțile logosului. „Țes lumea aceasta în cuvinte puține”, zice poetul. Fiindcă nu e nevoie de prea multe în „închipuirea” lumii, atunci când acestea își asociază tăcerea roditoare și vorbitoare, din care însuși cuvântul purcede: „Cuvintele tresaltă-n pielea întinsă-a tăcerii”. Poate că tocmai de aceea poemele sale concise sunt cele care afirmă deplin virtuțile metaforei. Iar în această pescuire a sacrului, părintele Vasile Trif aduce cu sine, în îndepărtata Canada, întruchiparea etnică a acestuia, nostalgia copilăriei consumate în spațiul identitar al satului românesc, ale cărui însemne și simboluri se regăsesc în poemele sale: „se-ntoarce pământul în mine/ precum o brazdă tăiată adânc”! Mărturisiri și orizonturi poetice în care lectorul se poate regăsi oriunde va fi fiind el. (Horia Bădescu) La pêche à la transcendanceUne poésie de l’interférence naturelle, entre le sacré et le profane, nous est offerte par le père Vasile Trif dans ce nouveau volume intitulé La Pêche miraculeuse. Un titre qui est suggestif de ce que l’auteur se propose dans l’œuvre poétique. Car si, par le passé, l’apôtre Pierre avait assumé la condition de « pêcheur d’hommes », Vasile Trif se montre ici pêcheur de transcendance, dont il fait don à la vie humaine. Pêche du miracle qui dans son âme tient l'existence. Tout est construit autour de la trinité : lumière, amour, parole. C’est la parole qui occupe le rôle primordial. La parole qui porte en elle les vertus du logos. « Je tisse ce monde avec des mots comptés », dit le poète, car ça ne prend pas trop de mots pour « imaginer poétiquement le monde », lorsque ceux-ci s’associent dans le silence fructueux et éloquent, d’où la parole elle-même surgit : « les mots tressaillent sur la peau tendue du silence ». C’est peut-être pourquoi ses poèmes concis sont ceux-mêmes qui affirment pleinement les vertus de la métaphore. Et dans cette pêche du sacré le père Vasile Trif apporte avec lui, au Canada lointain, l’essence ethnique, la nostalgie d’une enfance vécue dans l’espace identitaire du village roumain, dont les signes et les symboles sont présents dans ses poèmes : « La terre entre en moi/ comme un sillon tracé profond » ! Confessions et horizons poétiques dans lesquels le lecteur peut se retrouver où qu'il puisse être. (Horia Bădescu) Spațiul și culorile saleArta lui Vasile Trif este de o diversitate internă uluitoare, aș spune de o complexitate neobișnuită. Zonele de umbră care vin în întâmpinarea obscurității purtătoare de pericole se deschid spre lumină. Culorile intense, roșul cărămiziu, albastrul ultramarin, galbenul puternic, sunt echilibrate de spații albe neașteptat de articulate. Există în această operă un palim- psest al imaginii înscrise în imagine.Interferențe: titlurile unor lucrări conotează deja un domeniu abstract. Dar remarcăm forme de păsări și fragmente de scene figurative: așteptările noastre sunt oarecum dejucate parcurgând desfășurarea operei. Caligrafia și motivele de- corative abundă. Surpriză: există o senzualitate a culorii și o diversitate de surse de inspirație, și în special icoana pe sticlă cu atmosfera ei specifică, pe care Trif o stăpânește. Observ, de asemenea, jocul articulațiilor și al limitelor între spațiul deschis și cel închis. Pe scurt, o operă abstractă care adeseori surprinde gestual exterioritatea zâmbitoare a figurativului. (André Seleanu) L’espace et ses couleursL’art de Vasile Trif est d’une étonnante diversité interne, je dirais d’une complexité inusitée. Les zones d’ombre qui rejoignent l’obscurité de tous les dangers s’ouvrent sur la lumière. Des couleurs intenses, rouge brique, bleu outremer, jaune accro- cheur, sont équilibrées par des espaces blancs articulés de manière inattendue. Il y a du palimpseste dans ce travail de l’image inscrite dans l’image.Interférences : les titres de quelques œuvres connotent déjà un domaine abstrait. Mais on note des formes d’oiseaux et des fragment

RON 69.50
1

Post/neoistoria filmului românesc (și nu numai) în mono-dialoguri critice (via Facebook & Extra-Fb.). Vol. 4

Post/neoistoria filmului românesc (și nu numai) în mono-dialoguri critice (via Facebook & Extra-Fb.). Vol. 4

