11 rezultate (0,15294 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Cu dintii stransi

Cu dintii stransi

Am scris Cu dinții strânși în vara lui 2006. Aveam 20 de ani. Am terminat-o în puțin peste o lună, mai exact în 39 de zile sau mai degrabă 39 de nopți de insomnie. A rămas o vreme într-un sertar, căci n-am vrut s-o arăt nimănui. A fost publicată, în cele din urmă, un an mai târziu. O carte respinsă, ascunsă, hulită. O carte care nu s-a împlinit cu adevărat niciodată. Pe mine însă m-a salvat. Peste toate, este cartea fără de care celelalte nu ar fi existat George Cornilă Puteți să îi spuneți cum vreți: roman transgresiv, analiză psihologică, studiu sociologic, manual de psihiatrie sau literatură postmodernă. Cu dinții strânși este toate acestea și încă mult mai mult. O carte nihilistă, onirică și viscerală, care explorează tenebrele fiecăruia dintre noi. Autorul ne pune în față o oglindă și ne expune – brutal, fără menajamente și în doze foarte concentrate – la toate lucrurile care ne frământă, ne sperie, ne tulbură, ne obsedează, ne isterizează și ne dezintegrează acum. Povestea unui personaj mizantrop, înclinat spre introspecție și depresie, pentru care încă nu s-a scris o carte de self-help și nici nu s-a inventat încă o formă de terapie, tipul căruia citatele motivaționale de pe Internet i-ar adânci, probabil, și mai mult neîncrederea în sine, lehamitea și ura. Un tânăr despre care Truman Capote ar spune că este ”un individ adânc frustrat, ce încearcă să își exprime individualitatea pe un fond de conformism rigid, captiv între două planuri: auto-expresia și auto-distrugerea”. Un tânăr din celebra galerie a inadaptaților de anvergura unui Tyler Durden sau George Demetru Ladima care, oricât de mult ar fi torturat, nu va încăpea niciodată în patul lui Procust. Comentariu social – mult înaintea vremurilor sale, care abia acum, iată, îl prind din urmă pe autor – despre depersonalizare, despre uniformizare, despre superficialitatea unei societăți așa-zis moderne care nu tolerează nici diversitatea, nici eșecul. Radiografia unei lumi care prinde individul ca într-un malaxor, îl mestecă bine, îi ucide sufletul și îl scuipă când nu mai are nevoie de el. Un exercițiu în auto-exorcizare și o experiență, cred, transformativă pentru scriitorul-de-atunci care avea să devină scriitorul-de-acum George Cornilă. Rodul unei minți incandescente, vizionare, absolut nebune în cel mai frumos sens al cuvântului. Și toate acestea împletite – în stilul care l-a consacrat – cu filosofia, realismul magic și intertextualitatea, care prefigurau încă din 2007 și reconfirmă acum nu numai că George Cornilă este posesorul unei vaste culturi și a unei eleganțe a scrisului greu de egalat, dar și faptul că este un om care arde lăuntric cu puterea a o mie de sori

RON 32.30
1

Caietul psihopatului

Caietul psihopatului

Caietul psihopatului se ridică la înălțimea titlului său nu numai prin conținut, ci și prin formă. Ideile și notițele aparent fragmentate, disparate, incoerente sunt transpuse pe hârtie într-o manieră intenționat dezorganizată (de foarte multe ori lipsesc punctuația, majusculele, și chiar și cele mai simple reguli și legi gramaticale sau literare). Cei care citesc această carte au, așadar, parte de o adevărată descensiune în sufletul și geniul lui Ștefan Bolea, devenind parte din alienarea lui, căci imersiunea este completă. Dacă cineva își dorea să pătrundă tainele minții unui ”psihopat” a cărui inteligență și viziune depășește orice imaginație, are ocazia să o facă citind această carte. Aș putea spune, fără să greșesc prea tare, că încă nu s-au scris cărțile de psihologie care să-l explice pe Ștefan Bolea ca personaj-autor al acestei cărți.V-ați înșela, însă, să credeți că totul este numai un exercițiu literar menit să zguduie mințile cititorilor neavizați. Caietul psihopatului nu se deosebește de predecesorul său, Caietul Roxanei. Ambele sunt demonstrații de forță. Spiritul creator al lui Ștefan Bolea, intelectul său titanic, precizia clinică cu care se auto-analizează și disecă, dar cu care analizează, disecă și interpretează lumea din jur (colegi de școală, cursuri, activități zilnice obișnuite, piese muzicale, meciuri de baschet, pasaje din Biblie, opere literare, texte de filosofie sau vremea de afară) sunt toate laolaltă dovada că, dacă noi toți ceilalți percepem realitatea până la linia orizontului, Ștefan Bolea vede dincolo de ea, în universuri și dimensiuni inaccesibile chiar și lui Dumnezeu

