70 rezultate (0,26230 secunde)

Afișează toate filtrele

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

In blandetea si-n vifornita zilelor

In blandetea si-n vifornita zilelor

Un roman modern, de un autentic dramatism, cu un epic dens – rezultat al mai multor optici narative (la persoana întâi, a treia, chiar și a doua), precum și al coagulării, prin tehnica „romanului în roman”, a multor nuclee epice (romanul copilăriei, al prieteniei, al iubirii, al morții, romanul creștin, romanul Mamei ș.a.), este noua carte a Anei Selejan, În blândețea și-n vifornița zilelor. Cu o cronologie fragmentată – căci sunt mai mulți naratori: Olga, Evelina, Aurel, Mama ș.a., narațiunea configurează memorabil destinele unor intelectuali (medici, profesori, jurnaliști) din anii ’70 și ’80 ai secolului trecut, dinspre relativa normalitate a unui bildungsroman (căsnicie, carieră, idealuri, eșecuri) spre catastrofă și disoluție. Moartea năprasnică a celor dragi (soț, frate, soră, prieten) deturnează iremediabil destinele celor rămași, orientând evenimentele epice dinspre timpul prielnic spre cel vrăjmaș și tragic, dinspre rază spre lespede și dramă, astfel că, în aceste segmente epice, autoarea construiește și un bun roman creștin. De altfel, căptușeala livrescă (religioasă, medicală, bibliologică, literară), varietatea spațiilor epice (familie, sanatoriu, redacție, spital, mănăstire ș.a.), fabulosul copilăriei, voluptatea evocării – cu inerenta dilatare a timpului narat –, interogația existențială și metafizică imprimă expresivitate și varietate epică acestui roman psihologic, susținut de puține personaje centrale, dar toate bine reliefate și memorabile. Dar mai aveam un gând; îmi încolțise în minte încă din prima zi când am ajuns aici și am văzut frumusețea locului, când am simțit liniștea și aerul ca de miere: să scriu în caietul verde, să-l umplu chiar, că aveam prea multe restanțe. Agenda voluminoasă, numită „caiet verde”, după culoarea coperților, din foi veline de bună calitate, deci ușoară, făcută și broșată la tipografia ziarului, era altceva decât carnetul de documentare. Aici migrau de pe teren o serie de impresii, situații, vorbe, chipuri, peisaje ș.a., valorificate sau nu în articole. Însă erau altfel narate și puse-n scenă, accentele cădeau, aproape întotdeauna, diferit, ficționalizam sau nu, schimbam nume și denumiri… ce mai! romanul meu, sau materia unui roman, începea să prindă contur. (ANA SELEJAN

RON 45.00
1

Buzura la Berința. Locul de unde n-a plecat niciodată

Buzura la Berința. Locul de unde n-a plecat niciodată

Prefață de Delia MunteanVolum apărut sub egida Fundației Culturale Augustin Buzura Când mi-e dor de mine, când sunt golită de gânduri, de idei, fug desculță la Buzura, ca și cum m-aș ascunde la pieptul mamei, ca și cum m-aș legăna în poala Mamii Bune, ca și cum aș sta zgribulită și fericită în ploaie sub nucul de-acasă, din Berința. E doza de-acasă pe care mi-o iau din textele lui, cu care simt o formă de complicitate, ca și cum am vorbi într-un cod al nostru despre oameni și despre locuri ale căror începuturi doar noi le știm. E egoist, poate caraghios, dar îmi face bine.Pentru mine a fost „unchiu’ Augustin”, fratele mai mare al mamei, cel care venea, din când în când, acasă, în Berința, și pe care Mama Bună, mărunțică și iute, încerca să-l cuprindă cu mânuțele ei aspre și noduroase de parcă voia să-l înăbușe, să-l acopere cu totul. „Dragu’ maaamii!” – și i se lumina toată făptura aceea palidă și osoasă, din care te izbeau doar ochii scânteietor de negri și atât de adânci. Atunci, toată scena mi se părea nu-știu-cum…, aproape obișnuită. Acum, o văd așa cum era de fapt: de-o duioșie supremă. (Dana Buzura-Gagniuc) Nepoata apelează frecvent la scrisorile unchiului, îndeosebi la cele din studenția clujeană (păstrate cu sfințenie de familie), scrisori mărturisind despre anxietățile vârstei, despre lipsa de confort material sau care evidențiază grija pentru părinții bolnavi. Ele trădează o epocă în care tânărul Augustin se zbate să se clădească pe sine cu decență – atât ca medic, cât și ca om de cultură –, irosindu-și cât mai puțin energiile în efortul supraviețuirii. Cărturar autentic, deși încă în formare, pe Augustin Buzura nici sărăcia, nici amenințările ideologice nu l-au împiedicat să creeze, să opună smintelii din societatea românească a vremii realizări durabile, ale spiritului. Ale unei minți imposibil de încovoiat. (Delia Muntean) Cuprins„Când mi-e dor de mine..., fug desculță la Buzura.” Prefață de Delia MunteanCuvânt de însoțire de Dana Buzura-Gagniuc„Spune-le oamenilor din sat că n-am plecat niciodată din Berința.”Poveștile BerințeiDâmburiiCoasta PopiiMânânțușulLupiiCasaMama BunăPoveștile Mamii BuneTata MoșOnița lui CiupeiMisteriosul inginer englezGuguț„Agustin”ȘcoalaFrațiiVeciniiPopa GheorgheScrisori către părințiAmintiri din prezentul meuO ultimă îmbrățișare15 august 2023. Spre finalMulțumiriBibliografieAddenda fot

