5 rezultate (0,12298 secunde)

Afișează toate filtrele

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Alter-media. Provocari noi si vechi ale jurnalismului

Alter-media. Provocari noi si vechi ale jurnalismului

In era digitala, toate componentele vietii sociale s-au pus in miscare, dar nicio schimbare n-a atins amplitudinea si versatilitatea comunicarii. Iar daca ar fi sa vorbim despre un sistem cu totul dezechilibrat si delabrat in aceste conditii, acesta ar fi mass-media, acolo unde schimbarile sunt de fapt „revolutii tehnologice”, adaptarile devin „transformari structurale”, iar incercarile sunt resimtite ca „provocari capitale”. Presa libera este un indicator esential al libertatii de exprimare, iar pericolele care au aparut in noul ecosistem sunt tot atatea amenintari la adresa democratiei, ca fundament al vietii noastre libere. Nimeni (politicieni, cetateni, jurnalisti) nu trebuie sa uite asta! - Viorel Nistor Cu o dubla formatie (tehnica si umanista), Viorel Nistor are o prezenta in presa postdecembrista de peste douazeci de ani. O cuprinzatoare si diversa experienta, care se compune dintr-o febrila activitate jurnalistica (anii ‘90) in presa locala si nationala, un parcurs antreprenorial (aprox. deceniul I) si popasul, iar apoi destinatia, in invatamantului superior jurnalistic clujean. Ca jurnalist, a publicat mii de articole in presa scrisa (mai ales), cu inclinare pentru jurnalismul de investigatie. Ca mic antreprenor (initiat in piata de capital), a activat si a inteles mediul economic si cel de afaceri intr-un mod diferit de al jurnalismului. Iar ca profesor de jurnalism (de treisprezece ani), a incercat sa transmita stiinta si experienta sa mai multor generatii de studenti jurnalisti. Este doctor in stiinte literare, cu teza „Pactul fictional si istoria. Repere ale romanului politic romanesc postbelic”, publicata in volum cu acest titlu. Este si in prezent cadru didactic al Departamentului Jurnalism al Facultatii de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii din Universitatea Babes-Bolyai Cluj-Napoca

RON 33.95
1

Triburile. O patologie a politicii romanesti de la revolutie la Facebook

Triburile. O patologie a politicii romanesti de la revolutie la Facebook

Jocul democratic de azi este respins pentru ca a fost blocat de catre partidele politice, monopolizat de intrumente media si de actori economici care vor ramanerea in logica sociala si economica a devenirii sistemului social si politic clasic. Cetatenii sunt apatici, pesimisti, blocati in neincredere si instrainare, iar din aceasta stare nu-i putea scoate decat o logica a seductiei cu care functioneaza retelele de socializare si mass-media. Retelele de socializare permit fabricarea unor noi identitati si nasterea unor grupuri neconstrangatoare... Fragment din volumul "Triburile" de Vasile Sebastian Dancu: “Vremea triburilor politice Se spune ca la inceputul politicii sta conflictul. Antagonismele si rivalitatile din societate sunt transferate unor actori politici, pusi sa le gestioneze pe baza unor reguli sau cutume. Conflictul este normal si consubstantial politicului. Dar, la noi, o patologie a conflictului a virusat societatea foarte grav. Tensiunile sociale si marile conflicte de interese trebuie duse in Parlament sau in institutiile democratiei locale si rezolvate prin dezbatere, competitie si vot. Dar suferim in politica romaneasca de o patologie a excesului, dublata de o adictie de conflict. Strategiile de conflict, nu cele de cooperare, reprezinta regula in politica romaneasca. Parca este o dependenta de violenta, o adictie de adrenalina, dopamina, serotonina. Ca si adictia de jocuri de computer, comportamentul adictiv fata de conflict genereaza o puternica emotie si implicare personala si un fel de surogat de realitate. Violenta politica si conflictul sunt importante si pentru ca stimuleaza o anumita solidaritate si pot tine loc de proiecte politice. In ultimele campanii electorale, tensiunea este paroxistica, iar politicienii nostri devin competenti... cel putin in injuraturi. Cred ca marea arta a strategului este sa stii sa-ti infranezi instinctul de a ataca, de a declansa prematur atacul sau violenta. Nu-mi place sa citez din Sun Tzu, dar batranul chinez are dreptate din nou: Arata-te puternic cand esti slab si slab cand esti puternic. De ce am uitat noi adevarurile acestea simple? Violenta in politica vine de peste tot. Haideti sa ne uitam la ceea ce se intampla cu televiziunile de azi, altadata gazde primitoare pentru infruntarea politica. Televiziunea nu mai dezbate, ea face convocare unor ministri si acuza, face procese, ia decizii in locul lor, ii ameninta in direct. Am vazut ministri presati sa raspunda in direct, sa promita ritualic, sa jure ca maine vor lua decizia. Asta inseamna o scurtcircuitare si o eliminare a publicului din triada opinie publica-jurnalist-politician. Jurnalistul vorbeste in numele opiniei publice, dar de fapt orchestreaza interese ale patronatului, in multe cazuri.

