9 rezultate (0,14171 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Metafizica si concret in Arta Actorului

Metafizica si concret in Arta Actorului

Metafizica si concret in Arta Actorului. Convorbiri cu Adrian Titieni, Andi Vasluianu si Ruxandra GhitescuExista lucruri in Arta Actorului la care nu exista raspunsuri general valabile - in primul rand din cauza individualitatii, apoi exista lucruri care au o practica general valabila, ambele extreme rezumandu-se la paradigma "meseriei" - este sau nu este o meserie? Nu stim. Arta Actorului este diferita de Arta Filmului sau de Arta Spectacolului, dar putem vorbi de actorie chiar prin spectrul neprofesionistului (iar exemplele sunt multiple). Bucataria interna a actorului este un subiect de discutat daca vorbim de analiza sau teorie, dar atata timp cat expresia exterioara a Artei Actorului este cea dorita, poate rezulta ca metoda folosita a fost una cu rezultate - asa cum spunea Ion Cojar "orice metoda da rezultate, este o metoda". Dialogurile din aceasta carte sunt dialoguri cu profesionisti, sunt dialoguri venite din studiu sau cursuri, sunt dialoguri menite sa ridice intrebari, nu sa ofere raspunsuri si, mai ales, sa arate trei metode diferite (si paradoxal asemanatoare) de abordare a acestui domeniu - fiecare in relatie proprie cu sine, cu ganduri sau intrebari aplicate, cu tendinte si impresii formate din experienta. In speranta unei lecturi line, in speranta unei lecturi placute, mentionez doar (de la inceput) ca nu este o carte care se adreseaza doar specialistilor, ci tuturor celor care incearca sa micsoreze distanta dintre sine si sine, tuturor care au intrebari despre sine si cum functioneaza mastile noastre de actori in raport cu aproapele sau cu societatea

RON 50.00
1

Tehnologii digitale CAD-CAM-CAE in instalatia Materia Timpului de Richard Serra

Tehnologii digitale CAD-CAM-CAE in instalatia Materia Timpului de Richard Serra

Pe masura trecerii timpului, calitatea creatiilor artistice se decanteaza si ele ni se reveleaza fie ca hituri trecatoare, fie drept pietre de temelie, fie sub forma de opere transgresive, deschizatoare de drumuri. Instalatia Materia Timpului, de Richard Serra, face parte din aceasta din urma categorie. Este elaborata in contextul tehnologic al anilor ‘90, cand intrarea pe piata a tehnologiilor digitale de productie industriala se facea intr-un mediu controlat, exclusivist si prohibitiv pentru marea majoritate a artistilor. Iar acei putini care dobandeau acces erau, fireste, predispusi sa cedeze tentatiei de a-si aroga o falsa nota de avangarda, generata prin simpla integrare a unor procese, dispozitive sau tehnologii digitale in configuratia operelor lor. Astazi, lucrurile s-au schimbat, dar, la nivelul acelor ani, cu cat erau mai putini, cu atat mai mare a fost meritul artistilor care, pastrandu-si cumpatul si ramanand consecventi crezului lor artistic, au stiut sa recunoasca in avansul tehnologiilor digitale doar un nou set de unelte si metode de productie la ajutorul carora, la nevoie, in functie de cautarile lor creative, puteau apela. Actionand in acest fel, in Materia Timpului, Richard Serra a reusit nu numai sa genereze in otel tipare formale imposibil de dobandit prin alte mijloace decat cele digitale, dar mai ales sa genereze raspunsuri sculpturale inedite in fata intrebarilor fundamentale: "Ce este timpul?”, "Ce este spatiul?”. Depasind provocarile materiale, tehnologice, conceptuale si logistice extreme, aceasta instalatie plaseaza sculptura pe orbita interdependentei in relatie cu publicul si raspunde dorintei lui Richard Serra de a-si aduce un aport original la efortul postmodern de integrare coparticipativa a privitorului in ansamblul operei de arta si al contextului definit de aceasta. - Septimiu Jugresta