RON 22.95
1

Biblia nihilista

Expurgo

Expurgo

Expurgo este o flawed utopia cu frânturi de cyberpunk, biopunk și satiră, parțial documentar, parțial live action, explorând implicațiile sociale, politice și economice ale noii Lumi Luminate, însă mai presus de toate, este o carte-manifest care trasează coordonatele unui univers reconstruit în jurul ideii de cultură. Într-un fel, un Fahrenheit 451 răsturnat, cu influențe de Orwell, Huxley și Philip K. Dick. În viitorul apropiat, societatea a evoluat către eradicarea inculturii. Educația și bunele maniere sunt impuse prin lege, iar individul, pentru a deveni cetățean, trebuie să treacă o serie de teste culturale. Cei care încalcă legea sunt trimiși în lagăre de reeducare, cei care se opun sunt executați. Serviciul de Apărare Intelectuală (SAI) are operativi pretutindeni, soldați insensibili, modificați genetic și manipulați chimic, cu abilități fizice și cognitive superioare. II-22, un operativ din a doua generație, este trimis într-o misiune pentru a se infiltra, în postură de dezertor, în ascunzătoarea Rezistenței Împotriva Culturii, cu scopul de a-l asasina pe liderul rebelilor. Îi însoțim pe II-22 și pe plebeea Morgana printr-o metropolă ciclopică, urmărind intrigați știrile futuristice ale Agenției de Presă a Sectorului 10 (primul furt de carte din ultimii cincizeci de ani, descoperirea unei planete din totum și a unui drog extraterestru, apariția unei noi monede – gigabitul–, clonarea dinozaurilor, crearea unicornilor artificiali, primul robot cu emoții umane, întâiul pas spre nemurire, colonizarea și culturalizarea cosmosului, atacurile teroriste ale călugărilor Ordinului celor Patru Sfinți Călare, găsirea unui virus mortal în cadavrul înghețat al unui yeti și multe, multe altele). Trăim nopțile la o periferie similară vechiului Kowloon Walled City, suntem martori la o revoltă apocaliptică a rebelilor și la o reimaginare fără precedent a lumii noastre. Violență, cultură, iubire. Ce se întâmplă cu II-22 când este pus față în față cu sentimentele umane și descoperă plăcerile unei vieți în afara regulilor stricte ale Serviciului? Dincolo de virtuțile unei scriituri alerte, adecvate rețetelor de succes – acţiune, suspans, inventivitate –, puterea cărții lui George Cornilă se alimentează din sursele sensurilor profunde care depășesc standardele multor creații science fiction, generând potențial de universalitate. În primul rând, nocivitatea excesului de orice fel, de oricare tabără a eternei bătălii bine-rău ar fi el exersat. Expurgo evidențiază, de asemenea, prin efortul autorului de a sonda profunzimile implicațiilor, că binele, oricum l-am cunoaște, aduce cu sine și o sămânță de rău, care trebuie vegheată permanent. În fine, răsplata acestui roman special, la răscrucea genurilor de succes, este convingerea că oricât de departe ne-am rătăci în viitor, prin oricâte încercări ori singularități, ne rămân, poate până la moartea universului, valorile umane imuabile. Acestea sunt elemente care scot cartea lui George Cornilă din limitele insolitului ca simplă curiozitate și îi dau un imbold către marea literatură. Dănuț Ungurean

