4 rezultate (0,11024 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

O sută de termeni din înțelepciunea chineză

O sută de termeni din înțelepciunea chineză

Redactarea și publicarea acestei culegeri subliniază eficacitatea și relevanța termenilor din gândirea culturală chineză, precum și aplicabilitatea lor în cadrul vieții actuale. Acest lucru ne ajută să ne explicăm cât mai bine de unde venim, încotro ne îndreptăm, întărește încrederea în propria noastră cultură, ne ajută să pătrundem tainele înțelepciunii milenare, să învățăm expresii înțelepte transmise din vechime. Este foarte important, așadar, să-i ajutăm pe oamenii de pretutindeni să înțeleagă modul de a acționa al chinezilor prin prisma unei viziuni culturale articulate de paradigmele gândirii chineze clasice. Trăim într-o epocă puternic informatizată, în care civilizații, națiuni și etnii diferite se dezvoltă și converg într-un șuvoi fluid, cu o rapiditate fără precedent în istorie. Fiecare națiune propășește propria gândire culturală și dispune de propriul sistem ideologic discursiv. Ca atare, fiecare popor în parte se cuvine să își regăsească propria poziție la nivel global, să se bucure de statutul binemeritat și de respect. Traducătorii și editurile chineze au funcționat dintotdeauna după principiul cooperării dintre civilizații și al modelului de studiu reciproc, angajându-se activ în proiectul de traducere mutuală a acestora. Este, desigur, un lucru îmbucurător faptul că, în ultimii ani, din ce în ce mai mulți intelectuali de calibru conștientizează faptul că gândirea și cultura chineză, clădite pe mii de ani de dezvoltare neîntreruptă, ascund în sensurile lor soluții marcante la probleme cu care umanitatea se confruntă în ziua de azi.

RON 34.00
1

Desvăluirea ființei. Martin Heidegger în filosofia românească interbelică

Desvăluirea ființei. Martin Heidegger în filosofia românească interbelică

Într-o lume invadată de spirit pragmatic, în care totul se măsoară în funcție de utilitatea sa, iar utilitatea devine valoarea în sine, oarecum absolută, se poate întâmpla să apară o carte în același timp și utilă și valoroasă. Este cazul cărții lui Mirel Taloș, „Desvăluirea ființei. Martin Heidegger în filosofia românească interbelică”. Utilitatea, desigur în plan cultural, a cărții stă în faptul că tipul de cercetare care stă la baza sa poate constitui un fragment din ceea ce putem numi cunoaștere de sine a spiritului românesc, mijlocit de întâlnirea lui cu un fenomen filosofic de semnificație universală. Mai mult decât un simplu raport, o dare de seamă asupra ecourilor provocate de opera lui Heidegger în cercurile culturale de limbă românească, cartea lui Mirel Taloș constituie un necesar act introspectiv prin care dobândim o cunoaștere aprofundată despre noi înșine ca cultură. / Vasile Muscă Importanța filosofiei heideggeriene constă în faptul că scoate în evidență caracterul generos al existenței, tendința de a se umili printr’o continuă împrăștiere și dispersiune, tendința grație căreia este posibilă obiectivitatea lumii și inter-relația fenomenelor din cuprinsul ei; că refuză a acorda lumii externe falsa autonomie materială față de conștiința și falsa diferență substanțială față de ea; că recunoaște caracterul finalist al existenței, căutând sensul ei într-un efort de autenticitate, de regăsire de sine într’o ascensiune progresivă spre personalitate, prin îndepărtarea cauzelor care ne tulbură gândirea, care ne împiedică să devenim conștienți de noi înșine și să fim cu adevărat noi înșine. / Constantin Micu, Către o nouă filosofie a naturii, 1943 Noi nu facem altceva decât să săltăm mereu existența noastră de fiecare clipă, într-o nouă experiență, într-o nouă anticipare de sine. Trăim realitatea prezentului ca o posibilitate, în care ne lansăm cu încredere. Această încredere formează și modul prin care aderăm la viață. Nu pulverizează aceste momente viața noastră fără a-i da putința de a se constitui ca totalitate, în fiecare clipă? Nu! Tocmai aceste momente ne dau posibilitatea să ne simțim coextensivi în timp, între naștere și moarte. Iar noi aderăm la viață în fiecare moment, printr-o decizie a noastră, printr-o liberă opțiune. Această opțiune vrea să devanseze existența noastră. Astfel, în această concepție despre timp, noi nu depindem de el, ci participăm la esența lui, căci suntem esențialmente: ființe în timp. / Octavian Vuia, Filosofia de toate zilele, 194