RON 29.10
1

Alpha Beta Sarah

Alpha Beta Sarah

Și iar fu noapte. Suflare de gheață în ceafă. Și urmele, trecerea animalelor sălbatice. Sarah își schimbă ascunzătoarea în fiecare seară. Nu trebuie să dormi cu gura deschisă: îți pot intra în gură sălbăticiuni și-ar fi un carnaj de dinți răi și nebuni! Ernst. E ceva să-i pronunți numele în singurătatea aceea. O să vină oare? O să îndrăznească și el să fugă de acasă? Frățiorul meu drag, frățior înaripat, vino, vino lângă mine pe dat’, frățior înaripat. (Constance Chlore) Un comentator francez sublinia că ceea ce diferențiază această carte de literatura clasică este „scriitura amețitoare ca un manej” a lui Constance Chlore. Ea nu imită viața, adăuga criticul, ci pune stăpânire pe ea, o acaparează pentru a face textul să pulseze. Alpha Bêta Sarah nu este în fond decât un țipăt (sonor, oh, cât de sonor!) în fața cruzimii omenești. Violenței persoanelor mature îi răspunde, în ecou, iubirea sub forme extreme a celor doi copii. Realitatea prăfoasă (nu întâmplător există o carieră de piatră în apropiere), tăioasă, dură este sublimată de poezia aproape cântată a lui Constance Chlore. Să ne lăsăm purtați de ea… (Traducătorii) CONSTANCE CHLORE s-a născut la Bruxelles și trăiește actualmente la Paris. A absolvit Universitatea Liberă din Bruxelles și a lucrat ca librar și corectoare de cuvinte încrucișate. A publicat: romane – À tâtons sans bâton/ Pe dibuite (Éditions Punctum, 2005), Nicolas jambes tordues/ Nicolas picioare strâmbe (Éditions La fosse aux ours, 1999); poezie – L’Alphabet plutôt que rien/ Mai bine un Alfabet decât nimic (Éditions Éoliennes, 2017), Atomium (Éditions Atelier de l’agneau, 2014 – Premiul de poezie francofonă „Yvan Goll”, 2014), L’air respirait comme un animal/ Aerul respira ca un animal (Éditions Unicité, 2021); volume colective – Anthologie de l’intime/ Antologia intimului (Éditions Unicité, 2019, coord.: Laurence Bouvet, Jean-Louis Guitard), Anthologie du rêve/ Antologia visului (Éditions Unicité, 2018, coord.: Laurence Bouvet); carte artistică – Une poète, un peintre/ O poetă, un pictor, picturi de Pierre Zanzucchi, poeme de Constance Chlore (Éditions Fabula, 2019). Publică regulat în reviste și colaborează cu artiști. Romanul Alpha, Bêta, Sarah este pus în scenă, sub forma unui spectacol-performance, în lectura autoarei, acompaniată de un dansator și doi muzicieni

RON 33.95
1

Marea din spatele caselor de piatra cu acoperisul rosu

Marea din spatele caselor de piatra cu acoperisul rosu

Crevasa adâncă dintre extreme revelează o umanitate abisală, de o autenticitate și o tensiune care ne amintesc sunetul aproape uitat al marii poezii. Cu Federeii și All Death Jazz, Nicolae Avram și-a definit un spațiu inconfundabil pe harta poeziei contemporane, exprimând, prin galeria de portrete din lumea orfelinatelor, dramatismul condiției noastre de „ființe aruncate în lume”. Acel lirism al precarității ontologice, al handicapului și transgresării umanului era filtrat, acolo, printr-o multitudine de voci și biografii. Marea din spatele caselor de piatră cu acoperișul roșu coboară în nucleul elegiac al „federeilor”, constituind un concentrat de subiectivitate ce intensifică și purifică monstruosul conglomerat de pulsiuni abisale, nostalgii, culpe, eșecuri existențiale, aspirații. Poezia trăiește aici între irupția viziunii și haloul ei mistic, împăcând dicteul cu simbolul. Poetul („blestemat”) se mișcă în aceeași lume a vinovaților fără vină, a dezmoșteniților prin simplul fapt că s-au născut, într-un straniu peisaj de spectre – paradis bântuit sau infern hieratic, unde fuzionează demonicul și angelicul, iar cruzimea, atrocitatea, incestul, crima se autoflagelează dostoievskian prin rugăciune. Bolgiile prelungesc orizonturi marine și priveliști exotice, cu delfini, iguane, păsări, femei, fantasmând o puritate imposibilă, mesa neagră a stigmatizatului capătă accente de invocație psaltică. (O. NIMIGEAN) Poetul care se jupoaie de viu & își face din propria piele o tobă, la care își declamă apoi psalmii: e una dintre imaginile obsedante din cartea lui Nicolae Avram, atât de întunecată & de puternică. Nu știu dacă poetul ăsta care cântă jupuit de viu ilustrează forța poeziei, care rezistă și după ce umanul a fost distrus – sau, dimpotrivă, documentează vulnerabilitatea ei infinită. (Cel mai probabil, amândouă.) Dar știu că poemele lui Avram, de o atrocitate barocă & policoloră, care îi geminează pe Bret Easton Ellis & pe suprarealiști, pe Jean Genet & pe beatnici, pe Sfântul Ioan al Crucii & pe douămiiști, sunt cu adevărat pe măsura acelui jupuit de viu care mai găsește voința & forța să cânte. Adică pe măsura poeziei celei mai adevărate. (RADU VANCU) Mi-ar plăcea să-mi petrec iarna într-un cătun islandez citind poemele – despre o zonă meridională & demonizată – cuiva care, neiertător, se vede în oglindă fie Iuda, fie Hannibal Lecter. Fie adultul terfelind inocența & excomunicând-o din lumea asta a Maleficului triumfal. Bun venit în – orchestrat hipnotic & psalmic – noul coșmar al lui Nicolae Avram! (ȘTEFAN MANASIA