RON 30.60
1

Soldati ai terebentinei

Soldati ai terebentinei

Roman distins cu Premiul Special pentru Proză în cadrul Concursului Național de Creație Literară “Vasile Voiculescu” 2015 *** Soldați ai terebentinei nu e un roman despre adolescența turbulentă a unui individ, așa cum ar putea părea la prima vedere, ci o încercare de creionare a unui mod de viață al tinerilor rebeli ai anilor 90. E o lume abulică, candid iresponsabilă și self-destructive, indicând falimentul social-moral al unei ieșiri brutale din timp. Meritul lui Coloja este de a fi găsit acea linie foarte subțire unde experiența absurdă și teribilistă a dependentului de droguri nu se transformă în pildă morală. Totul e senzorial în acest roman. Realitatea factuală le e străină personajelor, ele trăiesc îndărătul cutiei lor craniene într-un scenariu care are doar tangențe accidentale cu cotidianul plictisitor al celorlalți. Resorturile intime sunt greu de depistat, dar Coloja nici nu-și propune să scrie un roman psihologic, de genul celor care îmbină povața cu exemplul negativ, ci doar să prezinte, cât mai convingător cu putință, resturile de vise și demoni ale generației cu plete a anilor 90 dintr-o Românie pestriță și resentimentară. Soldați ai terebentinei este o carte care, cu puţin noroc, poate deveni un roman-cult al celor care nu vor să uite mirosul de scenă încinsă, de ghete grele, de geacă de piele. De libertate, after all. (Dan-Liviu Boeriu) Mai mult decât portretul unei generații și mai mult decât drama unui tânăr menit să își ”proiecteze individualitatea pe fondul unui conformism rigid”, Soldați ai terebentinei spune o poveste tulburătoare, în captivantul stil al ficțiunii transgresive pure și dure. În anii `90, la începuturile timide ale democrației în Romania, o generație de rockeri trăia, petrecea, și sfida prin simpla prezență normele și regulile societății ”mainstream”. O carte-monografie a oamenilor liberi, peste care se suprapun elemente de halucinație și transgresie din real în ireal, demne de ”Fight Club” sau ”Requiem for a dream”, romanul lui Răzvan T. Coloja depășește granițele ”literaturii despre adolescenți rebeli”, la fel cum depășește granițele ”cărților despre rockeri.” Dincolo de aceste orizonturi limitative, romanul pune laolaltă personaje și situații, atitudini, sentimente și reacții dintre cele mai firești și posibile. Muzica este cea care dă tonul și însoțește pașii personajului-narator, iar nopțile de beție, ”trip-urile” halucinogene, sexul, pogo-ul, micile nebunii și aventuri adolescentine, obsesia și revoluția se împletesc natural printre frânturile de viață surprinse de autor într-o poveste de o sinceritate zguduitoare. Ce înseamnă să fii rocker? Ce înseamnă să fi fost rocker în anii ’90? Ce gust are libertatea și pe ce muzică dansează ea? Ce înseamnă să cauți ceva fără să găsești și să pierzi ceva ce nu ai avut niciodată? Cât de toxică poate să fie o femeie? Și unde se termină fascinația pentru ea, ca să lase loc obsesiei? Dacă s-ar face un film despre Soldați ai terebentinei, acesta ar ieși „Trainspotting”, dar numai în regia lui Tyler Durden, sub privirea atotștiutoare a Marlei Singer