RON 34.00
1

Friedrich Nietzsche. Maxime comentate

Friedrich Nietzsche. Maxime comentate

O analiză aplicată a operei unuia dintre cei mai controversaţi și puternici gânditori germani, supranumit monahul de la Sils-Maria; o lectură în filigran a modului nietzschean de abordare a câtorva concepte dificile, interpretate la modul catastrofic: supraomul, veşnica întoarcere a aceluiaşi, anti-Christul. Lucrarea se situează în buna şi prestigioasa tradiţie a marilor creatori care comentează textele fundamentale ale omenirii dintr-un unghi specific. „În Fr. Nietzsche. Maxime comentate, Breban va reţine sugestia lui Nietzsche că «lumea care ne interesează» este, de fapt, «ficţiune», dar ceea ce ne suscită atenţia acum, în contextul analizării operei sale ficţionale, e artisticitatea dizolvantă a histrionismului, a măştii. Fragmentul din Nietzsche sună aşa: «Tot ce are adâncime iubeşte masca… în jurul fiecărui spirit adânc creşte neîncetat o mască, datorită platei expresii a fiecărui cuvânt, a fiecărui pas, a fiecărui semn pe care el îl dă». Anterior, Breban reţinuse următorul pasaj: «Ceea ce este cu adevărat cineva se arată (se trădează) abia când începe să‑i slăbească talentul – când el încetează să ne arate ce ştie. Talentul este şi o podoabă; o podoabă este şi o ascunzătoare». Acestor două pasaje li s‑ar putea adăuga oglinda, foarte agreată de către Nietzsche cu precădere în Zarathustra, cu următorul sens inevitabil simplificat: ceva ce este reprezintă, simultan, ceea ce lucrul respectiv este cu adevărat, dar şi ceea ce el a depăşit. Astfel, omul este omul ca atare, dar şi „maimuţa” pe care el a depăşit‑o. Dusă mai departe, ecuaţia arată că omul devine, în mod necesar, «maimuţa» grotescă a Supraomului. Diferenţa se joacă în termeni de sublim şi grotesc, prin inevitabila deconstrucţie ironică a transcendenţei, adică a sublimului. Dacă sublimul există doar prin oglindirea sa în grotesc, grotescul reprezintă «proba ontologică» sublimului. De aceea, în Zarathustra, Supraomul nu există cu adevărat, ci el este doar o proiecţie a omului grotesc care e Zarathustra. Logica verificării e regresivă: Niezsche spune în pasajul mai sus citat că «adevărul» unui om «se arată (se trădează) abia când începe să‑i slăbească talentul», adică atunci când el regresează. Translând în concret, lucrurile arată aşa: cineva e profesor, medic sau meşteşugar, fiind acceptat ca atare pentru «măştile» pe care le poartă, pentru «etichetele» care îl ascund. Însă «adevărul» fiinţei sale se va revela doar în momentul în care aceste măşti vor cădea (din motive care nu ţin de voinţa sa), sau atunci când va avea puterea să le îndepărteze. Atunci, omul va rămâne cu fiinţa sa elementară, singura care aduce la lumină adevărul”. (Ștefan Borbély

RON 28.40
1

Istoria României moderne

Istoria României moderne

Istoria României moderne este – la scara celor două milenii trecute de la începutul formării poporului roman – sinonimă cu ieşirea românilor din lumea medievală, cu asumarea idealurilor generale de construire a naţiunii române şi a statului naţional, în contextul modelului european. Modernitatea s-a clădit, însă, pe acumulările trecutului, pe experienţa general‑umană (a Europei şi a lumii) şi locală (românească). Marii intelectuali ai poporului român – între care s‑au aflat în prim plan şi istoricii cei mai valoroşi – şi‑au dat seama, mai intens din secolul al XVII‑lea încoace, că românii au deopotrivă rădăcini vest‑ şi est‑europene. Pe de o parte, prin originea romană, prin limba neolatină, prin modul de creştinare şi prin numele purtat, românii se trăgeau de la Roma, adică din Occident, pe când, pe de altă parte, prin biserica organizată după model bizantin, ca şi prin limba slavonă a cultului, a cancelariei şi a culturii medievale şi prin alfabetul chirilic, se revendicau din Noua Romă (Constantinopol), din moştenirea bizantino‑slavă, adică din Răsărit. Această stranie dualitate făcea din români – unicii moştenitori de marcă ai romanităţii orientale – o realitate sui generis, lăudată de unii, veştejită de alţii şi aşezată acolo unde cele două jumătăţi ale Europei se întâlnesc şi interferă. Istoria poporului român şi a strămoşilor săi direcţi – ca şi istoriile altor popoare – se întinde pe o perioadă de aproape trei milenii şi este dificil de cuprins într‑o sinteză care să poată trata uniform şi unitar această imensă desfăşurare de forţe. Pe de altă parte, interesul publicului actual se concentrează asupra perioadelor mai recente, aflate în mod direct la baza dinamicei şi complexei societăţi contemporane. De aceea, lucrarea de faţă decupează partea cea mai recentă a istoriei românilor, aproximativ de la 1700 încoace, când a debutat mişcarea organizată de emancipare naţională, când s‑a făurit, pe etape, statul naţional român unitar şi independent şi când s‑a produs modernizarea societăţii româneşti sub forma sincronizării sale cu modelul european occidental de cultură şi de civilizaţie. Cartea s‑a constituit dintr‑o culegere de texte mai vechi sau mai noi, dintre care multe au mai fost publicate şi cu alte prilejuri. Aceste inserţii, prelucrate conform criteriilor de alcătuire a unei sinteze, sunt însoţite de fragmente ale izvoarelor scrise semnificative, în temeiul cărora s‑au putut reconstitui frescele de viaţă trecută a românilor, imagini recompuse cu acest prilej în funcţie de criteriul veridicităţii sau al adevărului omeneşte posibil. Istoricul care respectă „le métier d’historien” (Marc Bloch) ştie că, aidoma oricărui om, nu va descoperi niciodată adevărul absolut, dar că are obligaţia să tindă spre adevărul istoric (adică acel adevăr relativ şi parţial accesibil nouă, oamenilor). Cele peste trei secole de marş spre modernitatea românilor au avantajul că se confundă cu dinamica dialogului tot mai intens dintre naţiunile lumii, dintre indivizi şi grupuri, dintre culturi şi curente culturale, încât această istorie mai recentă a celui mai răsăritean popor romanic are multe elemente comune cu destinele celorlalte popoare, interferează cu idealurile de libertate şi cu aspiraţiile de viaţă ale tuturor ţărilor din concertul european şi planetar. Am scris această carte cu acea convingere că ignoranţa şi somnul raţiunii pot să nască monştri, pe când cunoaşterea şi dialogul pot conduce la înţelegere, la armonie şi la pace

RON 42.50
1