RON 32.70
1

Post/neoistoria filmului romanesc (si nu numai) in mono-dialoguri critice Vol.3

Post/neoistoria filmului romanesc (si nu numai) in mono-dialoguri critice Vol.3

Post/neoistoria filmului romanesc (si nu numai) in mono-dialoguri critice via Facebook & Extra-Fb Vol.3Printre atatea profetii ce vad cultura redusa la mesaje-text pe telefonul mobil si la proiectii holografice inconsistente, orizontul isi completeaza totusi azi geografiile cu mari constructii global-metropolitane. Astfel, epopeea compozit-baroca, asumat subiectiva si apasat erudita a lui Valerian Sava se alatura manoaselor santiere vaste care, profitand de un climat relaxat de creatie, marturisesc vigoarea creativa a celor alesi. Critic de pasiune, de vocatie, de indaratnicie si deci de cursa lunga, Valerian Sava a gasit in sine resursele de a pasi mai departe in opera lui, recuperator-polemica, pe seama cinematografiei romanesti actuale, ajungand, iata, la volumul al treilea al unei a treia carti. Marturie emotionanta a unui pathos personal, a unei batalii idiosincratice si a unei nobleti discursive, proiectul intregeste nu doar efigia unui autor, ci si un peisaj cultural in care cartile de exceptie pot surveni si dinspre noile media si retele de socializare (Facebook in cazul de fata). Tinand in mana acest volum, bucuros ca lupta continua, nu poti spune altceva mai stenic decat ca... Valerian Sava merge mai departe, implinind si constiinta critica de sine a noului nostru cinema.- Ovidiu Pecica