Domnul Valerian Sava pur și simplu nu are astâmpăr! De aproape 70 de ani nu ratează mai nimic din dealurile și văile, din culmile însorite și din văgăunile reci ale filmului românesc (prima rubrică de film pe care a păstorit-o debuta în iulie 1955, în revista Contemporanul!), iar această încăpățânată consecvență îl transformă, de la sine, nu numai într-un cronicar prin excelență, dar și într-o cronică vie a tuturor acestor decenii de visare cinematografică și de transpunere a scenariilor pe peliculă. După cum nu se poate opri din vizionarea tuturor filmelor noi, domnul Sava nu-și poate deloc inhiba nici verbul critic – și așa se face că a publicat în majoritatea (foarte posibil, toate) revistelor românești care au avut vreodată rubrică de film, iar acum, în epoca rețelelor sociale, pagina de film pe care o întreține, din 2018, pe o astfel de rețea strânge toate observațiile și analizele sale, mereu la cald și judecând, cel mai adesea, la rece.Valerian Sava mai are o calitate: nu numai că pândește filmele și le privește/disecă din aproape a treia secundă de după apariția lor, dar autorul nostru mai are răbdarea de a-i citi și pe ceilalți camarazi ai criticii de film, mai tineri sau mai experimentați, și de a-și încrucișa, cu aceștia, câteodată, lama fină a polemicii. Deseori mă întreb cum anume un astfel de om, educat și debutat într-o cu totul altă paradigmă culturală națională, se poate acomoda într-un ecosistem cinefil precum cel de azi, în care diversitatea fără margini a proiectelor cinematografice depinde mai mult de marketing decât de faima actorilor sau regizorilor, în care cinematograful din colțul străzii a fost demult închis, iar sutele sau miile de filme sau seriale disponibile minut de minut și 365 de zile pe an depind mai puțin de pofta noastră de evadare din real și mai mult de calitatea wi-fi-ului care ne însoțește din sufragerie până în baie și de la locul de muncă până la plimbarea noastră prin parcuri.Pentru că Valerian Sava este efectiv un veteran al cinefiliei și pentru că nu slăbește deloc pasul în fața unor (supra)producții care dimineața sunt premiere, la prânz sunt perimate iar seara sunt deja uitate, nu pot decât să deschid, cu emoția de rigoare, acest al patrulea volum al reflecțiilor sale filmo-critice, știind de la bun început că fraza și ideile autorului nu ne vor plictisi niciodată – chiar dacă unele dintre filmele despre care scrie o mai fac… (ADRIAN CIOROIANU, profesor de Istorie și cinefil neofit, 2 iunie ’24) CuprinsPreliminarii la imersiunea-excurs / în istoria în curs. 4 – Prefață2023 – II85. Incongruențe revigorante în plină caniculă: Memento 1918 (Adrian Popovici) & Carbon (Ion Borș) • 86. Cînd filmele medii întrec capodoperele: Oppenheimer & Barbie • 87. Laurențiu Damian, regăsindu-se pe sine, cu Victor Rebengiuc, și Alexandru Solomon, pierzîndu-se, cu Arsenie Boca • 88. Din nou despre regăsirea/pierderea de sine și cîteva întîlniri cu neantul, la începutul toamnei 2023 • 89. De bine: Tudor Giurgiu – Libertate; nu tocmai: François Ozon – Mon crime; dimpotrivă: ultrașii ecraniști – new look • 90. Doi giganți inegali și expansivi: Martin Scorsese (Killers of the Flower Moon) & Oliver Stone (Nuclear Now) • 91. Împreună cu Cahiers du cinéma, despre Anatomie d’une chute de Justine Triet & MMXX de Cristi Puiu • 92. Un crișan în Crișana: Marian Crișan, cu Warboy; intermezzo Radu Jude. Și Ridley Scott, din nou în Franța: Napoleon • 93. Revelații est-europene, cu Aki Kaurismäki & Fatih Akin. Și filme românești sub cota zero, cu o excepție • 94. Dublu Top Seven 2023, un Laudatio restant și o grămadă de restanțieri2024 – I95. Cum se naște un cineast – un destin de urmărit: Carla-Maria Teaha. Colocviu narativ • 96. După Aki Kaurismäki, Wim Wenders: alternative la banalizarea răului. Și substitute de blockbustere la București • 97. Florilegiul Oscarurilor 2024 & eminența unei ratări bucureștene: Ecce Homo Brâncoveanu • 98. Perdanți mai mari decît cîștigătorii, la Oscaruri. Dar la Premiile Gopo sau UCIN? • 99. Final de stagiune hibrid, cu Nasty, … în Rai & Gala Premiilor Gopo 18 – Q.E.D.Indice de numeIndice de titluri – filme, cărți, publicațiiCronologie foto 2023-II – 2024-I VALERIAN SAVA este critic și istoric de film. A fost, din 1957, redactor-șef al revistei FILM, desființată în 1958 din motive politice, redactor fondator, sub direcția lui Victor Iliu, în 1963, al revistei Cinema, secretar al Secției de critică și coorganizator al Clubului criticii din cadrul Asociației Cineaştilor din România, sub președinția lui Ion Popescu Gopo (anii ’70-’80), secretar general de redacție și redactor al paginilor de artă al revistei Literatorul, cu Marin Sorescu redactor-șef, în anii ’90, cadru didactic asociat, titular al cursului Critică și presă cinematografică la Facultate

RON 49.50
1

Poem de parfum și mireasma

Poem de parfum și mireasma

Virgil Rațiu:– Nu uita! grohăi indicând cu indexul.Nu uita, însă...! bâzâí cu indexul vertical.Dumnezeu, din când în când, se preface.Toți cunosc soteriolo-fenomenul cibernetian l’infinte!...În fond, bine face, bine desface, fain preface!Mâine va fi și mai aprins..., înflăcărat/adevărat, mult peste treaz!Se va ridica fără de cap pe acoperișul mănăstirii,așa-zisul trup, minune va fi!..., Minune-a minunii, ține minte!...Vino să vezi!Înmulțirea prin cunoașterea...!MORALA MICĂ:Piticaniilor,te-me-ți-vă!! VIRGIL RAȚIU s-a născut în 1951, în satul Sânmartinu de Câmpie, județul Mureș. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Cluj.Poezie: Atunci când te reîntorci acasă (debut, Editura Litera, 1976); Schițe poemadice. Lungi, scurte, foarte scurte, linii (poeme, proză, schițe apoftegmatice, Editura Limes, 2019). Este prezent în Focul cel netrupesc. Poezii-rugăciune (antologie de Mariana Răbîncă, Editura Școala Ardeleană, 2023).Proză: Cărţile cu Alfonz (Editura Dacia, 1988; ediţia a 2-a, revăzută și adăugită, prefață de Ion Bogdan Lefter, Editura Paralela 45, 2005); Cartea persoanelor (Editura Limes, 2005); Profetul de la Duba (Editura TipoMoldova, 2013); Cartea cu politice (volum de opinii politice, Editura Aletheia, 2000); La spartul târgului. Interviuri și 75 de dedicații de la Arghezi la Zub (volum de dialoguri cu Niculae Gheran, ediție îngrijită de Rodica Lăzărescu, Editura Școala Ardeleană, 2020).Cărţi pentru copii: Carte de bucate necolorate pentru copii (Editura Clusium, 1996), volum scris în 1985, cu desene de Răzvan Tenie Brădean, distins cu Premiul USR – Filiala Cluj (1997); ediția a 2-a, revăzută, cu desene de Laura Poantă (Editura Limes, 2020); Carte de rugăciuniţe (Editura Emia, 2009), cu desene de Marcel Lupșe, distinsă cu Premiul USR – Filiala Cluj (2010); ediția a 2-a, revăzută (Editura Charmides, 2016); Cartea cu Alfonzel conectat la Internel (Editura Emia, 2000, ediție bilingvă, traducere în limba engleză: Zoia Onița).A îngrijit următoarele cărți/ediții: Deliu Iulian Bălan, Frate de cruce sau K-1942 – memorii din detenţie, postdetenţie, documente, poeme (Editura Aletheia,2002); Virgil Săcărea, Somnoroiu și Somnoroaia – proză pentru copii (Editura Aletheia, 2002); Constantin Brâncuși, 206 dodii. Aforisme, maxime, cugetări, vorbe (Editura Aletheia, 2002).&nbsp