RON 58.50
1

E toamna nebun de frumoasa la Cluj. Poeme alese si rostite de autor

E toamna nebun de frumoasa la Cluj. Poeme alese si rostite de autor

De iuventute Ascultă cum cântă întâiele brume, dezmăţ de culori e-n copacii ursuji; acum te poţi pierde pe străzi fără nume, e toamnă nebun de frumoasă la Cluj! Acum bate-n turnuri o oră regală, din vechi manuscripte vocabule ies, e-un ceas când oraşul în haine de gală începe să cânte „sumus dum iuvenes!” O stea poţi purta noaptea asta pe umăr, poţi iubi, poţi vorbi cu prietenii duşi, poţi uita anii care se-adună la număr; e toamnă nebun de frumoasă la Cluj

RON 58.20
1

Biblioteca de idei. Semper fidelis

Biblioteca de idei. Semper fidelis

Cu o invidiabilă cadență de metronom, într-o rubrică având un titlu pe măsura celui ce o semnează – „Biblioteca de idei” –, alternează reflecții diverse, comentarii, prefețe, note de lectură, amintiri și confidențe despre oamenii pe care i-a cunoscut sau portrete ale unor personalități de factură istorică și culturală. Și cu acestea n-am spus totul, căci Teodor Ardelean rezonează ca un seismograf – cultural, desigur –, la orice se petrece semnificativ în arealul său de viață, ca și în țară sau în lume. (Florian Roatiş) TEODOR ARDELEAN (n. 14 iunie 1951, Moigrad-Porolissum, județul Sălaj) este directorul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” Baia Mare. A publicat volumele: Fariseii lui Iehova (1983), Cântecele care ne-au însoțit istoria (1990), Din Hiperboreea… în Iberia. Primele biblioteci românești în Spania (2007), Limba română și cultivarea ei în preocu­pările ASTREI (carte distinsă cu Premiul „Ion Petrovici” al Academiei Române, 2009), Asociațiunea ASTRA și limba română (2011), Un om, o viaţă, o legendă. Blidaru. Rezistenţa armată din munţi… Din dosarele Securităţii… (2014, împreună cu Marin Bancoș), Pietre unghiulare pentru o... bibliotecă de idei (2015), Rosturi şi rostiri… (2016), Gânduri pentru o... bibliotecă de idei (2017)