RON 31.45
1

Jocul necromantilor

Jocul necromantilor

Jocul necromanților (al doilea volum din seria Cronici din Voss) de Andrei Mazilu La solicitarea fanilor, Andrei Mazilu revizitează Arhipelagul Voss cu romanul Jocul necromanților, căci multe lucruri au rămas nerezolvate după ce eroii au ieșit din scenă la finalul romanului Anotimpul pumnalelor. După Cădere, Imperiul se confruntă cu și mai multe forțe oculte hotărâte să distrugă definitiv echilibrul dintre Bine și Rău. Până și zeul Moarte se simte neputincios în fața haosului ce pare că vrea să consume sufletele tuturor muritorilor. Dar Thanos are propriile lui arme: Ordinul Corbilor, compus din cinci asasini ce au un singur scop – menținerea balanței Creației cu orice preț. Întotdeauna există un rău mai mare, iar vechi dușmani pot deveni prieteni atunci când se confruntă cu Întunericul absolut. Pumnalele taie în carne vie, jocuri politice se fac și se desfac, mistere vechi sunt scoase la iveală și noi eroi își fac apariția. Personaje memorabile, o cursă pe viață și pe moarte, o poveste de dragoste cum puține mai sunt și un univers fantastic de o profunzime tulburătoare. În 2016, putem afirma, fără ezitare, că Anotimpul pumnalelor de Andrei Mazilu este, incontestabil, cel mai bun roman românesc din aria fantasticului/neofantasticului întunecat, apărut în anul 2015. Reacțiile pozitive ale fanilor (nu puțini) l-au „deturnat” pe Mazilu de la anumite planuri ale sale, căci reîntoarcerea grabnică în Universul Voss i-a fost cerută cu insistență. Și, iată, avem acum Jocul necromanților. Aceiași „(anti)eroi excepţionali în împrejurări excepţionale” (cărora li se alătură alții noi, nu mai puțin interesanți), un alt antagonist (doar întrezărit pe parcursul Anotimpului, formidabilul sectant Turek, inamic teribil și nenatural al chiar Zeului Morții), aceiași vârci (contracarați de moroi și de vârcolaci, de data aceasta), același carusel al fantasticului și al tehnologiilor (voit) anacronice, al melancoliei poetice, al dezechilibrului și al dinamismului (într-un melanj evident beletristic), aceeași alegorie socială, dar o cu totul altă poveste – Mazilu păstrează destule dintre principalele calități ale Anotimpului, inovând totodată pe mai multe planuri. România are în Șerban Andrei Mazilu un scriitor care, raportat atât la creațiile similare de pe plan național, cât și la cele impuse de literatura universală contemporană, continuă să mențină ștacheta ridicată. Oliviu Crâznic – Scriitor și critic literar specializat în literatura fantastică Știam că mulți dintre cei care citiseră visceralul clockpunk Anotimpul pumnalelor ceruseră o continuare și că, de cele mai multe ori, o continuare forțată nu iese bine. Jocul necromanților însă are aceeași consistență cu a predecesorului său, aceeași forță narativă, aceeași grandoare a scriiturii și a lumii înfățișate. Nu are nimic adăugat din secetă creativă, din dorința de a acumula pagini, din obligația de a duce la bun sfârșit o carte care poate că nu exista în planurile inițiale. De la concepție la execuție, este un exemplu de cum se scrie un sequel. Ceea ce impresionează la Șerban Andrei Mazilu este amploarea, scara la care scrie, de parcă așterne pe pergament mai multe fraze în același timp. Până și spațiile dintre cuvinte par a nu fi aer, ci o materie solidă sau un clei care unește locuri, ființe și acțiuni. Atmosfera este atât de bine clădită, încât te apasă și te înconjoară, îi simți pulsul, aerul înecăcios, textura molatecă, rugina și vâscozitatea, de multe ori fără a mai fi nevoie de completări din partea naratorului — mâna îți atârnă de greutatea revolverului, deși nu-ți spune nimeni că e greu, la fel percepi căldura și frigul, ascuțișul sau amarul, pentru că ești acolo, nu confortabil întins pe canapea, doar cu o carte în față. George Cornil

RON 38.25
1

Miezul noptii in cartierul felinarelor stinse

Miezul noptii in cartierul felinarelor stinse

Trecând printr-o serie de experiențe care îi schimbă radical cursul existenței, într-un șir de nopți în Cartierul Felinarelor Roșii din Amsterdam, protagonistul își rememorează anii copilăriei și ai adolescenței, precum și viața sa matură, meditând asupra sensurilor și motivelor care l-au purtat pe acele drumuri și asupra relațiilor cu cei care și-au împletit viața cu a sa, într-o imensă pânză de păianjen. Nebănuitor, intră într-un vârtej psihedelic, în care inocența, iubirea, violența, misterul și sexualitatea se amestecă, iar întâmplările se cer așezate, asemenea unor piese de puzzle, pentru a-l purta, în final, spre un nou început. Făcând uz de tehnica fluxului conștiinței, Miezul nopții în Cartierul Felinarelor Stinse merge în spatele fațadelor turistice, chiar dincolo de spațiile liminale, pătrunzând în dedesubturile sordide, spre a înfățișa în detaliu o lume abia bănuită. Mai mult decât orice însă, este o vastă frescă a societății occidentale din ultimele trei decenii. Am început să scriu această carte într-o mansardă din Woerden, în 2011. Doar ce îmi dădusem demisia din corporația pentru care lucram, îmi luasem rucsacul în spate și plecasem în Olanda. Am călătorit îndelung prin Țările de Jos, cu precădere prin Amsterdam, Rotterdam și Utrecht, am întâlnit oameni, am ascultat povești, m-am băgat în bucluc, am trăit. Am terminat-o, întors în București, doi ani mai târziu. Miezul nopții în Cartierul Felinarelor Stinse este declarația mea de iubire pentru Olanda, o țară de care am fost și voi fi mereu legat. Nu este o idilă naivă, ci o poveste despre frumos și urât, căci atunci când iubești accepți să primești atât binele, cât și răul. George Cornil

