108 rezultate (0,47481 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Dragostea in noul mileniu

Viata e in alta parte

Viata e in alta parte

Alegand lozinca insurgentilor Sorbonei din mai 1968 drept titlu al romanului sau, Milan Kundera asaza destinul unei intregi generatii sub semnul esecului. Eroul sau nu este insa un tanar al acelor locuri si vremuri, ci unul care-si traieste dureroasa maturizare in epoca instaurarii regimului comunist in Cehoslovacia. Adolescent vulnerabil, bantuit de teama de ridicol, dar de o extrema puritate, poetul Jaromil se simte atras de ideologia marxista, care-i promite o iluzorie revansa impotriva unei lumi ce nu-l poate cuprinde. Treptat, el devine prizonierul unui sistem care ii cere sa renunte la tot ce venerase in chipul cel mai curat cu putinta si sa intre in concertul platitudinilor care se dau drept singura literatura adevarata.   Puritatea lui ultragiata se transforma atunci de-a dreptul in abjectie, odata cu denuntul prin care Jaromil isi trimite prietena la inchisoare. Si daca, asa cum se spune, viata poetului este exponentiala, caderea lui Jaromil, pusa de autor fata in fata cu caderile atator mari poeti ai lumii, vorbeste despre caderea tuturor celor prinsi in valtoarea istoriei. Iata de ce romanul sau n-a putut aparea decat in afara granitelor Cehoslovaciei, in 1973, mai intai in Franta, unde a primit Prix Medicis etranger.   Alaturi de Don Quijote si Doamna Bovary, Viata e in alta parte este probabil opera cea mai dura care s-a scris vreodata despre poezie. Despre poezie ca ultim refugiu al lui Dumnezeu. - Francois Ricard Traducere din limba ceha de Jean Grosu.

RON 53.91
1

Istorie si mit in constiinta romaneasca

Reteaua vie. Povestea creierului in permanenta evolutie

Reteaua vie. Povestea creierului in permanenta evolutie

Ce au in comun sevrajul si o inima franta? De ce dusmanul memoriei nu este timpul, ci sunt alte amintiri? Cum poate o persoana nevazatoare sa invete sa vada cu limba sau o persoana surda sa auda cu pielea? De ce, in anii '80, multi oameni aveau impresia ca paginile cartilor sunt vag rosiatice? Cum se face ca cel mai bun arcas din lume nu are brate? Vom putea, intr-o zi, sa controlam un robot doar prin puterea gandurilor, la fel cum ne miscam degetele? De ce visam noaptea si ce legatura are acest lucru cu rotatia Pamantului?   David Eagleman, renumit neurocercetator, ne invita intr-o calatorie extraordinara, dezvaluindu-ne secre­tele plasticitatii uimitoare care ne permite sa ne adaptam, sa evoluam si sa ne reinventam. De la substitutia senzoriala la crearea de noi simturi, Reteaua vie ne dezvaluie potentialul infinit al creierului uman. De la Isaac Asimov nu am mai avut un om de stiinta care sa-si exprime ideile atat de limpede precum David Eagleman. Reteaua vie pare scrisa de Oliver Sacks si William Gibson, in fata casei lui Carl Sagan. - The Wall Street Journal   O lucrare minunata, care cu siguranta ii va cuceri pe cititorii interesati de neurostiinta, de tehnologie si de intersectia celor doua domenii. - Library Journal   Entuziasmul molipsitor al lui Eagleman, anecdotele fascinante si stilul sau limpede transforma secretele adaptabilitatii creierului intr-o carte captivanta, care nu poate fi lasata din mana. - Khaled Hosseini Traducere din limba engleza de Carmen Strungaru.

RON 58.50
1

Orasul gasit in cutie

Orasul gasit in cutie

București, un oraș care, cu o vastă experiență a mutilărilor de tot felul, a trăit încercând neobosit să iasă din agonie. „Crescut în mijlocul câmpiei Bărăganului, vara potopit de arșiță și iarna bătut de crivăț, lovit pe neașteptate de cutremure dintre cele mai rele, înecat periodic de apele Dâmboviței, mistuit de incendii și, pe deasupra, atacat din toate părțile de cuceritori lacomi, Bucureștiul a fost o așezare greu de gospodărit, care a propășit încet, dând adesea înapoi ori înaintând ca melcul. Scurtele mărturii despre locurile prin care se plimbă povestea din aceste pagini dau seamă despre victorii și înfrângeri, despre frumuseți și urâciuni, despre lucruri bune și lucruri rele care au însemnat viața de sat mare, apoi de oraș, a târgului lui Bucur, ajuns pe jumătate milenar. Dacă cititorul le va privi ca pe un mic mozaic de istorie din care e de aflat câte ceva nou și poate că util despre acest loc păzit de un înger capricios, ele își vor împlini rostul.“ — GABRIELA TABACU „Cartea Gabrielei Tabacu scoate la lumină Bucureștiul uitat al anilor ’60. Totul începe cu o cutie de scrisori vechi. Odată cu orașul care alunecă pe toboganul timpului, se schimbă generațiile, mentalitățile, vârstele și identitatea străzilor, clădirilor și cartierelor. Se schimbă treptat și privirea bucureștenilor asupra spațiului pe care îl locuiesc. În Orașul găsit în cutie respiră o întreagă istorie pierdută și regăsită de memoria unei familii și păstrată în fotografii și documente de epocă.“ — TATIANA NICULESC