RON 33.95
1

Avram Iancu. Eroul zilelor noastre

Avram Iancu. Eroul zilelor noastre

ANUL „AVRAM IANCU” (2024)Omagiu editorial Eroului deplin al națiunii române, la 200 de ani de la naștere.Proiectul Avram Iancu. Eroul zilelor noastre este realizat de Asociația Cluj24 și Institutul de Istorie „George Barițiu” Cluj-Napoca al Academiei Române, cu susținerea TeraPlast și a Băncii Transilvania.Ilustrația copertei și a siglei „Avram Iancu 200”: Teodor Bogoi Unicul dor al vieții mele fiind să-mi văd Națiunea mea fericită… – Avram IancuSpirit european, Avram Iancu a crezut în ideile sintetizate de lozinca tuturor revoluționarilor: libertate, egalitate, fraternitate. Formația sa de jurist l-a ajutat să înțeleagă sistemul social-politic și necesitatea unor schimbări radicale. Mai mult, prin obținerea drepturilor politice și sociale, o națiune devenea liberă. (Sorina Paula Bolovan, Ioan Bolovan) Moțul între moți” a avut un caracter neșovăielnic, dârz, de-a dreptul intransigent, nefiind dispus spre compromis nici cu semenii, nici cu reprezentanții autorităților imperiale austriece în frunte cu împăratul Franz Joseph. (Mircea-Gheorghe Abrudan) Încă din timpul evenimentelor revoluționare, figura lui Avram Iancu s-a detașat din galeria celorlalți lideri ai românilor transilvăneni, implicarea sa totală și dezinteresată, empatia lui față de cei mulți și oprimați fiind rapid și corect percepute. (Ioan Bolovan, Sorin Șipoș) Nu numai neîndeplinirea efectivă a mai multor promisiuni făcute în anii revoluției, ci și această extindere a represiunii asupra tuturor a determinat atitudinea lui Avram Iancu și a elitelor românești față de autorități. (Loránd L. Mádly) Era acea „umbră” care a știut mereu să reapară în prim-plan ori de câte ori interesulnațional românesc a avut mare nevoie, în momente-cheie din istoria modernă a provinciei. (Varga Attila) Evoluează între extreme: de la risipă, din altruism exagerat, la sărăcie lucie, punând mai presus de orice, și decât viața proprie, valorile ideale obștești și fericirea nației române. (Ela Cosma) CuprinsSorina Paula Bolovan, Ioan BolovanPerenitatea unui model: Eroul Național Avram Iancu Mircea-Gheorghe AbrudanAvram Iancu: obârșia, familia, educația Ioan BolovanDespre iubitele/iubirile omului Avram Iancu Loránd L. MádlyAvram Iancu, mișcarea națională româneascăși autoritățile: câteva întâmplări inedite Mircea-Gheorghe AbrudanAvram Iancu și Andrei Șaguna: două săbii în aceeași teacăa mișcării naționale Varga Attila„Fantoma unui Erou” – Poliția Maghiară Secretă și „Frăția” statuii lui Iancu Ioan Bolovan, Sorin ȘipoșCraiul Munților între glorie și defăimare: așa-zisa nebunie a lui Avram Iancu Mircea-Gheorghe AbrudanAvram Iancu în istoriografia și publicistica recentă Ela CosmaTestamentul lui Avram Iancu și câteva documente inedit