RON 45.00
1

Italia-Romania. O bibliografie cat o istorie

Italia-Romania. O bibliografie cat o istorie

Bibliografia de fata vine ca o continuare si dezvoltare a Bibliografiei istorice romano-italiene, publicata in 1997 de Veronica Turcus, un succes tacut pentru acel moment al relatiilor bilaterale in dinamica cultural-stiintifica. De atunci insa, dupa doua decenii, am sesizat nevoia acuta a unui ghidaj bibliografic in noianul de aparitii editoriale care au explodat, mai cu seama de la inceputul celui de-al doilea mileniu. Bibliografiile tematice, in cazul acesta una prevalent istorica, sunt o evidenta a bibliologiei din epoca tarziu moderna, dar nu si-au pierdut din utilitatea educativ-culturala nici astazi. Interconectarea si globalizarea, inerente revolutiei telematice din ultimele decenii, solicita o cantitate tot mai mare de informatii, dar de multe ori de nisa, dincolo de generalitatea placida tipica informatiilor prezente in cartile, interfetele sau site-urile cu fizionomie enciclopedica. Cercetatorul ambitios si curios are nevoie de o profunzime informativa pe care numai un aparat bibliografic profesionist poate sa i-o ofere. Din aceasta evidenta a plecat si intentia noastra de a relua la alta scara, dupa doua decenii, un demers bibliografic care s-a dovedit a fi valid si durabil. [...] In interiorul acestui concentrat bibliografic, dupa lungi dezbateri in duet determinate de dorinta de a da o forma cat mai cuprinzatoare, dar care sa mentina caracterul de bibliografie istorica in sens larg, am decis sa inseram urmatoarele categorii de realizari livresti cu destinatie publica si vestimentatie editoriala finita: 1. lucrari ale autorilor italieni privind Romania si romanii publicate in limbile italiana si romana; 2. lucrari ale autorilor romani privind Italia si italienii publicate in limbile romana si italiana; 3. lucrari ale unor autori straini privind Romania si romanii publicate in limba italiana; 4. lucrari ale unor autori straini privind Italia si italienii publicate in limba romana; 5. lucrari ale unor autori italieni privind Romania si romanii aparute in limbi straine; 6. lucrari ale unor autori romani privind Italia si italienii aparute in limbi straine; 7. lucrari ale unor autori italieni, straini si romani traduse si/sau scrise in limba romana fara referire la Romania/romani sau Italia/italieni, publicate in Italia; 8. lucrari ale unor autori romani, italieni si straini traduse si/sau scrise in limba italiana fara referire la Romania/romani sau Italia/italieni, publicate in Romania; 9. lucrari ale unor autori straini privind relatiile romano-italiene, argumente italo-romane sau personalitati din ambele tari publicate in alte limbi decat romana si italiana; 10. lucrari coordonate/editate de specialisti romani si italieni in alte tari decat Romania sau Italia cu continut referitor la argumente romano-italiene; 11. lucrari in limbile romana, italiana sau limbi straine care sunt conexate cu conceptul de Roma antica, Sfantul Scaun/succesorii lui Petru si Citta del Vaticano. Din motive pendinte de bogatia materialului bibliografic recenzat, dar si a varietatii sale extraordinare am decis sa segmentam bibliografia in calupuri mari, pe teme cu caracter clasic, opinand ca o transarea minutioasa a vocilor stranse in acest volum ar fi creat dezechilibre si ar fi pus in evidenta discrepantele existente de partea romana sau italiana pe anumite teme si fronturi de cercetare. - Autori

RON 97.00
1

Keith Hitchins: The Historian's Honesty. Onestitatea istoricului

Keith Hitchins: The Historian's Honesty. Onestitatea istoricului

Textul acestui volum este o evocare a personalității Profesorului și Istoricului Keith Hitchins de către un fost student. Paginile pe care acum i le dedicăm sunt rezultatul unei intenții pe care am formulat‑o la începutul lunii aprilie 2020, atunci când i‑am urat Profesorului „La Mulți Ani!”, cu prilejul împlinirii vârstei de 89 de ani. Se pensionase de o jumătate de an, dar lucra asiduu la proiectele istoriografice pe care și le propusese pentru perioada următoare. Atunci am avut gândul de a dezvolta câteva articole ale mele, din ultimele două decenii, care tratau despre activitatea istoriografică a lui Keith Hitchins, într‑o prezentare în volum, cu prilejul împlinirii a nouă decenii de viață, în 2 aprilie 2021. Cu multă durere în suflet și mari regrete am aflat, în 2 noiembrie 2020, de la apropiații Profesorului din Urbana‑Champaign (SUA), că reputatul istoric, intelectual și mai presus de orice un MARE OM a trecut la cele veșnice. Dar gândul fostului lui student nu a dispărut și, la vremea când ar fi trebuit să împlinească 90 de ani, publicăm aceste pagini ca semn de nemărginită apreciere și profund respect pentru înaltul său umanism și tot ce a realizat în domeniul istoriografic, dar mai ales pentru efortul lui continuu în dezvoltarea dialogului cultural româno‑american/occidental, pentru încrederea că națiunea română este înscrisă pe calea integrării în europenitate. Alcătuit pentru a reda un portret bio‑bibliografic al distinsului istoric Keith Hitchins, volumul a reluat și completat câteva texte pe care le‑am publicat în Activitatea științifică la Institutul de Istorie „George Barițiu” din Cluj‑Napoca (2011) și Transylvanian Review (1997, 2011). Bibliografia, tehnoredactată de d‑na Codruța Cuc (Institutul de Istorie „George Barițiu” din Cluj‑Napoca), am primit‑o direct de la Profesorul Keith Hitchins, în 2011, iar datele de continuare, până în 2019, le datorez bunăvoinței d‑nei Pompilia Burcica, o colaboratoare a Profesorului în ultimii ani de viață, și publicației Society for Romanian Studies Newsletter (Decembrie 2020). Sugestii remarcabile în conturarea acestui volum au venit și din dialogul cu istoricul american Paul Michelson care a publicat recent (Archiva Moldaviae, 2020) o excelentă prezentare a vieții și activității istoriografice ale Profesorului Keith Hitchins. Dar, cum spunea adesea Keith Hitchins, „nimeni nu e perfect”. Iar medalionul pe care‑l înfățișăm acum cititorilor nu conține toate aspectele și nuanțele operei istoriografice a marelui istoric. De altfel, un scop pe care l‑am urmărit este de a dezvolta interesul pentru scrierile sale deosebite și, în același timp, de a spune breslei istoricilor că avem încă multe de învățat din ceea ce a creat Keith Hitchins în istoriografie și cultură. Căci istoricul Keith Hitchins ocupă un loc distinct, de mare cinste și valoare în istoriografia americană, dar deopotrivă în cea a României și în istoriografia universală. (Vasile Pușcaș