RON 50.00
1

Istoria Transilvaniei

Istoria Transilvaniei

Transilvania este astăzi o parte a României şi a Europei în acelaşi timp, dar, mai presus de toate, este patria primitoare a tuturor locuitorilor săi. Pentru prima oară în istorie, sunt acum premise reale pentru ca toţi locuitorii ei să fie şi să se simtă egali şi la ei acasă. Ţara nu mai este Transilvania de odinioară, dar urmele istoriei sunt peste tot. În trecut, au suferit şi au fost fericiţi, adesea în momente diferite, şi românii, şi maghiarii, şi germanii, şi evreii etc. Nici suferinţele şi nici bucuriile nu trebuie uitate. Amintirile trecutului sunt un patrimoniu de nepreţuit, iar păstrarea lor este un atribut al popoarelor civilizate. Entitatea transilvană este un dat al trecutului, dar, în acelaşi timp, ne însoţeşte peste tot, astăzi, sub ochii noştri. E singurul loc din Europa unde o biserică bizantină stă lângă o bazilică romanică, lângă o biserică gotică şi lângă alta barocă, toate vecine cu o sinagogă! De asemenea, singurul loc în care un locaş de cult ortodox este la câţiva paşi de unul greco-catolic, de altul romano-catolic, de unul calvin, de altul luteran sau unitarian. Aceasta spune mai mult despre convieţuirea paşnică decât despre conflicte, iar mesajul acestei lucrări este generos: trecutul trebuie cunoscut nu pentru încrâncenare şi răzbunare, ci pentru destindere şi înţelegere. Numele de Transilvania se va auzi însă mai des în acești ani, din mai multe motive: în 2014, s-au împlinit 100 de ani de când cam jumătate dintre toți românii de-atunci (din Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș, Bucovina, Basarabia) au intrat oficial în Marele Război, pentru o cauză care nu era a lor, ci a imperiilor care-i stăpâneau; în 1916, adică acum exact un secol, intra în luptă și România, adică „treceau batalioane române Carpații” pentru „desrobirea neamului”, iar frații au ajuns să fie contrapuși fraților (moment reflectat literar de Liviu Rebreanu, în Pădurea spânzuraților); la 1918, prin cel mai important act de voință națională românească, provinciile românești – între care și Transilvania – s-au unit cu Țara; în 1919-1920, Conferința de Pace de la Paris a recunoscut pe plan internațional deciziile de unitate națională ale poporului român, ca și pe cele ale polonezilor, ale cehilor și slovacilor, ale sârbilor, croaților, slovenilor etc. Firește, aceste acte, ca aproape orice lucru omenesc, au fost fericite pentru unii și triste pentru alții. De aceea, ele, după un secol de la petrecerea lor, suscită și vor suscita interesul publicului, al unor specialiști, al mass-media, cu luări de poziție foarte diferite. În acest context, Transilvania va fi invocată și evocată tot mai des, motiv pentru care nu este de prisos să-i rememorăm trecutul. Este evident că cea mai importantă chestiune implicată în carte pentru epoca modernă se referă la explicarea, pe baza izvoarelor, a apartenenței Transilvaniei la România. Cu alte cuvinte, cititorul este invitat să înțeleagă cum și de ce s-a ajuns la mișcarea de emancipare națională a românilor, care a condus la integrarea Transilvaniei în Regatul României. Acesta a fost procesul istoric fundamental al epocii moderne, înfăptuit de români (adică de majoritatea absolută a populației) și finalizat prin organele lor reprezentative, alese și desemnate în mod democratic, la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia. Justețea acestei decizii de unire cu România a fost validată de istorie, prin confirmarea sa de către instanțele internaționale de după Primul Război Mondial și apoi prin alte foruri internaționale mai recente. (Autorii