RON 40.50
1

Somnul Rațiunii

Somnul Rațiunii

Omagiu editorial la aniversarea a 86 de ani ai autorului sub auspiciile Asociației Civice Pro MârghiaEdiție îngrijită de Alexandru VăduvaCu un portret al autorului de Dorel VișanCuvânt-înainte la ediția I de Acad. Constantin Bălăceanu-StolniciImagine coperta I: MICHELANGELO, Crearea lui Adam (Capela Sixtină), frescă, circa 1508-1512 Respectul pentru semeni, indiferent de etnie şi grad de cultură, mi se pare a fi cheiade aur a armoniei dintre oameni, indiferent de timp şi de istorie. Când vom învăţa să respectăm viaţa sub toate formele sale, de la firul de iarbă până la om, ca pe o taină sacră a Universului, atunci nimic rău nu se va mai întâmpla.Am naivitatea să cred că aceste vremuri vor veni! (Dumitru Constantin-Dulcan) Dumitru Constantin-Dulcan este un om rar. Se spune că Universul nu are măreții. El numai există. Pentru că puțini ca număr și rari ca fond uman și mental sunt cei care pot să vadă cu ochii deschiși copleșitoarea minune a Creației.Prietenul, Omul și Savantul Dumitru Constantin-Dulcan a văzut cu ochii senini această măreție unică și neasemuită a Universului și, iată, o împărtășește prin aceste cărți, cu generozitatea specifică aleșilor, tuturor oamenilor care vor să o cunoască.Prin profunzimea și coerența adevărului din operele sale, Profesorul Dulcan și-a creat „scaunul patriarhal” al neuitării. (Dorel Vișan) CuprinsAles între oameni de Dorel VișanCuvânt-înainte la ediția I de Acad. Constantin Bălăceanu-StolniciCuvântul autorului la cea de-a treia ediție (2014)EseuriQuo vadis, homine?„Somnul Rațiunii naște monștri”Panem et circensesEșecul religiei sau marginalii la un războiFilosofie și medicinăEvoluția – conștiință sau hazard?Cu viața pe moarte călcândGânduri răzlețe la o descoperire anunțatăDe ce Doamne…?Boala și artaRelația dintre geniu și boala epilepticăIuliu CezarSfântul PavelNapoleon BonaparteGustave FlaubertF.M. DostoievskiVincent Van GoghSexualitatea ca mister și ca finalitateCum gândim sau cum putem fi induși în eroareEvocăriLumina profesorului Vlad VoiculescuPetre BrânzeiȘtefan Odobleja – neșansa geniuluiInterviuriDrumuri spre Eminescu…(Interviu acordat scriitorului Alexandru Văduva)Între Inteligența Materiei și Somnul Rațiunii …(Interviu acordat scriitorului Alexandru Văduva

RON 62.90
1

Iuliu Maniu şi Năsăudul

Iuliu Maniu şi Năsăudul

Proiect editorial dedicat lui Iuliu Maniu la 150 de ani de la naștere și la 70 de ani de la trecerea în eternitate. Foto copertă: Arhiva Casei Memoriale „Iuliu Maniu” din Bădăcin. Colecția Istorie contemporană este coordonată de Prof. univ. dr. Vasile Pușcaș. În timpul procesului organizației anticomuniste năsăudene, discreditant denumite de către presa de dezinformare din epocă „Sumanele Negre”, din luna noiembrie 1946, Iuliu Maniu, audiat în calitate de martor, a fost întrebat de Avocatul Apărării ce crede Domnia Sa despre frații Pop și dacă îi consideră capabili de complot pentru distrugerea unității statului. Răspunsul a fost prompt: „Absolut exclus! Noi, ardelenii, am făcut Unirea cu România pe veci!” (MIRCEA GELU BUTA) Iuliu Maniu a fost o prezență constantă în conștiința națională românească începând din momentul realizării României Întregite, în 1918, iar acțiunile sale au reprezentat un imbold unanim recunoscut pentru construcția unei Românii Mari și Noi. El s-a opus tendințelor defetiste din vara-toamna anului 1940, atunci când unele grupări din jurul regelui Carol al II-lea au consimțit la destrămarea teritorială a statului român. În acel context dramatic, pentru a apăra suveranitatea României, Maniu a susținut necesitatea constituirii unei rezistențe naționale. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, s-a impus ca un lider național al opoziției unite a românilor în fața dictaturii militare interne, a nazismului și fascismului. Din a doua jumătate a anului 1944, el a fost considerat cel mai important promotor al mișcării anticomuniste, ceea ce a atras represiunea autorităților pro-sovietice împotriva persoanei sale și a susținătorilor ori a celor care urmau crezul său. Cartea profesorului Mircea Gelu Buta este o reconstituire bazată pe documente arhivistice din epocă a rolului lui Iuliu Maniu și a influenței sale în constituirea și desfășurarea unei rezistențe naționale românești contra bolșevizării țării, imediat după 1944, în zona Năsăudului și în alte regiuni ale României. Această lucrare nu înfățișează doar un capitol important de istorie locală, ci reprezintă și o reconstituire necesară pentru istoria națională și europeană a secolului al XX-lea. (VASILE PUȘCAȘ