RON 29.10
1

Laura Poanta 50. Album retrospectiv

Laura Poanta 50. Album retrospectiv

Pe coperta I: Laura Poantă, lucrare din seria Douăsprezece singurătăți, 2021 Am ales, pentru acest album retrospectiv, desene, crochiuri, grafică, ilustrație de carte, pictură în ulei, acrilic ori tempera. În expoziții (personale sau colective, la Muzeul de Artă Cluj-Napoca, la Galeriile Steaua, la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga”, la Salonul Medicilor sau la cel al Scriitorilor, la Turnirul Scriitorilor Sighișoara etc.), ele aveau, desigur, și titluri. Nu le-am păstrat aici, în acest exercițiu de memorie afectivă. (Laura Poantă) * * * LAURA POANTĂ (n. 10 martie, 1971, în orașul Agnita, județul Sibiu) este fiica Irinei Petraș și a lui Petru Poantă. Medic, grafician, traducătoare din limbile engleză și italiană. A absolvit Liceul de Artă „Romulus Ladea” din Cluj-Napoca, secția de grafică (1989), și Facultatea de Medicină, din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” în anul 1995. Este doctor în medicină din 2005 și medic primar. Este autoare și coautoare la peste 20 de volume de specialitate (cardiologie, medicină internă, semiologie). A tradus din limbile engleză și italiană autori precum Edmondo De Amicis, Katherine Mansfield, Edgar Allan Poe, Oscar Wilde, Saki, Ambrose Bierce, Mark Twain, Luigi Pirandello etc., etc. A tradus și piesa lui David Greig, Ultimul mesaj al cosmonautului către femeia pe care a iubit-o cândva în fosta Uniune Sovietică. Premiera: 2 octombrie 2010, Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, Regia: Radu Afrim. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, a Societății Române de Medicină Internă, a Societății Române de Semiologie, a Societății Americane de Ecocardiografie, a Societății Americane de Psihosomatică și a Asociației Europene de Ecocardiografie

RON 63.05
1

Managementul organizatiei scolare. Implicatii ale managementului democraticparticipativ

Managementul organizatiei scolare. Implicatii ale managementului democraticparticipativ

Prin fundamentele sale teoretice, prin câmpul şi metodologia de investigare, lucrarea de faţă are valoare de model sau prototip, utilă atât pentru decidenţii educaţionali, cât şi pentru publicul larg cu preocupări în domeniu. Fiind un volum de Pedagogie, apreciat ca o reuşită articulare de date relevante teoretice şi practic-aplicative în sfera managementului educaţional, îl propunem cu încredere spre lectură studenţilor şi specialiştilor din domeniu. (Prof. univ. dr. habil. Ion Albulescu) Recomandarea pentru implementarea managementului democratic-participativ la nivelul organizaţiilor şcolare se bazează pe cercetarea prezentată, care ar putea să constituie o contribuţie la afirmarea managementului în educaţie ca abordare pedagogică interdisciplinară, ca o perspectivă unificatoare şi integrativă a unor elemente ştiinţifice şi achiziţii ce provin din ştiinţe particulare, cu constatări desprinse din experienţa practică de conducere. (Adriana Denisa Manea) ADRIANA DENISA MANEA este cadru didactic universitar la Departamentul de Ştiinţe ale Educaţiei, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Absolventă a Liceului Pedagogic Năsăud, este licențiată în Psihologie și a obținut în 2010 un doctorat în Ştiinţe ale Educaţiei. Activitatea didactică și de cercetare acoperă o gamă largă de domenii de interes în psihopedagogie, îndeplinind funcția de educatoare, învățătoare, profesor de psihopedagogie specială, psiholog şi manager școlar. Activitatea publicistică s-a concretizat în două volume ca autor unic, două volume în calitate de coautor, 9 volume de specialitate coordonate (2 ca unic coordonator, 7 în colaborare), peste 100 de publicații (34 de capitole, 36 de articole/studii indexate în baze de date internaționale, peste 45 de articole publicate în volume ale unor manifestări științifice internaționale şi naţionale)

RON 38.80
1

Zborul clandestin al unui rus indragostit de la stei la Moscova si retur

Zborul clandestin al unui rus indragostit de la stei la Moscova si retur

In luna mai a anului 2017, cu ocazia unor lucrari de reparatii ale unor pivnite din Palatul Companiei Nationale a Uraniului din Stei, s‑a descoperit un seif din otel ascuns in zid, de unde, dupa taierea cu flacara oxiacetilenica a capsulei, au fost extrase mai multe documente cu caracter confidential privind situatia la zi a livrarilor de uraniu catre fosta URSS, calitatea deosebita a esantioanelor de uraniu care au fost expediate pe calea aerului direct catre Moscova, o harta amanuntita si bine documentata cu privire la zacamintele de uraniu, aur, argint, bismut, molibden etc., inca neexploatate din aceasta zona a Muntilor Apuseni. Intr‑un colt al seifului s‑a mai descoperit o cutie mica, zincata, plina cu scrisori a caror unica destinatara era tovarasa Liudmila Zenaida Grozniilanskaia din Moscova, districtul Central, raionul Arbat, str. Maxim Gorki nr. 56, etajul 5, apartamentul 8. Epistolele sunt scrise cu multa daruire si caldura, chiar cu entuziasm, pe file de culoare trandafirie, de catre acelasi inginer sovietic al carui nume l‑am aflat abia acum: Ivan Ivanovici Ivanov, un tanar rus sosit pe meleagurile Steiului si Baitei, despre care am scris si cu alte ocazii. Unele documente descoperite poarta stampila pe care o reproducem alaturat, avand cuvinte atat in limba romana, cat si in limba rusa, in format mare si in culoarea ei originala. Ne‑am straduit sa traducem si de asta data, cu cea mai mare grija si cu respectul cuvenit datorat manuscrisului, aceste epistole de dragoste tulburatoare, fideli intru totul spiritului si expresiei literei rusesti si atenti in depistarea si descrierea atmosferei criptocomunisto‑panslaviste de altadata a acestor scrisori expediate catre frumoasa si necunoscuta femeie din capitala fostei Uniuni Sovietice. Intrucat noi am facut publice o buna parte din aceste epistole in cartea intitulata Scrisorile secrete ale tovarasului Ivan din Stei catre iubita sa din Moscova, carte aparuta in anul 2014 la Editura Biblioteca revistei FAMILIA din Oradea, inclinam sa credem ca aceste marturii si evocari (scrise dintr‑o iubire oarba, irationala, aproape donquijotesca pentru Liudmila) au cuprins destule realitati specifice locului si chiar unele intamplari cu caracter insolit din perimetrul exploatarii miniere Stei‑Baita, astfel incat cele mai multe file amoroase au fost confiscate de catre organele locale ale KGB (Komitet Gosudarstvennoy Bezopasnosti – Comitetul pentru Securitatea Statului). Printr‑o fericita intamplare, ele fiind descoperite de curand, vad acum, pentru prima oara, fireasca si binecuvantata lumina a tiparului, in vederea cunoasterii pe deplin a frumoasei si durabilei povesti de dragoste infiripata intre inginerul din Stei si misterioasa sa iubita din Moscova. Prin aceste scrisori de dragoste, Steiul s‑a metamorfozat, dintr‑o puternica cetate industriala de altadata, cu zeci de mii de mineri si muncitori, intr‑un fel de Taj Mahal al Europei Centrale si de Est. (Pascu Balaci