RON 40.80
1

Diluvium

Diluvium

La finele Epocii Fanariote, copilul Joszef din Dörrental descoperă că este altfel decât ceilalți. Ploaia îl însoțește oriunde merge. Până și împrejurimile Dörrentalului, umede, mlăștinoase, luxuriante, fuseseră aride până la nașterea sa. Acum, vechiul pustiu este preschimbat într-o orezărie. Temându-se să spună cuiva — oricum, cine l-ar crede? —, devenit deja adolescent, Joszef fuge de acasă. Ajunge mai întâi pe o plantație de tutun de la Dunăre, apoi se alătură unui circ ambulant și călătorește prin Principatele Române, urmărit de trimișii bisericii, de arnăuți, de haiduci, de poteră, de mulciberiți, de cei care încep să-și dea seama că în spatele flăcăului bălai și sfios se ascunde ceva. Căutând o misterioasă carte care ar putea elucida misterul poverii pe care este condamnat să o poarte, ajunge în Bucuresci, unde învață cum să profite de pe urma straniei sale particularități. Începe astfel să meargă acolo unde este chemat și plătit să alunge seceta. Unii îl consideră un sfânt, alții îl acuză de vrăjitorie, alții îl socotesc a fi un escroc. Mai presus de o aventură magic-realistă la Porțile Orientului, Diluvium este o călătorie a descoperirii de sine și a locului în lume, totodată o alegorie, vorbind despre darul și blestemul de a fi diferit, despre menire, împlinire și rost. Diluvium este una dintre cărțile de care mă simt cel mai apropiat. A însemnat o muncă de ani întregi, adeseori până la istovire, însă Joszef este, dintre toate personajele mele, cel care ilustrează poate cel mai bine sfâșietoarea nevoie de a simți că ai găsit un loc al tău, lupta și împăcarea cu sinele și căutarea continuă la care se rezumă mirabila noastră existență. George Cornil

RON 34.00
1

Ascensiunea stelara

Ascensiunea stelara

Ascensiunea stelară (al doilea volum al seriei Stelarium) de Ana-Maria Negrilă După succesul de piață și critică avut cu romanul Regatul sufletelor pierdute, Ana-Maria Negrilă revine cu o continuare încă și mai spectaculoasă: romanul space opera Ascensiunea stelară, al doilea volum al seriei Stelarium. Am părăsit planeta Galene și ne îndreptăm alături de cei trei agenți secret din Regatul Celest spre o planetă exotică și misterioasă: Cardeea. Bun venit într-o lume post-umană, dar cât de familiară, cu intrigile ei politice, cu conflictele ei mai mult sau mai puțin subtile și cu jocurile de culise puse la cale de personaje ale căror adevărate intenții abia le putem ghici! Sub razele de lumină roșie și fierbinte a lui Adranus își dau întâlnire personaje umane și non-umane, inteligențe artificiale, creiere vegetale și chiar… nave spațiale – și toate au un singur scop. Care este acela și cine va ieși câștigător din această cursă veți afla numai citind Ascensiunea stelară! Ana-Maria Negrilă a revenit pe piața românească de carte cu un roman, Regatul sufletelor pierdute, apărut la Crux Publishing în primăvara anului 2016. Și mare mi-a fost bucuria să constat că publicul cititor român a primit cu brațele deschise noul volum. Spre sfârșitul aceluiași an, colega mea scriitoare ne oferă încă un prilej ca să ne bucurăm și să o felicităm. Căci, tot sub egida Crux Publishing, apare al doilea volum din seria Stelarium – Ascensiunea stelară – o rundă încă și mai spectaculoasă de intrigi, comploturi, biotehnologie, inginerie spațială și explorări. Cei care au parcurs deja primul roman vor începe imediat lectura acestui nou roman. Celor care abia acum descoperă universul space opera al scriitoarei Ana-Maria Negrilă le urez bun sosit. Așteptarea ultimului roman, care să rotunjească trilogia Stelarium, nu a durat prea mult. Volumul Agenții haosului, care încheie seria Stelarium, este, așa cum spunea și Oliviu Crâznic, un finit corona opus ce va satisface și cele mai sofisticate gusturi ale cititorilor în materie de literatură science fiction. Lector Univ. Dr. Florin Pîte