RON 29.10
1

Bulevardul

Bulevardul

„...astăzi nu te mai poţi apropia de Rebreanu decât păşind pe bulevardul Gheran”. (Adrian Dinu Rachieru) M-am născut la Bucureşti, într-o zi de luni, la 14 octombrie 1929, în casa argeşenilor Gheorghe şi Profira Gheran, numele tatălui fiind des întâlnit în zona dintre Arad şi Oradea, ceea ce mă face să cred că un străbun a trecut munţii cu oile, uitând să se întoarcă acasă – mai ales de va fi fost să dea de-o fată frumoasă (ceea ce, peste generaţii, aveam să păţesc şi eu). (N. G.) În 2015, s-au împlinit 50 de ani de când publicam în „Biblioteca pentru toţi” a Editurii pentru Literatură o trilogie integrală a prozei scurte rebreniene, unde, profitând de aprecierea lui Călinescu, potrivit căreia Ciuleandra ar fi o povestire mai amplă, am introdus-o în sumar, ca şi Calvarul, la rândul său roman. Dacă socotim că pregătirea acestor lucrări a presupus vreo doi ani de trudă, datorită stabilirii textului ce-mi impusese compararea multor ediţii antume, s-ar aduna vreo 54 de ani de stupidă perseverenţă. Pe vremea aceea, aveam 38 de ani. Vârstă frumoasă. După cum mai deunăzi, în 2015, aveam să împlinesc 85 de ani, etate patriarhală, dar jenantă, dacă ţii seama de restricţiile medicilor şi le-ai respecta. Nu ştiu când a trecut timpul, după cum nu voi repeta zicala ajunsă refren: „De-ar fi să mai trăiesc o dată, la fel aş lua-o de la capăt”. Nu! La vârsta când sinceritatea oricărei afirmaţii nu comportă niciun risc, o spun fără tăgadă: n-aş repeta defel aceeaşi experienţă. Cel puţin în ţara în care mi-a fost dat să deschid ochii, frumoasă, „mândră-n toate cele”, dar cu un dispreţ suveran faţă de orice muncă ştiinţifică, indiferentă faţă de valorificarea patrimoniului său cultural, adevărata carte de vizită cu care s-ar putea prezenta în lume, zestre fundamentală când tinde să-şi construiască prezentul şi să scruteze viitorul. (Niculae Gheran

RON 38.80
1

Intre linii

Intre linii

Un viitor îndrăgostit de trecut Seara apar semne ciudate pe mână ca nişte urme de fluturi pe un nisip foarte fin: nu ştiu cine le seamănă înfloresc odată cu sângele peste tot le-aş putea aduna cu mâna cealaltă dacă nu mi-ar fi teamă de un subtil miros de pelin ce îmi aduce aminte de haina de piele purtată-n sacoşa cu care mi-ai făcut semn să nu te urmez unde te duci. Poate ai fi vrut să îmi spui că drumul se sfârşeşte în gura unui viitor îndrăgostit de trecut

RON 24.25
1

Hotel Bristol

Hotel Bristol

Mai bine-ar fi să nu vorbim, grosolănia nu ni-i dată În pauzele rostirii reevaluăm propoziţiile, pân' ce le părăsim în liniştea deplină Spui că vrem să ne trăim zilele mai liniştit Dar poate că şi eu am vrut s-o spun Nu ştiu, nu are importanţă Mai comanzi un rând, deşi-amândoi nu facem asta niciodată „Măcar o dată te privesc în ochi…” „E-n ordine, e totul bine” Convorbirea constă doar în aluzii De fapt, nu e nimic de povestit E de ajuns atât, că stăm în crâşma asta – nicicând pesemne – aici nu ne-om întoarc

RON 24.25
1

Rezervatia patetica. Antologie

Rezervatia patetica. Antologie

Întorcându‑mă spre anii mulți care au trecut de la primele afirmări ale celei dintâi „promoții” de la „Echinox”, o regăsesc pe Mariana Bojan, ca poet și plastician inspirat, care n‑a pierdut nimic din prospețimea frumoasă și din candoarea tandru‑melancolică a versurilor ce o situau de pe atunci printre vocile cele mai autentice ale vârstei sale lirice. Cititorii săi de acum pot descoperi ori redescoperi în paginile acestei ample antologii o poezie curajoasă în fragilitatea ei, purtătoare de speranță și de vibrantă omenie. Pe o pagină a acestei cărți e înscris și versul între toate definitoriu: „Cine vine, cu lumină vine”. Ion Po

RON 48.50
1

Ecouri literare universale in poezia lui George Cosbuc. Studiu de literatura comparata

Ecouri literare universale in poezia lui George Cosbuc. Studiu de literatura comparata

Istoricul literar Gavril Scridon se sprijină cu precădere pe obiectivitatea datelor exacte, dar lasă loc întotdeauna detaliului colorat sentimental. De aici interesul său pentru marile figuri năsăudene, George Coşbuc şi Liviu Rebreanu, pe care îi asumă şi de pe poziţii subiective, de neam, de apartenenţă la un loc, la o familie. Atentă şi bine documentată, cartea de faţă îşi propunea, acum o jumătate de secol, să scoată în evidenţă vasta cultură a lui George Coşbuc, un intelectual de rasă conectat la marile valori universale. (Irina Petraş) Excelent cunoscător al celor mai reprezentative opere literare universale, de la vechea Indie până în epoca sa, stăpân pe limbile clasice, greacă şi latină, cunoscând foarte bine germana şi apoi italiana, poetul şi cărturarul Coşbuc nu putea rămâne în afara influenţelor; ispitele erau prea puternice şi prea numeroase pentru ca artistul să poată rezista. Şi e bine că nu a rezistat, pentru că opera lui a primit sugestii, motive, idei, atitudini, cu un cuvânt expe­rienţe care, alăturate celor naţionale, constituie însăşi caracteristica poeziei lui Coşbuc. Lecturile lui Coşbuc n‑au fost de suprafaţă; numeroasele adnotări pe marginea vo­lumelor din biblioteca sa personală mărturisesc partici­parea activă a lectorului, atitudinea sa exprimată la mo­dul cel mai sincer, mai direct, în acele momente de medi­taţie izvorând din contactul nemijlocit cu poeţii pe care‑i frecventa. Câmpul literar pe care trece Coşbuc este de‑a dreptul impresionant, ca spaţiu şi timp. Recolta culeasă este dintre cele mai bogate şi unice în istoria literelor româneşti. Niciunul dintre scriitorii noştri n‑a străbătut o arie atât de largă. (Gavril Scridon