RON 29.10
1

Cuvinte alese

Cuvinte alese

Omul nu este pedepsit pentru ca gandeste, ci pentru ce gandeste. Concluzia esentiala care se desprinde din comentarea tuturor temelor abordate este aceea ca suntem cu totii rezultatul unei ratiuni care traverseaza intreaga existenta de la astre pana la ultimul graunte de nisip.Avem cu totii o singura ratiune: aceea de a fi in acord cu intentia prima a creatiei - indiferent de modul in care ne interpretam originea.Dispunem acum de argumente stiintifice prin care intelegem ca nu suntem singuri intr-un univers indiferent si rece la patimile si suferintele noastre, ca nu ne-am nascut intamplator, ci cu un rost bine precizat.Fiecare dintre noi isi ocupa locul sau in Univers, in virtutea unei gandiri inscrise dincolo de noi. Acest rost ne confera motivatia de a fi si calea de eliberare, de salvare.Avem nevoie de o noua constiinta, o noua gandire, o noua paradigma, o Noua Spiritualitate. - Dumitru Constantin Dulcan O carte a cartilor lui Dumitru Constantin-Dulcan era necesara si, cred, mult asteptata. Chintesenta gandirii Profesorului, in care temele fundamentale sa fie selectate si redate prin fragmente memorabile, nu a fost evidentiata pana acum. S-a incumetat Vasile Andreica, un cititor pasionat al scrierilor Profesorului Dulcan si traducatorul in limba engleza a bine-cunoscutei carti Inteligenta Materiei (The Intelligence of Matter). A citit si recitit lucrarile mentionate in Nota si a facut o lista de subiecte care strabat ca un fir rosu aceste carti, rezultand o frumoasa isprava editoriala.Cred ca Domnului Profesor Dumitru Constantin-Dulcan i se poate aplica, dar cu diferentele de rigoare asupra continutului, versul lui Horatiu din Ode III, 30, 1: Exegi monumentum aere perennius (Am ridicat un monument mai trainic decat bronzul). Volumul de Cuvinte alese este inca un argument ca opera Domniei Sale va dainui, depasind vremurile; ea a fost si va fi citita in continuare. Epocile au trecut si trec, cititorii fideli ai acestor texte raman.Asadar, aduc multumiri lui Vasile Andreica, scormonitor in galeria de comori ale spiritului, pentru sarguinta cu care a alcatuit aceste Cuvinte alese, si artistului Ovidiu Neagu, care a surprins o ipostaza fotografica a autorului potrivita atmosferei cartii.Nu in ultimul rand, multumiri colegelor din redactie, Cristina Brait (pentru implicarea in editarea cartilor Domnului Profesor) si Mariana Rabinca (pentru realizarea copertei si a tehnoredactarii).Profesorul Dumitru Constantin-Dulcan a primit exemplarul de semnal de ziua lui (nascut la 5 noiembrie, in acte 6 noiembrie 1938), iar surpriza acestui proiect editorial a imbratisat-o cu entuziasm si satisfactie intelectuala, avand astfel ocazia sa-si revada textele inainte de tiparirea tirajului.Dragi cititori, sper ca intalnirea Domniilor Voastre cu volumul de fata sa fie la fel de insufletita. Va doresc lectura placuta! - Vasile George Danc

RON 67.90
1

Mai e puțin până treci strada (poeme)

Mai e puțin până treci strada (poeme)