RON 67.80
1

Scriitorul si Lumea

Scriitorul si Lumea

Cuprins: • Irina Petras, Lumea fara cap, Scriitorul fara lume; Re-locuirea culturala a Cetatii • Adrian Alui Gheorghe, Ingroparea cartii sau Scriitorul fara lume • Simona Antonescu, Scriitorul si Lumea. Nevoia de poveste • Sanda Berce, Scriitorul este (si) Lumea • Ana Blandiana, Punctul de sprijin • Oana Boc, Reintemeierea lumii in mister • Iulian Boldea, Lumea scriitorului, scriitura ca lume • Stefan Bolea, Intalnirea • Stefan Borbely, Rechizite • Corin Braga, Jurnal de vise II (1998-2007) • Florica Bud, Scriitura - iubire scrasninda • Constantina Raveca Buleu, Istoriile minore sau galceava unui scriitor cu sine insusi • Leo Butnaru, Lumea fara cap. Scriitorul fara lume? • Ion Buzasi, Scriitorul si lumea. Rostul literaturii • Dumitru Cerna, Scriitorul si lumea sau despre dainuire • Ruxandra Cesereanu, Ceasornicaria • Gabriel Chifu, Centralitatea pierduta a literaturii • Aura Christi, Lauda turnului de fildes • Gabriel Cosoveanu, Scriitorul - un rol sau un statut? • Cornel Cotutiu, Scriitorul si lumea. Pe scurt • Vasile Sebastian Dancu, Poezia - Cenusareasa lumii sociale? • Gellu Dorian, Scriitorul si lumea. Nuantari identitare • Ioana Dragan, Lume, lume, sora lume! • Vasile V. Filip, Scriitorul si lumea sau "vina de a iubi literatura" • Dinu Flamand, Fiii malului • Gabriela Gheorghisor, Literatura si digitalul • Mihaela Gligor, Lumea e facuta din povesti • Gheorghe Glodeanu, Scriitorul si Lumea sau despre permanenta cartii • Nicolae Goja, Saminta virusilor sugubeti • Mariana Gorczyca, Scriitorul si lumea foarte foarte contemporana • Vasile Igna, Si asa mai departe • Emanuela Ilie, Despre trezirea (brutala, dar necesara a) fiintei-care-se-scrie • Florina Ilis, Scriitorul si lumea care se schimba • Nicolae Iuga, Revolutia culturala social-media si declinul literaturii • Marius Jucan, Conversand cu un necunoscut despre literatura si viata • Stefan Jurca, Scriitorul si Lumea. Despre metamorfozele cartii • Ioan Lascu, Caderea din literatura • Adrian Lesenciuc, Veacul de singuratate al scriitorului • Rodica Marian, Statutul scriitorului in cetate • Valentin Marica, Scriitorul si Lumea. Confesiuni • Menut Maximinian, Elitele si izgonirea din Piata Cetatii • Alice Valeria Micu, O rezervatie pentru cei frumosi • Ion Muresan, Pre-literatura si pre-scriitorul • Vianu Muresan, Zarva satului a fost prima mea limba • Cornel Nistea, Realul, inca de cand ne nastem • Eugeniu Nistor, Lumea, literatura si pandemiile • Olimpiu Nusfelean, Ce e dispretul unor ignoranti in fata oceanului literar? • Dora Pavel, Pe Kafka numai Kafka il poate citi • Ovidiu Pecican, Scriitorul: perspectiva istorica • Laura Poanta, Lumea fara carti • Horea Poenar, Viitorul (nu) este anulat sau Despre literatura in vremea holerei • Ioan-Aurel Pop, Scriitorul si lumea (mea) • Ion Pop, Scriitorul si Lumea sau despre necesara selectie a valorilor autentice • Adrian Popescu, Radacini si frunze • Horea Porumb, Pandemie cu si fara intrebari • Ilie Rad, Scriitorul si Lumea sau despre scrisul ca salvare de la uitare • Dani Rockhoff, Scriitorul pentru lume si nu in afara ei • Gheorghe Sasarman, O lume intrata in zodia transformarilor radicale • Monica Savulescu Voudouri, Scriitorul si lumea sau "din iubire de oameni" • Alexandru Sfarlea, Lumea fara cap, scriitorul in lume • Roxana Sicoe-Tirea, Textul: o proiectie transdisciplinara • Liviu Ioan Stoiciu, N-am avut niciodata parte de vreo "popularitate", sa-mi fac azi iluzii • Ion Talos, Din preistoria unei lucrari literare: Imparatul Traian si constiinta romanitatii romanilor • Adriana Teodorescu, Scriitorul si Lumea sau despre importanta literaturii • Livia Titieni, Quand lire, c’est faire. Cand a citi inseamna a face • Gabor Tompa, Repetitie generala • Adrian Tion, Nebunia artei • Radu Tuculescu, Eu sint eu si imprejurarile mele • Cornel Ungureanu, Mesaj eliptic • Doina Uricariu, Scriitorul si Lumea • Lucian Vasiliu, Lapidara confesiune Scriptoriana • Razvan Voncu, Scriitorul: o oglinda tot mai mica, la marginea unei lumi tot mai mari • George Vulturescu, Scriitorul si Lumea sau "ultimii visatori ai planetei" • Magda Wachter, Scrisul, "ordinea" si "dezordinea

RON 58.20
1