RON 48.50
1

Scoala Romana din Roma 1922-1947

Scoala Romana din Roma 1922-1947

Veronica Turcus (n. 1974) este cercetator stiintific gr. I la Institutul de Istorie „G. Baritiu” din Cluj-Napoca al Academiei Romane. A urmat cursurile Facultatii de Istorie si Filosofie a Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca (1992-1997), pe care a absolvit-o ca sefa de promotie. Studii doctorale la Scuola Normale Superiore din Pisa (1999-2001). A efectuat stagii indelungate in arhivele si bibliotecile din Italia (Roma, Florenta, Pisa, Milano, Venetia, Napoli) si Franta (Paris, Auxerre). Bursiera la Accademia Nazionale dei Lincei, Italia (intre anii 2008 si 2013). Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Romane pe anul 2000 pentru contributia stiintifica la editia jubiliara a Bibliei lui Samuil Micu (1795), aparuta la Tipografia Vaticana, Roma, 2000

RON 38.80
1

Poveste despre prietenie

Poveste despre prietenie

Iată, prin urmare, o poveste despre două prietenii. De fapt, despre trei prietenii, dacă e să facem numărătoarea corect. Sanda (Săndel) și Simona (Sim) fac parte și dintr-o carte viitoare a mea, de poezie, pe tema postumanului. Adică sunt, vor fi inclusiv personaje ficționalizate. Aici, ele sunt, însă, mai ales prietenele mele în carne și oase. (Ruxandra Cesereanu) N‑aș vrea să se înțeleagă că prieteniile noastre sunt doar literare. Sigur, în miezul apropierilor noastre se află literatura, dar este și interesul (grija nu este exclusă) pentru viețile celorlalte. Între noi sunt multe cuvinte, dar și câteva, esențiale, straturi și ochiuri de viață. Există, clar, o complicitate ce vine din tinerețea noastră; e de ajuns să le văd sau să mă gândesc la ele pentru ca toată viața străbătută (și) împreună să se lumineze, ca și cum aș pune reflectorul pe o scenă întunecată. (Sanda Cordoș) Sanda și Ruxandra îmi sunt ca niște prietene surori (surori adevărate n-am avut!). Îmi sunt dragi, îmi pasă de ele, vreau să le fie bine! Îmi pare rău că nu stăm în același bloc, pe aceeași stradă, în același cartier sau măcar în același oraș. Aș putea da câte o fugă la una dintre ele, ne-am putea întâlni toate trei la mine sau la ele. Câte nu am avea să ne spunem! Sigur, grație tehnologiei, ne putem bate la ușă (la poarta e-mail-ului!) oricând, cu câte un cadou în brațe: un mesaj, o fotografie, un link care dă spre nu știu ce muzică, spre nu știu ce text, spre nu știu ce segment al lumii noastre comune – pentru că, altfel, fiecare o are pe a sa. (Simona Popescu

RON 29.10
1

Caderea din Rai

Caderea din Rai

Tărâmului care mă trimisese în lume şi care acum făcea parte din mine îi parcurgeam hotarele reale şi imaginare cu sentimentul cu care trăieşti amurgul primei iubiri. De care nu te vei lepăda niciodată şi pe care o vei duce în tine până la capătul zilelor. Urma să-mi iau zborul, să iau viaţa în piept, să învăţ să mă descurc de unul singur. Porţile Raiului meu se închideau încet, însă nicicând pe deplin. Nimeni nu mă alunga din tărâmul pe care, de fapt, n-avem să-l părăsesc vreodată. Plecam de bunăvoie, urmând străvechi legi ale vieţii, pe un drum care nu era altul decât acela al eternei reîntoarceri în lumina nepieritoare a locului peste care plânsese cândva Dumnezeu. (Horia Bădescu

