9 rezultate (0,15742 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Analectele lui Confucius

Evanghelia necunoscută

Evanghelia necunoscută

O carte șocantă despre viața lui Iisus Hristos și minunile făcute de Fiul Domnului. O carte despre incompatibilitatea lumii așa cum este ea cu învățăturile Fiului Domnului. „Lumea, aşa cum este ea, şi această Carte nu pot fi împreună. Sau lumea, sau Cartea: sau lumea ar trebui să nu mai fie ceea ce este, sau această Carte trebuie să dispară din lume. Lumea a înghiţit o aşa cum omul sănătos înghi¬te otrava sau cum bolnavul înghite medicamentul; a înghiţit o ca s o absoarbă în sine sau s o elimine pentru totdeauna. Luptă de douăzeci de veacuri, iar în ultimele trei secole lupta este de aşa natură, încât şi un orb ar vedea: nu pot fi împreună; sau acestei cărţi sau acestei lumi îi vine sfârşitul.” „A existat Iisus?” La această întrebare va pu¬tea răspunde nu cel pentru care El doar a existat, ci acela pentru care El a existat, există şi va exista. Că a existat ştiu şi copiii, însă înţelepţii nu ştiu. „Cine eşti Tu?”; „Până când o să ne scoţi sufle¬tul?” (Ioan, 8.25, 10.24). Ce este El – mit sau istorie, umbră sau trup? Trebuie să fii orb ca să confunzi trupul cu umbra; dar şi orbul, de îndată ce întinde mâna şi pipăie, îşi dă seama ce e trup şi ce e umbră. Nimănui nu i ar fi trecut prin cap să se întrebe dacă a existat Hristos, dacă, înaintea acestei întrebări, raţiunea nu i ar fi fost întunecată de dorinţa ca Hristos să nu fi existat. În anul 1932, El e la fel de Necunoscut, e o enig¬mă, e „semnul care va stârni împotriviri” (Luca, 2.35), ca şi în anul 32. Minunea apariţiei sale în is¬toria universală este pentru oameni o veşnică al¬beaţă pe ochi: sunt gata mai curând să nege istoria decât s o accepte împreună cu această minune. „O, minune a minunilor, uimire nesfârşită! Nu se poate spune, nu se poate gândi ceva care să de¬păşească Evanghelia; pe lume nu există nimic cu care am putea s o comparăm”. Aceste cuvinte le spune marele gnostic din secolul al II lea, Marcion; şi iată ce spune un simplu catolic iezuit din vea¬cul al XX lea: „Evanghelia nu stă alături, nici chiar mai presus de toate cărţile omeneşti, ci în afara lor; ea are cu totul altă natură”. Da, altă natură: această carte se deosebeşte de toate celelalte cărţi mai mult decât se deosebeşte radiumul de celelalte metale sau fulgerul de toate celelalte focuri; chiar parcă nu ar fi câtuşi de puţin „carte”, ci ceva pentru care nu avem nume. Dmitri Merejkovski Semnul divinităţii lui Iisus este deja fap¬tul că într un timp atât de scurt – un an şi câteva luni – toată lumea s a umplut de învăţătura Lui şi de credinţa în El. Origene „A existat Hristos?”, l a întrebat Napoleon pe Wieland la un bal dat la curtea din Weimar, în timpul congresului de la Erfurt din anul 1808. „E la fel de absurd ca şi cum aţi întreba dacă au existat Iulius Cezar sau Excelenţa Voastră”, i a răspuns Wieland. „Bine spus”, a răspuns Napoleon şi s a îndepărtat, zâmbind. totdeauna. Luptă de douăzeci de veacuri, iar în ultimele trei secole lupta este de aşa natură, încât şi un orb ar vedea: nu pot fi împreună; sau acestei cărţi sau acestei lumi îi vine sfârşitul.

RON 25.50
1

Psihologia succesului

RON 36.90
1

Concepte-cheie din medicina traditionala chineza Vol.1

Rulaj

Noaptea Luminilor

Noaptea Luminilor

Cartea completează destinele personajelor principale din romanul de debut al autoarei, Patru femei apărut în anul 2008, însoțindu-le pe acestea, pe drumul vieții, de la vârsta tinereții exuberante la cea a maturității. Întrebarea la care autoarea caută să răspundă este cum privesc cele patru fiice ale Evei viața, în complexitatea ei, acum, la vârsta maturității. Oare mai au aceleași nevoi, dorințe, vise, obiective, același mod de gândire, aceleași idealuri ca la început de drum, așa cum au fost ele prezentate în prima carte, care le urmărește destinele timp de aproape 20 de ani, începând din perioada comunistă? Ce s-a schimbat între timp și de ce? Acțiunea romanului se desfășoară în România, unde cele patru eroine sunt invitate să participe, pentru câteva zile, la o întâlnire cu prietenii de odinioară, într-o frumoasă vilă la munte. Este un bun prilej pentru fiecare de rememorare a timpului trecut, de interacțiune cu ceilalți invitați și de participare la o sărbătoare care le prilejuiește un contact fascinant și inedit cu spiritualitatea indiană. Dar, sărbătoarea Diwali care umple nopțile cu luminile ei, nu-i ferește pe participanți de neprevăzut, acțiunea romanului căpătând astfel și o turnură polițistă. Înainte de a porni mai departe, fiecare pe drumul ei, cele patru femei își dau voie să trăiască împreună un moment al adevărului în care ele, ca și cititorul, pot recunoaște și onora iubirea, ca fiind cel mai de preț dintre darurile vieții, în toate clipele ei