RON 40.80
1

Fat frumos vs Darth Vader

Fat frumos vs Darth Vader

M-am întrebat adesea ce s-a întâmplat cu faimosul meu străbunic, prin ce colţ al universului îi rugineşte tabla. Acest manuscris ce a călătorit ani lumină şi care vorbeşte, într-un savuros limbaj arhaic, despre Jedi, cavaleri mioritici şi Lorzi Sith aduce, de dincolo de veacuri, necesarele clarificări. Ce destin ciudat, să fii construit de Vader pe Tatooine, să lupţi împotriva lui Palpatine prin tot Imperiul şi să ajungi cazanul de ţuică al lui Nea Vasile pe Planeta Moldova… Nuvela Făt-Frumos vs. Darth Vader este un hibrid de science-fiction și fantasy cu elemente din ambele specii și cu o doză suficientă de umor contemporan ca să fie considerată și comedie postmodernă. Călcând pe urmele lui Douglas Adams sau Kurt Vonnegut (deși Băieșu sau Kusturica se întrevăd și ei pe fundal), auorul își imaginează o aventură plină de trăsnăi, personaje care mai de care mai dubioase și întâmplări care mai de care mai aberante, desfășurată nu în spațiu, ci pe Planeta Moldova (metaforă nu chiar subtilă la adresa întregii țări românești). Făt Frumos vs. Darth Vader nu este NUMAI o poveste amuzantă în care super-eroii Noștri se confruntă cu Villains-ii Lor. Nu este numai un exercițiu care demonstrează că în același univers narativ pot coexista personaje din lumi ficționale complet diferite. Bref, nu este numai o carte care te face să râzi cu lacrimi când în sfârșit afli de ce calul lui Făt-Frumos este adevăratul erou al basmelor românești, cum rezolvă Păunașul Codrilor probleme de nerezolvat, ce face nevasta lui Aleodor Împărat în timpul liber (nu goblenuri, aia să vă fie clar), sau de ce răpește Zmeul tinere prințese când, la cum arată cu adevărat, poate avea orice dive și divi de la Hollywood. Avem plăcerea să citim o satiră, atât prin temă și conținut, cât și prin structură/formă. Un troll complet, autorul nu scapă nici o ocazie să își incite cititorii la o adevărată cursă cu obstacole intelectuale și să îi mai și saboteze pe parcurs. În povestea pe care avem bucuria să o citim cu sufletul la gură, autorul nu iartă nici o slăbiciune și nici o manifestare de prostie sau incompetență specifice poporului român. Ba din contră, lovește cu sete și din plin în toate defectele și derapajele societății românești, mai mult sau mai puțin vizibile, mai mult sau mai puțin grave. Andreea Sterea O scriitură construită din tușe de finețe lingvistice, ce folosește umorul cult pentru descifrarea mesajului și care apelează la inteligența cititorului. Din păcate, o scriitură intraductibilă pentru mulți potențiali cititori care au impresia că traversarea unei clădiri pe care scrie școală înseamnă că au obținut automat cultura necesară pentru a pătrunde concepte abstracte. George Sagy Sauciu