RON 56.05
1

Calatorie in lumea formelor

Trei saptamani in Atlas

Moda in Tara Romaneasca

Moda in Tara Romaneasca

Pe lângă atâtea alte prefaceri și transformări sociale, prima jumătate a secolului al XIX-lea a adus în Țara Românească o schimbare spectaculoasă a costumului. Trecerea de la moda orientală caracteristică Valahiei fanariote a veacului al XVIII-lea la noile piese de vestimentație apuseană, promovate de armata țaristă, care ocupase principatul, nu a fost totuși bruscă, cele două paradigme coexistând o vreme, în combinații dintre cele mai extravagante. După cum era de așteptat, promotoarele noii mode au fost mai ales doamnele din înalta societate, care s-au întrecut în a imita eleganța și luxul aristocratelor din marile capitale europene.Folosindu-se de pitoreștile mărturii ale călătorilor străini, de cele mai reprezentative dintre cele circa 200 de portrete de șevalet din epocă păstrate în colecțiile muzeelor, de piesele de costum care au înfruntat timpul și mai ales de tablourile votive din 141 de biserici, în care au fost zugrăvite peste o mie de chipuri – și pe care le-a fotografiat el însuși, adesea în condiții dificile –, Tudor Dinu analizează minuțios fiecare piesă vestimentară, veche sau nouă, și evoluția ei în timp.Jupâni, logofeți, vornici, medelniceri și alți boieri mari și mici, înveșmântați în anterie, fermenele, cepchene și giubele, cu ișlice, calpace și cealmale, juni în frac ori redingotă, cu joben sau pălărie, jupânese, postelnicese și boieroaice în rochii somptuoase și etalând bijuterii rafinate, dar și ciobani, polcovnici, serdari și căpitani, protopopi și diaconi defilează în paginile acestei cărți, într-o fastuoasă paradă a modei din anii 1800–1850

RON 71.25
1

Imaginea lui Isus Cristos in oglinda ereziilor si in cea a ortodoxiei crestine

Imaginea lui Isus Cristos in oglinda ereziilor si in cea a ortodoxiei crestine

Poate că nici un cuvânt nu a stârnit atâta teamă, tulburare, pasiune și, din nefericire, nici un alt cuvânt nu a înălțat ruguri sau eșafoduri precum controversatul termen de „erezie“. La origine, erezia (în grecește haíresis) denumea o alegere rațională și pe deplin liberă – de aici și înțelesul de „școală filozofică, facțiune“. Chiar comunitatea primilor „creștini“ (evreii care credeau că Isus este Mesia și/sau Fiul lui Dumnezeu) era numită haíresis.Dar cum s-a ajuns de la acest sens inițial, neutru și oarecum inocent, la acela de sectă diabolică, de conclav subversiv al unor oameni care răstălmăcesc credința adevărată, mânjind-o cu răutatea și fărădelegile lor vrednice de chinuri și de moarte? Dincolo de excesele instrumentalizării politice a ereziei, chiar există o credință originară, corectă, dreaptă și eternă, sau este vorba despre o alegere arbitrară din noianul de credințe ale creștinismului primitiv? Eruditul Harold O.J. Brown, specialist în istoria biblică și a Bisericii, ne oferă răspunsuri la aceste întrebări dintr-o perspectivă teologică ecumenică, invitându-ne la o călătorie prin toate marile „erezii“ care au zguduit Biserica creștină, de la origini până în prezent. „Brown trebuie citit nu doar pentru documentarea sa științifică solidă și pentru stilul său foarte plăcut, cât mai ales pentru că lucrarea sa este o împunsătură la adresa creștinismului modern, pe jumătate amorțit.“ — FRANK E. JAMES III „Oare dacă teologii moderni ar fi provocați să își mărturisească credința în fața instanței și să își dea viața pentru ea, ar fi gata să moară pentru teologia lor, sau cei mai mulți ar prefera să afirme că este doar o teorie sau o interpretare?“ — HAROLD O.J. BROW