RON 36.90
1

Actorie sau magie Drumul spre tine însuți

Actorie sau magie Drumul spre tine însuți

Contrarierea e una dintre uneltele folosite pentru a ne urni din albia obișnuinței. În proximitatea acesteia se află alte instrumente ca, bunăoară, uimirea, revelația, iluminarea, folosite toate laolaltă în retortele vrăjite din atelierul zamfirian, unde imposibilul însuși se transformă în treaptă a fericiților pentru care limitele devin, de la un punct încolo, un privilegiu, iar clișeele – șanse de a accede la o realitate superioară: „Prietene care dai târcoale atelierului nostru de gândire şi experimentare, vrei să te pierzi ca să te poţi regăsi, precum aurul strecurat din miriadele de fire ale unui nisip mişcător? Pierde-te!”. Odată cu rătăcirea sau pelerinajul inițiatic prin universul care începi să devii tu pentru tine însuți începe ceva cu totul neașteptat, ceva… unic, iremediabil, neobișnuit, care include și arta de a te „adăpa din energiile subtile”, precum și… Florin Zamfirescu – un amfitrion desăvârșit, de altfel, după cum se vede și se simte și în această carte – ne face să credem până în rărunchii rărunchilor că imposibilul e o ușă mare, deschisă vraiște. În ce fel anume? Ne ia de mână cu o enormă blândețe, ne însoțește în liniște, ne vorbește despre cele patru ramuri ale iubirii, citite în absolut de vechii greci – έρως (eros), φιλία (philia), στοργή (storge) și αγάπη (agape) – și ne ghidează cu o pricepere șiret-perspicace printr-un univers care devine din ce în ce mai fascinant pe măsură ce-l creează magul care ne conduce ținându-ne, în continuare, de mână, și arătându-ne că totul, în definitiv, se află în noi înșine și, în chip firesc, se impune imperios efortul de a ne întoarce privirile spre forurile lăuntrice, pentru a ajunge la centrul de aur al labirintului dintre coaste, unde vom găsi totul, inclusiv iubirea, sănătatea, bunăstarea, harul, bogăția, belșugul și succesul, adică viața redusă la esență, care se poate – vorba poetului Nichita Stănescu – o foarte singură dată. / Aura Christ

RON 42.50
1

Desvăluirea ființei. Martin Heidegger în filosofia românească interbelică

Desvăluirea ființei. Martin Heidegger în filosofia românească interbelică

Într-o lume invadată de spirit pragmatic, în care totul se măsoară în funcție de utilitatea sa, iar utilitatea devine valoarea în sine, oarecum absolută, se poate întâmpla să apară o carte în același timp și utilă și valoroasă. Este cazul cărții lui Mirel Taloș, „Desvăluirea ființei. Martin Heidegger în filosofia românească interbelică”. Utilitatea, desigur în plan cultural, a cărții stă în faptul că tipul de cercetare care stă la baza sa poate constitui un fragment din ceea ce putem numi cunoaștere de sine a spiritului românesc, mijlocit de întâlnirea lui cu un fenomen filosofic de semnificație universală. Mai mult decât un simplu raport, o dare de seamă asupra ecourilor provocate de opera lui Heidegger în cercurile culturale de limbă românească, cartea lui Mirel Taloș constituie un necesar act introspectiv prin care dobândim o cunoaștere aprofundată despre noi înșine ca cultură. / Vasile Muscă Importanța filosofiei heideggeriene constă în faptul că scoate în evidență caracterul generos al existenței, tendința de a se umili printr’o continuă împrăștiere și dispersiune, tendința grație căreia este posibilă obiectivitatea lumii și inter-relația fenomenelor din cuprinsul ei; că refuză a acorda lumii externe falsa autonomie materială față de conștiința și falsa diferență substanțială față de ea; că recunoaște caracterul finalist al existenței, căutând sensul ei într-un efort de autenticitate, de regăsire de sine într’o ascensiune progresivă spre personalitate, prin îndepărtarea cauzelor care ne tulbură gândirea, care ne împiedică să devenim conștienți de noi înșine și să fim cu adevărat noi înșine. / Constantin Micu, Către o nouă filosofie a naturii, 1943 Noi nu facem altceva decât să săltăm mereu existența noastră de fiecare clipă, într-o nouă experiență, într-o nouă anticipare de sine. Trăim realitatea prezentului ca o posibilitate, în care ne lansăm cu încredere. Această încredere formează și modul prin care aderăm la viață. Nu pulverizează aceste momente viața noastră fără a-i da putința de a se constitui ca totalitate, în fiecare clipă? Nu! Tocmai aceste momente ne dau posibilitatea să ne simțim coextensivi în timp, între naștere și moarte. Iar noi aderăm la viață în fiecare moment, printr-o decizie a noastră, printr-o liberă opțiune. Această opțiune vrea să devanseze existența noastră. Astfel, în această concepție despre timp, noi nu depindem de el, ci participăm la esența lui, căci suntem esențialmente: ființe în timp. / Octavian Vuia, Filosofia de toate zilele, 194