RON 24.25
1

Un an crescut la loc

Un an crescut la loc

Numele ei este Ut Pictura Poesis. Dan Breaz debuteaza in poezie cu un stil pe deplin format. Unul dintre fermentii sai principali pare a fi dialogul cu artele contemporane, nu departe de experimentele poetilor Scolii de la New York, marcanti pentru scena literara internationala in a doua jumatate a secolului trecut. Aceasta relatie moderna transpare si din felul cum poemul cauta sa se autonomizeze, sa se purifice de elementul mimetic sau referential. Impermeabila la parafraza, rezistenta la traduceri in limbaj literal, poezia lui Dan Breaz gaseste o noua orientare magnetica a cuvintelor in spatiul alb al paginii, indrumata de un instinct sigur al esentialului. - Andrei Dobos) Dan-Octavian Breaz (n. 1982, Turda) este critic si istoric de arta, curator la Muzeul de Arta din Cluj-Napoca, doctor in filosofie al Universitatii „Babes-Bolyai” Cluj-Napoca.

RON 19.40
1

Mantaua lui Hipocrate

Mantaua lui Hipocrate

Este cartea unui chirurg, cartea cuiva care mânuieşte, cu mare stăpânire şi artă, bisturiul dar care o face având mereu în faţa ochilor ceea ce se află dincolo de ascuţişul acestuia, privirea celui care i s-a încredinţat. Privirea care spune totul despre ceea ce numeam omul în măreţia suferinţei şi umilinţei sale, omul în adevărata lui umanitate. (Horia Bădescu) Întreaga pledoarie a cărții domniei sale e pentru inteligență, pentru educația în spiritul meritocrației. De aceea, își dorește un învățământ care să nu fie fabrică de diplome, ci descoperitor și formator de inteligențe, care sunt atât de puține. De pildă, învățământul medical, azi, pune tot mai mult accent pe cantitatea de cunoștințe îngurgitate, dar nu și pe vocație, fără de care nu vor ieși niciodată medici buni, care să fie deopotrivă oameni de știință și artiști ai medicinii. Ca și în politică și-n toate domeniile, chiar și-n cele mai neînsemnate. În aceasta și constă afirmarea adevărului, conchide autorul. (Theodor Codreanu) Teofil Lung nu se sfieşte să ofere spre meditaţie pagini de mare gravitate umană, deoarece: „Noi avem datoria să ne înălţăm, fiecare după conştiinţa sa, spre adevărul înalt”. (Mircea Popa) Influența clasică se poate observa în discursul domnului Lung. Înțelegerea filosofiei din Grecia antică și-a pus amprenta asupra formării intelectuale și spirituale a autorului. Platon și Socrate au fost și vor fi în continuare modele demne de urmat. Pe lângă aceasta, nume importante din cultura română sau universală își fac simțită prezența prin citate sau parafraze, astfel încât Mantaua lui Hipocrate devine un mic ghid întru înțelepciune, rațiune, sensibilitate și armonie. Jurământul depus devine laitmotiv, el dă substanță capitolelor cărții, dar și capitolelor din viața autorului. Mantaua albă, odată îmbrăcată, a fost asimilată de spirit, ea este parte integrantă a medicului, ea înnobilează și ne conduce spre progres, spre înălțare. Avem, așadar, o mulțime de teme ce ne îndeamnă la reflecție; am în fața mea o carte ce merită citită. (Simina Răchițeanu

RON 33.95
1

Richard Serra. Formulări spațio-temporale în sculptura secolului XX

Richard Serra. Formulări spațio-temporale în sculptura secolului XX

Cei aproape 10 ani petrecuti la Bilbao, in preajma Muzeului Guggenheim, in calitate de student si doctorand al Universitatii Tarii Bascilor, mi-au oferit suficiente argumente pentru ca, la momentul realizarii tezei de doctorat in domeniul sculpturii, sa plonjez fara ezitare in universul "Richard Serra”. Stiam ca aveam de-a face cu un exponent major al unei generatii de aur si nu doar cu un artist care, inchis in atelierul sau si-n propriile-i ganduri, se complace in "jocul cu plastica”. Insa nu aveam de unde sa banuiesc ca voi da peste unul dintre cei mai lucizi, consecventi, neconcesivi si reformatori artisti ai secolului XX. Dialogul cu opera lui Richard Serra devine pentru oricine o cheie de resituare in timp si spatiu a conceptiei despre arta in general, despre arta moderna si contemporana in special, a raportului dintre arta europeana si arta americana in sens existential sau a celui dintre cultura occidentala si cultura orientala la nivel transversal