RON 30.60
1

Nordam 2190 – SENTIENT

Nordam 2190 – SENTIENT

Într-o lume guvernată de o corporație militară care-și asigură controlul cu tehnologii avansate, căpitanul Rhad Wilder pune întrebările greșite la momentul nepotrivit. În deșerturile nemiloase ale Nordamului trăiesc triburi rebele, mașinării gânditoare se revoltă împotriva celor care i-au creat, iar un secret vechi de decenii amenință să răstoarne echilibrul întregii lumi. Alături de Sondra Warg, o femeie prinsă într-un joc de putere inegal și periculos, Rhad trebuie să aleagă între loialitate și trădare, între datorie și propriile convingeri. De ce parte a istoriei va lupta?SENTIENT este un thriller distopic intens, cu accente biopunk și cyberpunk, unde fiecare decizie are consecințe. Într-o lume în care minciunile sunt lege, adevărul poate fi cea mai periculoasă armă.***Pentru mine, asta a fost o lecție. Erorile apar adesea nu din lipsă de rațiune, ci din lipsă de imaginație. Se poate întâmpla să știi ca un lucru anume este posibil, fără să crezi în el. În înțelegerea noastră asupra lumii, cea mai puternică armă este imaginația, iar factorul imaginație este legat de timp, scrie Robert D. Kaplan în The Loom of Time, iar eu mă gândesc: SENTIENT a fost scris în 2014. Intenția autoarei a fost depășită. Timpul – vorba lui Marin Preda – n-a mai avut răbdare.Fac parte din ultima generație care a făcut armata. Toată lumea ne zicea că suntem proști. „Cine a făcut armata e bărbat, iar cine n-a făcut-o e bărbat deștept”, așa suna mantra ultimului deceniu al mileniului trecut. Am citit SENTIENT și-am realizat că noi, proștii, am avut dreptate. Structurile sociale ale viitorului nu vor fi pașnice și nici măcar civile. Sondra Warg e tot mai aproape. Nordamul e tot mai aproape.Am citit Război și anti-război. Supraviețuirea în zorii secolului XXI în 1996. Alvin Toffler era atunci un autor extrem de respectat, dar această carte a trecut neobservată. După ce-am parcurs SENTIENT, la scrierea din 1993 a lui Toffler m-a dus mintea, și iată de ce: atunci ca și acum, pentru niște oameni născuți în pace, privim pacea ca pe ceva firesc și etern. Istoria spune altceva. Rhad Wilder la fel.Cu ce rămân eu, un cititor de orice altceva în afară de literatură SF, după lectura romanului SENTIENT? O spun franc: cu un simțământ de inadecvare. Am crezut mereu că puterea literaturii stă în capacitatea de redare a realității, dar m-am înșelat: aceea este forța. Iar forța e un mijloc, pe când puterea e un scop. Literatura poate modela lumea, modelând mințile oamenilor care o alcătuiesc. Și viitorul ei.SENTIENT este acel roman în care distopia unor clasici ai SF-ului (Blade Runner apare instantaneu în minte) întâlneste intriga de tip fantasy regăsita la alți clasici (GRR Martin). În care nanoboții, inteligența artificială și sinteticii viitorului întâlnesc familii și clanuri cu rădăcini în trecut, dar care dețin puterea și, astfel, pot determina direcția lui mâine. A unui mâine ce poate aduce o societate în care omul născut învață să coabiteze cu cel făcut, dar care poate conduce și la exterminarea celuilalt, a celui diferit, chiar dacă diferit înseamnă om fără augmentari sau inteligență artificială ajunsă la conștiență de sine.Vârtej de idei revoluționare, personaje complexe și evenimente derulate într-un stil plin de suspans, SENTIENT este un roman care nu te lasă să te culci. Știi că trebuie să o faci, știi că a doua zi te vei simți ca lovit de tren… dar, în același timp, știi că n-ai cum să adormi dacă nu mai citești măcar un singur capitol. Hai, două. Maxim-maximorum trei, deși dacă mai citești trei, ai putea la fel de bine să citești și restul, că au mai rămas doar încă vreo câteva…Într-o lume în care realitatea este alterată și reprogramată de rețele sociale, identitatea este un construct dezbătut politic, iar supraviețuirea depinde de acceptarea minciunilor celor aflați momentan la putere, ce mai înseamnă să fii uman?Și dacă acum știm să tragem linia între inteligența noastră și cea artificială (nici nu e greu, cea din urmă încă nu există cu adevărat, iar prima cam dă semne de extincție), ce vom face când sinteticii vor demonstra că au, poate, mai mult bun simț, mai multă empatie, mai mult suflet, și mai mare dreptate decât noi?Ce facem, chiar acum, când ne uităm la jocurile de strategie de pe harta lumii, întrebându-ne ce ne așteaptă cu adevărat, când diverși oligarhi cumpără guverne pentru a deveni Guvernul ei înșiși?Nu îmi doresc nici o clipă să ajung să văd cu ochii mei Nordamul imaginat de Alina, dar iată-ne acum, în zilele noastre. Zicea cineva că cea mai înspăimântătoare distopie e cea pe care o trăiești deja, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care am insistat să publicăm romanele SENTIENT și SAPIENT în 2025. Dacă mai întârziam mult, riscam ca seria Nordam 2190 să se transforme din science-fiction în literatură realistă contemporană.Ce mi-a plăcut cel mai m

RON 55.90
1