RON 90.00
1

Intre cultura, santaj si spionaj. Accademia di Romania la crepuscul 1947‐1955

Intre cultura, santaj si spionaj. Accademia di Romania la crepuscul 1947‐1955

Una dintre cele mai fascinante experiențe colective la nivel intelectual din România interbelică și apoi din epoca celei de‑a doua conflagrații mondiale a fost Școala Română din Roma. Cunoscut sub dubla denumire de Scuola Romena di Roma și Accademia di Romania, așezământul universitar din Cetatea Eternă a fost un laborator cultural deosebit de pozitiv prin unicitatea sa și prin durabilitatea armăturii intelectuale cu care și‑a blindat elevii. Științele socio‑umane din România postbelică au asimilat, direct sau indirect, parte din programele de cercetare, metodologiile de investigație și devoțiunea pentru clasicitate prin intermediul foștilor elevi ai Școlii, ajunși la maturitatea carierei în anii ʼ50, ʼ60 ai secolului trecut. Mulți dintre aceștia au gestionat, la rându‑le, dicasterii științifice la nivel universitar și academic și au imprimat culturii românești o direcție de cercetare pro‑occidentală, în pofida internaționalismului de stirpe sovietică sau a naționalismului comunist, curente ce au dominat regimul ideocratic în etapele existenței sale. Pe cât de fervid a fost destinul interbelic al Școlii Române din Roma, pe atât de tulburător a devenit parcursul acesteia după instaurarea forțată a Republicii și instalarea conducerii monocratice de clară amprentă sovietică. Era declinului începuse ceva mai devreme de 30 decembrie 1947, practic fiind vorba de o jugulare lentă ce debutase cu regimul dictaturii național‑legionare, continuase cu pauze de respirație în timpul regimului antonescian, pentru ca instituția să fie tetanizată după venirea comuniștilor la putere până la transformarea ei într‑o carcasă menită, din motive de natură juridică și politică, să‑i adăpostească pe cei care‑i fuseseră călăi. Prezentul excurs documentar încearcă să acopere un gol din istoria Accademiei di Romania, un gol mitologizat multe decenii ce începe să fie umplut pe măsură ce arhivele italiene, și, în particular, Arhiva Ministerului Afacerilor Externe al Italiei desecretizează, după norme riguroase, materialul documentar care nu mai prezintă sensibilități în domeniile bilateral și multilateral. Documentarea s‑a realizat începând cu anul 2012, moment jubiliar pentru Accademia di Romania, care aniversa 90 de ani de la inaugurare. Inițiala despuiere a materialului documentar a servit pentru realizarea volumului celebrativ Accademia di Romania 1922‑2012, ce a fost publicat la Roma în varianta în limba română în 2012 și în varianta în limba italiană în 2013. În respectivul op documentele au fost prelucrate schematic și extrem de rezumativ, neputând oferi o imagine consistentă a ceea ce s‑a întâmplat cu instituția în anii imediat postbelici. În prezentul volum oferim publicului, interesat de istoria neretușată, un mănunchi de documente ce mărturisește cât de dramatic a devenit destinul Accademiei di Romania și cum a fost folosită, cu îndârjire, o instituție culturală în insalubre jocuri politice ce frizează, adeseori, ficțiunea specifică Războiului Rece. Repetăm, este vorba de o instituție pur culturală, una dintre cele mai semnificative ale țării noastre, care nu are și nu poate să aibă, sub nicio formă legală, potrivit documentelor fundaționale, statut diplomatic sau pseudodiplomatic. Invocarea eronată sau relativ encomiastică a ”statutului diplomatic” al Accademiei di Romania poate activa clauze, cum se citește în documentele din acest volum, care pun în grav pericol instituția de cultură. Sperăm ca lectura acestor izvoare diplomatice să se constituie într‑un memento pentru cei ce se vor informa cu privire la destinul structurilor publice românești din afara hotarelor țării și să ofere momente de reflecție pe tema amestecului brutal al ideocrației în cultură. (Autorii