RON 34.00
1

Istoria României moderne

Istoria României moderne

Istoria României moderne este – la scara celor două milenii trecute de la începutul formării poporului roman – sinonimă cu ieşirea românilor din lumea medievală, cu asumarea idealurilor generale de construire a naţiunii române şi a statului naţional, în contextul modelului european. Modernitatea s-a clădit, însă, pe acumulările trecutului, pe experienţa general‑umană (a Europei şi a lumii) şi locală (românească). Marii intelectuali ai poporului român – între care s‑au aflat în prim plan şi istoricii cei mai valoroşi – şi‑au dat seama, mai intens din secolul al XVII‑lea încoace, că românii au deopotrivă rădăcini vest‑ şi est‑europene. Pe de o parte, prin originea romană, prin limba neolatină, prin modul de creştinare şi prin numele purtat, românii se trăgeau de la Roma, adică din Occident, pe când, pe de altă parte, prin biserica organizată după model bizantin, ca şi prin limba slavonă a cultului, a cancelariei şi a culturii medievale şi prin alfabetul chirilic, se revendicau din Noua Romă (Constantinopol), din moştenirea bizantino‑slavă, adică din Răsărit. Această stranie dualitate făcea din români – unicii moştenitori de marcă ai romanităţii orientale – o realitate sui generis, lăudată de unii, veştejită de alţii şi aşezată acolo unde cele două jumătăţi ale Europei se întâlnesc şi interferă. Istoria poporului român şi a strămoşilor săi direcţi – ca şi istoriile altor popoare – se întinde pe o perioadă de aproape trei milenii şi este dificil de cuprins într‑o sinteză care să poată trata uniform şi unitar această imensă desfăşurare de forţe. Pe de altă parte, interesul publicului actual se concentrează asupra perioadelor mai recente, aflate în mod direct la baza dinamicei şi complexei societăţi contemporane. De aceea, lucrarea de faţă decupează partea cea mai recentă a istoriei românilor, aproximativ de la 1700 încoace, când a debutat mişcarea organizată de emancipare naţională, când s‑a făurit, pe etape, statul naţional român unitar şi independent şi când s‑a produs modernizarea societăţii româneşti sub forma sincronizării sale cu modelul european occidental de cultură şi de civilizaţie. Cartea s‑a constituit dintr‑o culegere de texte mai vechi sau mai noi, dintre care multe au mai fost publicate şi cu alte prilejuri. Aceste inserţii, prelucrate conform criteriilor de alcătuire a unei sinteze, sunt însoţite de fragmente ale izvoarelor scrise semnificative, în temeiul cărora s‑au putut reconstitui frescele de viaţă trecută a românilor, imagini recompuse cu acest prilej în funcţie de criteriul veridicităţii sau al adevărului omeneşte posibil. Istoricul care respectă „le métier d’historien” (Marc Bloch) ştie că, aidoma oricărui om, nu va descoperi niciodată adevărul absolut, dar că are obligaţia să tindă spre adevărul istoric (adică acel adevăr relativ şi parţial accesibil nouă, oamenilor). Cele peste trei secole de marş spre modernitatea românilor au avantajul că se confundă cu dinamica dialogului tot mai intens dintre naţiunile lumii, dintre indivizi şi grupuri, dintre culturi şi curente culturale, încât această istorie mai recentă a celui mai răsăritean popor romanic are multe elemente comune cu destinele celorlalte popoare, interferează cu idealurile de libertate şi cu aspiraţiile de viaţă ale tuturor ţărilor din concertul european şi planetar. Am scris această carte cu acea convingere că ignoranţa şi somnul raţiunii pot să nască monştri, pe când cunoaşterea şi dialogul pot conduce la înţelegere, la armonie şi la pace

RON 42.50
1