RON 33.95
1

Glontul de argint sau Adevarata moarte a lui Avram Iancu

Glontul de argint sau Adevarata moarte a lui Avram Iancu

„MOȚUL: Bucurie cu primejdie! IANCU: Semnul primejdiei tresare‑n sufletul moţilor! Sar toţi ca unul la vestea de pojar! MOȚUL: Nu le e frică de moarte! IANCU: Nu le e frică, nu! Vin chiuind ca la nuntă și fiinţa lor primește vestea primejdiei pe cea mai ascuţită coardă a ei, acolo unde tresare bucuria! MOȚUL: Primejdie cu bucurie! IANCU: De‑acum trebuie să vină! Să vină moţii și tribunii! Dobra să vină și Buteanu să vină… Cu ai lor… Să‑i simt lângă mine… Să fim împreună, așa, toţi laolaltă, să‑nfruntăm primejdia și să așteptăm bucuria! MOȚUL: Vin! Trebuie să vie! IANCU: Îi văd cum se‑avântă cu toţii ca într‑o apă limpede, care e nădejdea lor de fericire… MOȚUL: Veche nădejde! Bătrână nădejde! IANCU: Bătrână cât neamul, omule! Dar înflorită acum din nou, ca o copilă… O, de‑aș apuca să trăiesc s‑o văd crescând, fecioară… Să‑mi fie mireasă! MOȚUL: A ta va fi, Avrămuţ: mireasa ta, fericirea neamului!

RON 58.50
1

Poezii. Antologie de autor 1971-2018

Poezii. Antologie de autor 1971-2018

Poezii. Antologie de autor 1971-2018 - Adrian Popescu Proiect editorial dedicat Centenarului Marii Uniri si Semicentenarului Echinox, aparut sub egida Muzeului National al Literaturii Romane din Bucuresti Arsura Carnea mea toata este o lumanare Dar eu sunt flacara intr-un cer straveziu Ca pasarile mort Voi cantari mai greu decat viu. Ochiul arzand se hraneste din ceara Si face un strop de roua fierbinte, Odata am stiut sa zbor, odata, Dovada n-am, dar imi aduc aminte. Trupul meu intreg este o lumanare Dupa ce se va fi scurs toata in tarana Si flacara se va topi in albastru Veti mai simti o arsura pe mana. Adrian Popescu s-a nascut la 24 mai 1947, la Cluj. Intalnirea cu colegii de la Facultatea de Litere a Universitatii „Babes-Bolyai”, pe care a absolvit-o in 1971, atmosfera revistei Echinox, unde se maturizeaza, reprezinta un punct important al biografiei sale. Din 1971, este redactor la revista Steaua; din 1999, redactor-sef. Casatorit cu artista textilista Angela Roman. Are doi fii, Mihnea si Horea

RON 48.50
1

...si cuvantul sa facut poem

...si cuvantul sa facut poem

Poezia actuală a Lilianei Trif este una de maturitate, scrisă de o mână versată, de o minte care știe să așeze cuvintele la locul potrivit. Este scrisă de un suflet care intră în rezonanță cu frumosul, cu emoția unui sărut, a unei atingeri tandre, cu taina luminii sacre și evlavia rugăciunii. Într-un cuvânt, Liliana Trif este o poetă autentică. (DUMITRU CONSTANTIN-DULCAN) Două mari iubiri îmi definesc existența, iubirea de Dumnezeu și iubirea pământeană. Între acestea două, poezia mea se așază cuminte pe hârtie, la „masa tăcerii”, atemporal definită, cu ochii privind spre icoana unor vremuri care vor trăi în sufletul meu pentru totdeauna. N-aș putea spune că uneia dintre iubirile mele îi acord prioritate, ele sunt întotdeauna egale ca intensitate și mă definesc până în cea mai profundă alcătuire a inimii. Iar poezia, la fel. Îmi explorez emoțiile, fără anestezie, pentru că numai așa pot ajunge la sufletul tău, dragă cititorule! Te las să mă descoperi, puțin câte puțin, și tare mi-aș dori să știu că simți, respiri, visezi, speri și iubești aidoma mie. (LILIANA TRIF