Acum vreo douăzeci de ani, aici, la Iași, am participat la lansarea unui volum de poezii de Liviu Mircea. Un volum excelent, după cum îmi spune memoria. După care l-am pierdut din vedere. El a plecat prin lume, vreo cinci ani în China, o perioadă în Irlanda și apoi a urmat un șir întreg de sejururi în peste o sută de țări! Ce a făcut vreme de peste douăzeci de ani? Pe scurt, cu vorbele sale, „am hoinărit, am scris, am băut și iubit…”. A făcut bine că a adăugat „am scris”. De o bucată de vreme, Liviu s-a reîntors la Cluj, dar n-a venit cu mâna goală, ci cu un amplu și excepțional volum de poezii, Mai e puțin până treci strada. Cu poemele sale ample, aluvionare și limpezi în același timp, cu imagistica explozivă și aluziile esopice, volumul ilustrează la vârf poetica optzecistă, mai precis linia „școlii ardelene” din poezia generației noastre. Nu, nu seamănă cu Ion Mureșan sau Ioan Es. Pop, dar face parte din aceeași familie. Aș putea ilustra cu versuri, imagini, metafore strălucite, dar ar fi inutil, dacă nu imposibil; valoarea acestei poezii, a poeziei bune în general, trebuie percepută la nivelul întregului. Cu această carte, Liviu Mircea realizează, „după douăzeci de ani”, probabil una din cele mai spectaculoase întoarceri la poezie din câte cunosc. Îi urez bună revenire! Mi-ar plăcea să particip la lansarea acestei minunate cărți de poezie. Poate aici, la Iași, unde locuiesc… (LIVIU ANTONESEI) Refugiat prin „Germaniile străine și reci”, într-o țară în care-și câștigă pâinea practicând „o muncă pentru care n-a fost educat”, Liviu Mircea revine cu cel de-al 8-lea volum în literatura țării sale, pe care, ca poet, nu a părăsit-o niciodată. Îndepărtat de modele poetice de la noi, lirismul lui pare mai apropiat de vibrația vieții decât de canoanele literare. Încărcat de o energie neagră, versul e dur și, adeseori, scrâșnitor, țâșnind de sub magma cotidianului cu o forță îndelung reprimată, fără ca autorul să fie tentat de calofilie. Expresionismul său îl îndepărtează sistematic de poetica optzeciștilor, generație căreia i-ar putea fi afiliat prin vârstă și prin unele din obsesiile tematice. Din orice unghi ar fi privit, Liviu Mircea se dovedește o voce plină de forță, dotată cu o stranie energie a dezolării existențiale. Indiscutabil, Liviu Mircea e un nume ce trebuie reținut ca fiind una din cele mai lucide conștiințe ale liricii actuale. (ION CRISTOFOR) Citesc mult, cu nesaț, tot ce găsesc bun, tot ce mă pasionează, tot ce mă interesează, călătoresc și mă îndrăgostesc în fiecare zi. Scrisul și coborârea pe pământ, de-a lungul acestui fluviu numit Viață, au fost și sunt totul pentru mine. Într-o lume fără Dumnezeu, în care prostia este adevărata problemă pandemică, iar oamenii cred că mântuirea înseamnă acumulare de averi, Arta și, în special, Poezia, dacă nu au devenit instrumente de mântuire, au ajuns, în timp, cel puțin vocea, imaginea, emoția și calea spre o lume mai bună, mai umană. În ceea ce mă privește, poezia este cam tot ce am. Și tot ce am mie îmi este suficient în aceeași lume în care nimic nu mai este suficient. (LIVIU MIRCEA) LIVIU MIRCEA s-a născut în 28 iulie 1957, în Sărmașu, un orășel din județul Mureș, Transilvania. A făcut studii de Managementul Proiectului în Dublin, Irlanda. A crescut la țară, alături de bunicul său care, deși nu a fost scriitor, avea stofa unui povestitor fantastic. A fost prima persoană care l-a făcut să viseze, iar de atunci nu a încetat niciodată să își imagineze alte lumi posibile. Prima poezie a pus-o pe hârtie la nouă ani, iar de atunci, nu s-a oprit niciodată din scris și nici nu a aflat de ce se întâmplă asta, dar acceptă că e bine așa cum e. A publicat până acum șapte cărți cu poezii (Un fel de-a zbura, Editura Tipomur, Târgu Mureș, 1998; Ruginirea Elveției, Editura Tipomur, Târgu Mureș, 1999; Emigropa, Editura Aletheia, Bistrița, 2000; Maszkjatek, Editura Aletheia, Bistrița, 2000; Premiul Nobel pentru singurătate, Editura Aletheia, Bistrița, 2002; Evadare din propria mea umbră, Editura Aula, Brașov, 2004; Fețele târfelor mele, cuvintele, Editura Brumar, Timișoara, 2006), Mai e puțin până treci strada fiind a opta. A participat la mai multe Festivaluri de Poezie din Irlanda, Germania, Franța și România. A publicat poezii în Danemarca, Irlanda, Marea Britanie, SUA, Franța, Ungaria și România. A fost nominalizat pentru Premiul cel mare, de trei ori la rând, în 2006, 2007 și 2008, la Festivalul Internațional de Poezie din SUA. A fost inclus în patru antologii de poezie din SUA, Marea Britanie, Danemarca şi Germania. LuciD(LuciDO)_LUCIAN IOAN DOBÂRTĂ s-a născut în 5 ianuarie 1959, în Teiuș, Alba. Absolvent al Liceului de Artă din Târgu Mureș, promoția 1978, secția Grafică-Fotografie (Prof. Dénes Molnár). Este grafician, ilustrator, caricaturist, fotograf, un artist vizual complex. Metafora vizuală, un melanj de imagini, paradoxuri, simboluri și elemente, de judecăți și filosofii, de analogi

RON 45.00
1

Androidul romantic (poezii)

Androidul romantic (poezii)

Pe Silvan Stâncel l-am cunoscut, întâi, pe rol de trubadur inspirat care punea pe muzică poemele altora. Mai târziu, mi-a arătat propriile sale poeme scrise parcă pentru a nu putea fi niciodată cântate. În poemele lui Silvan Stâncel, cuvintele sunt ca niște picături de ploaie pe timp de arșiță, ele cad cumva lent și rar. Există un fel de tentație a haiku-ului în demersul său poetic, dar și una de caligraf. După lectura poemelor sale, ai impresia că multe versuri lipsesc, de fapt, de parcă s-ar fi topit înainte ca priviri prea avide să ajungă să le scormonească. Ca niște nervuri fine, poemele sale intrigă și te întrebi dacă sunt mai importante în ele părțile care au rămas sau cele care lipsesc. Androidul romantic este un volum scris mai mult din elipse și eclipse, de unde și senzația că poetul și-a asumat pariul de a obține maximum de efecte cu minimum de mijloace. (MATEI VIȘNIEC) Androidul romantic este, în fond, o metaforă a condiției creatorului tânăr de azi, „prins” (dar nu strivit) între două tentații acaparatoare, cu care trebuie să „jongleze” atât de bine, încât să își salveze sufletul, mintea și, nu în cele din urmă, arta. Silvan Stâncel reușește, în paginile de față, să ne convingă că, pe lângă multele promisiuni care vor rămâne doar atât, în poezia tânără actuală există și promisiuni care devin certitudini. (RĂZVAN VONCU) (Artificial Intelligence, ChatGPT, Internet, Tinder, TikTok, rate, război, într-un cuvânt, viață.) Dacă ți-au atras atenția cuvintele acestea, înseamnă că suntem contemporani. Tu cu problemele tale zilnice, eu cu ale mele. Dimineața te trezești devreme, seara ești prea obosit. Nu prea mai ai timp să citești cărți. Mai ales poezie. Mai ales un volum nou apărut. Și totuși, sunt atâtea convenții de subminat... Ai vrea să vezi absurdul din spatele lor? Te-ai săturat de intertextualitate, de rețeaua de semnificații actuale, de ironie? Poate mă răsfoiești într-o librărie. Singur. A citi nu e un furt, însă a pleca cu o carte fără să o plătești e altceva... Poate te-ai întâlnit cu mine accidental. Nu-mi poți spune nimic.Și e mai bine așa. Într-o zi, vei auzi și cântecele mele. Într-o altă zi, vom pleca, iar faptul că mi-ai acordat câteva clipe din timpul tău este cel mai frumos lucru care se putea întâmpla în această viață. (SILVAN TH. STÂNCEL) SILVAN THEODOR STÂNCEL s-a născut în 2 iulie 1978, la Alba Iulia. Este licențiat al Facultății de Litere din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. A fost secretar literar la Teatrul de Păpuși „Prichindel” din orașul natal. În prezent, este manager al Bibliotecii Județene „Lucian Blaga” Alba și cadru didactic universitar la catedra de limbă germană a Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. În 2015, a publicat volumul de poezii Incredibil. Iubesc, tradus în spaniolă, germană, engleză și rusă. Texte din acest volum s-au regăsit într-un spectacol de muzică flamenco al companiei franco-spaniole Association Andalouse Alhambra, prezentat publicului în cadrul Festivalului Andalou Avignon de France. Coordonează publicațiile Verbum, Povești de noapte bună, Viața Bibliotecii ale Bibliotecii „Lucian Blaga”. În 2016, a obținut Premiul pentru debut al revistei Discobolul și al Filialei Alba–Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România pentru primul său volum de versuri, iar în 2018, Premiul Concursului Internațional de Poezie „Femeie fermecătoare” desfășurat la Belgrad. Este cantautor, membru UCMR-ADA și CREDIDAM. A compus și a lansat două albume de muzică: Blondă sau Brunetă, 2013 (muzica și versurile: Silvan Stâncel) și Dacă inimile toate…, 2022 (muzica: Silvan Stâncel, versurile: Matei Vișniec), având un repertoriu propriu format din peste 150 de cântece