RON 38.80
1

Întâlnirea cu Destinul. Ediție aniversară

Întâlnirea cu Destinul. Ediție aniversară

Lectura acestei cărți este o adevărată sărbătoare a spiritului.Întâlnirea cu Destinul cuprinde un întreg univers prezent și viitor, deși e o pledoarie pentru o lume care nu mai este, pentru o lume trecută. Azi ne pregătim – unii dintre noi – de robotizare, ne mărginim la fragmente mici de cunoaștere și ne izolăm în lumi artificiale, violente, paralele. Nu mai credem în valori autentice și nu mai credem în trecut. Or, „în tot ceea ce suntem și în ceea ce gândim este mereu vie o istorie trecută”. E convingerea autorului prezentat printr-o secvență în aceste rânduri, un medic dăruit ca Hipocrate și un intelectual de stirpe nobilă ca Louis Pasteur, așa cum au fost mulți odinioară și cum sunt tot mai puțini astăzi. Muzele l-au dăruit cu mai toate domeniile cunoașterii, făcându-l nu numai un mare cunoscător de oameni, ci și unul de universuri, produs deopotrivă al științei și al credinței, așa cum au rodit ele într-un sat mirific din România de odinioară. (IOAN-AUREL POP) Cu toții venim pe lume cu un rost și într-un loc în care este nevoie de noi.Privind retrospectiv, am acum convingerea că fiecare dintre noi vine pe lume cu un rost de împlinit, cu un sens precis în funcționalitatea Universului. Este motivul pentru care suntem dotați cu o anumită zestre nativă și ne naștem în locul și în condițiile adecvate drumului pe care îl avem de străbătut în viață.Oamenii din satul meu, în mijlocul cărora mi-am început viața, în marea lor majoritate, nu mai sunt. Au plecat odată cu istoria și tradițiile lor spirituale, sperând, în simplitatea înțelepciunii lor, să găsească o lume mai bună. Am simțit, de aceea, nevoia de a lăsa posterității amintirea lor, așa cum au trăit, cu truda lor, cu bucuriile lor, fie și numai pentru meritul de a fi predecesorii celor ce sunt și ai celor ce vor veni.Fericesc șansa de a mă fi născut acolo unde sunt începuturile noastre arhaice, singurul loc în care poți simți, prin propria existență, efortul omului de a se ridica din lut, de a aspira spre înălțimi, ajungând la contopirea celor doi poli ai ființării noastre – Cerul și Pământul.În tot ceea ce suntem și în ceea ce gândim este mereu vie o istorie trecută. (DUMITRU CONSTANTIN-DULCAN) Nota editoruluiÎn prezentul nostru tulbure, care a uitat de tot ce înseamnă tradiția, istoria și continuitatea din existența unui popor, nu credeam că se mai poate scrie un elogiu al satului românesc. Iată că, în volumul Întâlnirea cu Destinul, Dumitru Constantin­-Dulcan o face la modul admirabil și memorabil, dovadă că lumea satului nu a încetat să viețuiască (așa cum credem mulți dintre noi!), ci este un organism viu, care se regenerează permanent.Laudă memoriei biografice, care ne luminează calea de a ști când și cum să ne întoarcem acasă!Întâlnirea cu Destinul este cartea de memorialistică a Prof. Univ. Dr. Dumitru Constantin­-Dulcan. A fost publicată inițial în 2008, ca volumul I al lucrării În căutarea sensului pierdut, alături de volumul II, Creierul şi Noua Spiritualitate (Editura Eikon), și a cunoscut două ediții. Ulterior, a apărut ca tom de sine stătător (în 2014, la Editura Eikon, și în 2018, la Editura Școala Ardeleană), tirajele fiind dăruite cu prilejul unor evenimente importante și fericite din viața autorului.Ediția de față, a V­-a, care este distribuită și promovată pe piața de carte, o reproduce pe cea din 2008, cu unele modificări și completări. Scrise cu mult talent literar, aceste pagini surprind aspecte demne de a fi cunoscute de către cititor, începând cu biografia profesorului și până la universul în care a trăit și trăiește, dovedind, încă o dată, vocația pentru scris a Domniei Sale.Prezenta versiune, tipărită în 2023, este un omagiu adus autorului la aniversarea a 85 de ani. Aceasta se bucură de o prefață semnată de Ioan­-Aurel Pop, Președintele Academiei Române, și e realizată sub auspiciile Asociației Civice Pro Mârghia de către Editura Școala Ardeleană

RON 68.40
1