RON 48.50
1

Taishan-ul meu

Taishan-ul meu

Editie bilingva; Traducere din limba engleza de Daniela Oancea si Viorica Patea; Prefata de Viorica Patea Cutremurator simbol al nebuniei secolului 20 si, in acelasi timp, unul dintre cei mai mari poeti ai timpului care a fost – vai! – secolul nostru, Ezra Pound este subiectul si personajul principal al acestui volum de versuri semnat de fiica fiicei sale, Patrizia de Rachewiltz. Cu o tulburatoare nostalgie si compasiune, poeta incearca dureros sa-si traga straniul bunic in afara istoriei, in paradisul inchis – ca o capsula salvatoare – al familiei si copilariei. Patrizia de Rachewiltz este o poeta postmoderna care n-a renuntat insa la sensibilitatea, mai adanca, de tip modernist, o poeta ale carei poeme, profund autobiografice, se tes din parafraze si reformulari in contexte noi ale unor obsesii poetice celebre, alaturi de care a crescut si a incercat sa le inteleaga. Carte de poezie autentica si carte de neobisnuite memorii pline de adevar, aceasta traducere ofera cititorului roman, in editie bilingva, posibilitatea de a intra in intimitatea poeziei americane de varf, pe o cale inedita si emotionanta. Ana Blandian

RON 24.25
1

Poeme pentru prieteni

Poeme pentru prieteni

Volum memorial, la 70 de ani de la nașterea lui Radu Săplăcan (n. 1 aprilie 1954 – d. 15 aprilie 2002)Proiect editorial apărut sub egida Bibliotecii Județene „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud. Ediție îngrijită și Cuvânt-înainte de Ioan Pintea. Postfață de Vasile Dragomir. Notă biobibliografică de Cornel Cotuțiu. Lector de carte: Zorin Diaconescu.„Câtă prietenie, atâta exigență!” (RADU SĂPLĂCAN)Fructe de sticlălui Ion Mureșanvinzi o carte asemeni copilărieiși te declari nul –o nebunie galbenă, cu val lung, îți sporește ochiiși visezi:cerul ca o butonieră, între păstrăvi de pâslă –mă răzvrătesc și descriu:„în privirea ta odihneșteun alpinist…”Radu SăplăcanCritic literar acid, polemic, responsabil și pe fază și, surprinzător, poet absolut fascinant, îndrăgostit până peste cap de fetele Nordului și nu numai, încântat de tot ceea ce este simplu, nefardat, nefandosit, înconjurat de prieteni și, în același timp, foarte, foarte singur, gălăgios și glosolalic pentru a-și proteja și apăra singurătatea, în cele din urmă în luptă dreaptă și pe viață cu... moartea. Liber, liber, liber ca pasărea cerului... (IOAN PINTEA

RON 31.50
1

Batum. Piesa in 4 acte

Batum. Piesa in 4 acte

„După ce toate scrierile mele au fost interzise, printre cetăţenii cărora le eram cunoscut ca scriitor au început să se audă voci care-mi dădeau unul şi acelaşi sfat: Să scriu «o piesă comunistă» ([…]) şi, în afară de asta, să mă adresez Guvernului U.R.S.S. cu o scrisoare de pocăinţă care să conţină renunţarea la opiniile mele anterioare, exprimate în textele literare, şi asigurarea că de acum voi munci ca un scriitor-poputcik, devotat ideii comunismului. Scopul: să mă salvez de hăituială, sărăcie, şi, în final, de pieirea iminentă. Acest sfat nu l-am ascultat. Mă îndoiesc că aş fi izbutit să apar în faţa Guvernului U.R.S.S. într-o lumină favorabilă alcătuind o scrisoare mincinoasă, care ar fi însemnat un salt politic murdar şi totodată naiv. Iar încercări de a scrie o piesă comunistă n-am făcut, ştiind bine că o astfel de piesă nu mi-ar fi ieşit. Dorinţa fermă de a-mi curma chinurile ca scriitor mă determină să mă adresez Guvernului U.R.S.S. cu o scrisoare sinceră.” (Mihail Bulgakov, scrisoare din 28 martie 1930, adresată Guvernului U.R.S.S. şi lui Stalin