RON 36.00
1

Echinox 50

Echinox 50

Cuprins 1. RAPOARTE DE ETAPĂ Ion Pop: Echinox, o revistă interculturală Interviu cu Marian Papahagi, realizat de Dora Pavel: „Prin raţiune, izbutim să punem o margine haosului” Aurel Codoban: Un Echinocțiu cu geometrie variabilă Ştefan Borbély: În anticamera Caietelor Echinox Corin Braga: Treizeci de ani în Echinox Horea Poenar: Un Echinox viu e un Echinox mereu în act Rareş Moldovan: Memorable Equinox 2. ECHINOX ÎN ŞASE RĂSPUNSURI Ion Pop Aurel Codoban Ştefan Borbély Corin Braga Horea Poenar Rareş Moldovan 3. PORTRETE CRITICE Marius Miheţ: Eugen Uricaru Alex Goldiș: Proiectele împlinite ale elegiacului mereu în ofensivă Ion Vartic: Viaţa cu soldatul Švejk, „Nemuritorul” şi Koroviev Cosmin Borza: Instituția Marian Papahagi și critica de atelier Anca Hațiegan: Ion Vartic, cronicarul de familie Ruxandra Cesereanu: Aurel Codoban – un mozaic admirabil Constantina Raveca Buleu: Ștefan Borbély: de la imperativul construcției culturale la Magister Ludi Călin Teutişan: Corin Braga, de la gândirea critică vrăjită la literatura viselor Vlad Roman: Horea Poenar – despre teorie, în preajma literaturii Amalia Cotoi: Rareș Moldovan 4. MEMORIA ÎN FRAGMENTE Ana Blandiana: Nostalgiile mele echinoxiste Mircea Martin: Amintiri echinoxiene Alexandru Călinescu: Echinox‑ul văzut de la Iași Cornel Ungureanu: Fenomenul Echinox, o creaţie a Universităţii „Daciei superioare” Vasile Popovici: Trioul de la Cluj într‑un roman epistolar Lucian Vasiliu: Chestionar revista Echinox 50 Mircea Cărtărescu: Nopți reci de Echinox Eugen Uricaru: Câteva lămuriri, după o jumătate de secol Dinu Flămând: Soarele care țâșnește din casă Franz Hodjak: Încercam să facem exerciţii de libertate Zoltán Rostás: Aventura. Preliminarii la un „autointerviu” Adrian Popescu: O revistă semicentenară – Echinox Horia Bădescu: La Echinox Georg Aescht: Paşnicul Pentagon din miezul Clujului Octavian Cosman: Grup pentru vânt Irina Petraş: Despre Echinox şi echinoxişti Vincenţiu Iluţiu: Echinox 50, deja? Mircea Muthu: O confraternitate culturală Gaal György: Az Echinoxról – fél század múltán Gaal György: Despre revista Echinox, după o jumătate de veac Vasile Muscă: Cincizeci de ani după Mihai Bărbulescu: Anul 1968 Gavril Moldovan: Petru Poantă: cinci ani de neuitare Ştefan Damian: Miracolul Echinox Adrian Grănescu: Gânduri despre Echinox Iustin Moraru: Pecetea de taină din inimă Nicolae Sârbu: Regenerări de generații sub steaua Echinox Ion Vartic: D‑ale teatrului la Echinocțiu. De vorbă cu Anca Hațiegan Virgil Mihaiu: Providențiale întâlniri & întâmplări echinoxiste Ioan Muşlea: Cum am devenit (aproape) echinoxist Ion Simuț: Laboratorul pentru talent, voință și caracter Nicolae Oprea: La Echinox – amintiri şi impresii Szöcs Géza: Despre un atelier de altădată G.M. Tamás: O foaie transilvană din 1968 Beke Mihály András: A szabadságillúzió diszkrét bája avagy 50 éves a kolozsvári Echinocțiu (szinopszis) Beke Mihály András: Despre iluzia libertății și alte farmece. Revista Echinox a împlinit 50 de ani (rezumat) Gheorghe Perian: Istorie literară clujeană. Revista Echinox Octavian Soviany: Die schönen Tage in Aranjuez Al. Cistelecan: O frustrare indimenticabilă Virgil Podoabă: 76. În percepția mea. Cei 12 Ioan Buduca: Weimar‑ul din chilia Echinox‑ului Ion Urcan: Fragmente de jurnal Gabriel Petric: O revistă între reviste... Marius Iosif: Echinox‑ul și Europa Andrei Zanca: Viața din spatele oglinzii Nicolae Băciuţ: Echinox‑ul meu George Achim: Gânduri de Jubileu Marius Lazăr: „Şenila” Ioan Groşan: Echinox – mon amour Emil Hurezeanu: Echinoxul este de primăvară şi de toamnă Marta Petreu: Echinox, o poveste de viaţă Aurel Pantea: Echinox‑ul pururi tânăr Ioan Moldovan: Echinox, mon amour Ion Mureşan: Echinoxist cu jumătate de normă Ioan‑Aurel Pop: Echinox‑ul ca stare de spirit Ruxandra Cesereanu: Echinox‑ul anecdotic, hâtru, ludic Markó Béla: Multikulturális esélyek Markó Béla: Șanse multiculturale Olimpiu Nușfelean: Când cărțile miroseau a floare de cireș Iulian Boldea: Şcoala Echinox. Anatomia unei stări de spirit Ovidiu Pecican: Echinox-ul de după Echinox Sanda Cordoş: O amintire din iarnă Adrian Papahagi: Între două nopți Ioan Pop‑Curşeu: Amintiri despre Echinox şi despre viitor Ştefana Pop‑Curşeu: Echinox‑ul și studenția ca la carte! Ştefan Manasia: Echinox‑ul, subtitrat pentru postumani Balázs Imre József: Istorii paralele, cu intersectări. Istoriile Echinox‑ului László Szabolcs: Cooperări culturale în revista Echinox (1968-1989) Alexandra Turcu: Prietenie epistolară ADDENDA: Echinox în viaţa literară clujeană Adrian Popescu: Echinox n‑a fost o anticameră, ci chiar salonul literar al generaţiei ‘70 Dinu Flămând: Clujul echinoxist Virgil Mihaiu: Rememorând interferenţe literare româno‑germane din Clujul anilor 1970 Aurel Şorobetea: Prim plan: Peter Motzan Aurel Şorobetea: Amiazănoapte Aurel Şorobetea: Extrase din „Caietele Echinox” Al. Cistelecan: Echinox Marta Petreu: Îi spuneam „Papahagul” Ioan Groşan: „Pentru mine, Echinox‑ul…” Alexandru Vlad: Secvenţe alese de Biograph