RON 29.10
1

Pe malurile raului Uitarii. Poezii

Pe malurile raului Uitarii. Poezii

Un scepticism structural il opreste pe Itzhaki sa se abandoneze in gratia lumii, iar cenzura operata de acesta va intensifica mereu conditia nostalgica. Temele nostalgiei se acumuleaza treptat tocmai pe fondul unei devotiuni compasionale, al unei relatii afective cu lumea, mereu contrariata, dar acut sentimentala. Lirismul familial, vraja persuasiva a originilor, vibratia mitica a peisajelor, toate vor fi prilejuri de efuziune sentimentala fara sentimentalism. - Al. Cistelecan Moshe B. Itzhaki este artistul a carui curiozitate nu oboseste niciodata, o pastreaza vie, iscoditoare, tanara, plina de energie. De aceea, poezia lui este de o prospetime constanta, capabila sa ofere cititorilor mereu noi surprize, noi satisfactii. Zeul inspiratiei sale are, cu siguranta, cap de soim. - Radu Tuculescu Eu nu stiu cum sa definesc cu precizie poezia, stiu doar ca ea contine infinite mistere, iar daca reuseste sa emotioneze, sa influenteze, sa mangaie, sa consoleze sufletul cuiva sau sa dea glas si altora pe lumea aceasta, poezia si omul vor avea speranta supravietuirii. - Moshe B. Itzhaki Profesor universitar, poet, traducator, editor, curator, actor de teatru si ornitolog, Moshe B. Itzhaki (1951, Israel) a fost decan al Facultatii de Studii Continue, la Colegiul Academic al Stiintelor Educatiei Oranim. Traieste la Ahuzzat Barak, langa Muntele Tabor. A publicat volumele de poezie: Intoarcerea in neant (1993); Cand portile se-nchid (1999); Cicluri neintrerupte (2004); Raurile isi inalta vocile (2009); Vremea nebuniei - Duet cu un pictor (2010); Purtat de vant (2011); Corpul e un ecuator (2014); Pasarea din urma (traducere din ebraica in romana de Paul Farkas, 2015); Pasarea-ndoielii (2018); Si vine ploaia (traducere din ebraica in romana de Paul Farkas, 2018); Dar eu am privit in urma (2021). A tradus in ebraica: Ana Blandiana, Refluxul sensurilor (2014), Speranta sub un soare gri (2017) si Cand moartea se aprinde in frunze (2021); Apa stransa-n causul palmei (2018), o antologie care cuprinde 11 poeti ai Cenaclului Echinox (in colaborare cu Paul Farkas); Dinu Flamand, Umbre si faleze (in colaborare cu Paul Farkas); Marta Petreu, Singuratatea e o tara unu pe doi (in colaborare cu Paul Farkas, in curs de aparitie). In septembrie 2017, in cadrul Festivalului International de Poezie de la Sighetu Marmatiei, a fost distins, la Desesti, cu Premiul "Nichita Stanescu" pentru poeziile sale (traduse in limba romana de Paul Farkas). In octombrie 2018, in cadrul Festivalului International de Carte Transilvania din Cluj-Napoca, a primit premiul "Proba limbii romane" pentru traducerea in ebraica a antologiei Apa stransa-n causul palmei.

RON 29.10
1

Gradina cu statui

Gradina cu statui

Cuprins I. PORTRETE LITERARE NICOLAE BALOTĂ. Un teolog printre scriitori NICOLAE MANOLESCU. Arta portretului AUREL RĂU. Nuiaua de alun PROIECTUL ECHINOXIST. Portret de grup A.E. BACONSKY. Un neomodernist înainte de generaţia ’60 BACONSKY ŞI MAZILESCU. Dublu portret MIRCEA TOMUŞ. Empatie şi biografie ANA BLANDIANA. Lirism şi etică ION POP. Poetul şi criticul PETRU POANTĂ. Cartea – „obiect de cult” NICOLAE PRELIPCEANU. Poetul ironic GABRIEL CHIFU. Despre lauri şi lari ION IUGA. Un poet din Maramureş OCTAVIAN BOUR. Graficianul de top IOAN PEIANOV. Mediatorul STEAUA ŞI DANSURILE CLASICE. Portretul colectiv al unei reviste II. PORTRETE CU CUNUNĂ DE LAURI ŞI SPINI N. STEINHARDT. Un model de creştin contemporan VLADIMIR GHIKA. Prinţul beatificat TERTULIAN LANGA. Un cruciat modern REGINA ANA. Un surâs regal III. PORTRETE DE AUTORI STRĂINI GREGOR VON REZZORI. Un prozator cosmopolit ALESSANDRO BARICCO. Un postmodern melancolic BOB DYLAN. Rebelul etern YVONNE ROSSIGNON. Olteanca romană IV. ITALIA MIRABILIS Ce e şi ce nu e în Vatican? V. CARNETE DE DRUM Am fost la Roma Traduceri de poezie Roma Amintirea Mitteleuropei. Poezia vie la Novi Sad Viena, dincolo de ea Peisaj lusitan cu poeţi sau mâna care scrie pe cer Tărâmul zeilo

RON 29.10
1