RON 48.50
1

Istoriile literaturii romane

Istoriile literaturii romane

Între 31 mai și 2 iunie, ar fi trebuit să aibă loc cea de-a șaptea ediție a Festivalului Național de Literatură, FestLit Cluj 2020. Pentru simpozion, alesesem ca temă Istoriile literaturii române. Nicolae Manolescu promisese, pentru deschidere, o conferință. Cum festivalul a fost suspendat anul acesta, am propus colegilor critici și istorici literari să-mi trimită comunicările pentru a edita un volum. Aveți în față rezultatul acestei idei. Mulțumesc tuturor celor care au răspuns invitației mele. Textele sunt, cele mai multe, reluări revizuite și adăugite ale unor studii, cronici literare, eseuri, apărute în volume ori în revistele literare. Toate împreună înlocuiesc cu succes, cred eu, dezbaterea amânată. Am încercat o ordonare cât de cât cronologică, funcție de istoria avută în vedere. Fiindcă adesea un autor vorbește despre mai multe istorii, am păstrat aranjarea cronologică și înăuntrul fiecărui capitol. Am adăugat titlului, în paranteză, numele celor comentați, astfel încât cititorul să găsească mai ușor ceea ce îl interesează. Tema îmi fusese impusă de constatarea că, deși raftul nostru de referință este bogat și consistent, încă persistă moda lamentărilor pe tonuri diverse apropo de criza căreia pare că-i suntem sortiți. Mă încăpățânez să nu fiu de acord. CRIZA, cu majuscule şi cu bine jucată disperare, e soluţia cea mai comodă şi mai meschin profitabilă fiindcă nu doar că spui astfel, indirect, că nu recunoşti nimic din ce s-a făcut deja şi se face, de bine de rău, tot timpul, dar nici nu te (mai) simţi chemat să faci ceva cu adevărat durabil şi serios. Sigur, motivele „crizei” ar fi situația socio-politică, vremile, mereu vitrege. Eu una, însă, pariez pe indiferenţa la eveniment a celor prinși în uriașe proiecte culturale. Reiau aici un comentariu al lui Al. Paleologu (Spiritul şi litera, 1970) la Istoria… lui Călinescu: „Prefaţa Istoriei literaturii române… se încheie cu un amănunt exemplar, anume data: 24 ianuarie 1941. În paroxismul convulsiilor vieţii publice, în tumultul acelor zile sinistre, G. Călinescu îşi termina netulburat vasta lucrare, opunând haosului, demenţei şi crimei, un moment al spiritului. G. Călinescu era obsedat de ideea monumentalului şi îl jignea ceea ce i se părea a fi la noi o lipsă de ambiţie, dacă nu de vocaţie monumentală. Nici neapărat frumuseţea, nici propriu-zis dimensiunea nu dau esenţa monumentalului, ci grandoarea şi perenitatea, adică universalitatea ideală a concepţiei şi durabilitatea ei materială. Creaţia monumentală este o Imitatio Dei, o demiurgie ce sfidează timpul şi bravează istoria. De aici, «indiferenţa la eveniment» pe care o preconiza Călinescu şi care presupune un plan absolut, o lume a esenţelor, unde totul capătă sens prin raportare la arhetipurile primordiale. «Turnul de fildeş de care se sperie atâţia nu reprezintă un loc de refugiu, ci o altitudine necesară pentru observaţie… Cine nu se distanţează de evenimente spre a le citi semnificaţia uitată, cine nu se depărtează de oameni spre a scruta în ei umanitatea nu este un artist. Absenţa de la evenimente este condiţia însăşi a creaţiei şi a cere artistului să participe la existenţa noastră diurnă este a-i cere să se dezintereseze de adevărata viaţă esenţială ce formează obiectul artei», spunea G. Călinescu într-un interviu în 1945.” Eventuala criză a istoriei literare pe care am putea-o recunoaşte şi descrie se explică (dar nu se scuză în absolut) prin destinul nostru de etern începători. Cum la români lipseşte (credea Rădulescu-Motru) aplecarea spre lucrări în perspectiva lungă a istoriei (cele care cer efort îndelungat cu succese/câştiguri târzii şi mereu îndoielnice), dar şi spiritul comunitar, interesul personal ori de grup fiind mereu şi nesmintit deasupra celui public, o lucrare de o viaţă, neterminată la dispariţia autorului, nu e continuată firesc şi generos de generaţia imediat următoare. Tot ce s-a făcut înainte e lăsat/împins/aruncat deoparte şi se re-începe de la capăt, „pe râu în jos”, vorba cântecelului pentru copii, dărâmarea fostului pod „de piatră” fiind anunţată cu o încântare greu de ascuns. Lucrul era deplâns de un Heliade Rădulescu („La noi şi la toate neamurile ce se află în a lor pruncie, abia se începe un lucru şi ajunge la abuz”) şi descris de Caragiale prin formula genială a „strânsurii de năvală” în care ne complacem, acea permanentă stare de urgenţă în gol, de ne-aşezare cronicizată, de forfotă gălăgioasă, în cerc (vicios). Mecanism psihologic graţie căruia „fiecare generaţie se crede hărăzită să aşeze, ea, prima piatră” (Nicolae Manolescu), fiindcă nu crede că începutul vechi a fost cel bun. Să mai constat că – periodic, dar şi de o bună bucată de vreme – lucrurile par să nu (mai) răspundă definiţiei lor tradiţionale. Critica şi istoria literară îşi confundă adesea scopurile şi instrumentarul ca două „ştiinţe” complementare ce se află. În mare, e valabilă şi azi delimitarea făcută de un Ibrăileanu (critica se ocupă de ceea ce individualizează operele, istoria, de ceea

RON 48.50
1