RON 92.05
1

20 de ani in Siberia

20 de ani in Siberia

Cu un cuvânt înainte de George Kudla Ediție, prefață și postfață de Gheorghe Nandriș „…20 de ani în Siberia – o așez printre cele mai fantastice cărţi care s-au scris în ţara noastră. În faţa ei multe cărţi, mulţi scriitori și mulţi eroi literari pălesc. După primul şoc şi cea dintâi nedumerire a cititorului, chiar şi a unui erudit academician, poate după un număr de ani în care uimirea se va fi aşezat, deodată cineva va pricepe şi va ridica această carte – a Aniţei cu trei clase primare şi suflet cât o istorie naţională, de o autenticitate «stilistică» genială – şi le va aşeza, fiinţa şi cartea, la umărul marilor noştri mărturisitori ai sufletului românesc.“ — ȘTEFAN J. FAY „Cartea e o revelație și s-ar cere primită ca atare. Nu doar privitor la soarta deportaților români în Gulagul sovietic povestirea Aniței Nandriș-Cudla aduce o mărturie esențială, dar și pentru reconstituirea staturii țăranului bucovinean: o statură net aristocratică, pe care metamorfozele provocate de comunism o aruncaseră nu numai în trecut, ci, s-ar spune, aproape în legendă. Or iată că, odată cu Anița Nandriș-Cudla, legenda ia conturul firescului, iar realitatea ei ni se impune din nou. Cartea aceasta, care nu numai că se cere neapărat citită, dar ar merita să fie așezată, prin biblioteci, într-un raft al clasicilor, descrie unul din cele mai cumplite destine.“ — MONICA LOVINESC

RON 53.10
1

Religia in limitele ratiunii pure

Cinci ani in Irakul lui Saddam Hussein

Biserica de stat, sau Biserica in stat?

Zbor in bataia sagetii. Eseu asupra formarii

Flăcările

Flăcările

Desemnat de The Times drept una dintre cele mai bune cărți de ficțiune istorică din 2022, romanul Flăcările a câștigat înainte de publicare Impress Prize for New Writers, iar traducerea italiană din 2024 a fost recompensată cu Premio Speciale Edoardo Kihlgren Opera Prima.În lumea artistică extravagantă și boemă a Vienei începutului de secol XX, patru dintre femeile care au pozat pentru arta erotică, revoluționară a controversatului pictor Egon Schiele se întâlnesc: Gertrude, sora lui posesivă, hotărâtă și geloasă, Walburga Neuzil, modelul și amanta sa, o tânără săracă, dar cu o voință de fier, și cele două surori Harms, Edith și Adele, ambele visând să-i devină soție. Mai mult de un deceniu, ele riscă totul – reputația, familia, sănătatea mintală și a sufletului – în încercarea de a-l păstra pe bărbatul pe care îl venerează. Pe măsură ce Primul Război Mondial le schimbă complet viețile, iar pandemia de gripă spaniolă devastează Europa, obsesia lor pentru pictor rămâne singura constantă. Vrăjite de incandescența lui Egon Schiele care, precum flăcările, fascinează, dar și distruge, ele iubesc și trădează, se consumă dinapoia pânzelor pictorului, devenind nemuritoare tocmai prin acestea.„În puternicul roman al lui Sophie Haydock, femeile coboară din pânzele lui Schiele, devenind personaje fascinante și complexe.“ — The Times„Ca o reinterpretare din perspectivă femi­nină a poveștii lui Schiele și ca un exercițiu de corectare a nedreptăților istorice, acest roman este un succes remarcabil. Haydock se asigură că aceste femei ies din umbra privirii lui Schiele și le folosește, de asemenea, pentru a ilumina o perioadă de schimbări seismice. Un debut impresionant.“ — Guardian„O cutremurătoare poveste despre dragoste, artă și trădare.” — RED Magazin

RON 60.50
1

Regele si Duduia. Carol II si Elena Lupescu dincolo de barfe si clisee

Civilizatii si tipare istorice

Civilizatii si tipare istorice

Civilizatii si tipare istorice - Editie ilustrataEditie cu 80 de desene documentare de Mihail Coosuletu si Simona Vilau, 40 de ilustratii alb-negru si 55 de ilustratii colorIn umbra civilizatiei majore, inainte ca aceasta sa dispara la randul ei, cate alte culturi n-au pierit fara urma! Aceasta imensa drama e astazi traita de multi cu nespusa intensitate. Trebuie sa apartii unei asemenea culturi pe cale de a se stinge, sau care moare chiar inainte de a inflori, pentru a intelege nesfarsita disperare a acelora care asista neputinciosi la disparitia inexorabila a celor mai pretioase valori ale lor. Cu fiecare cultura care moare, o floare unica se vestejeste pentru a nu mai renaste, o mireasma incomparabila se risipeste pentru totdeauna. Exista comori de intelepciune si poezie in cele mai mici idiomuri, ca si in conceptia despre lume a celui mai mic trib destinat disparitiei. Toate sunt pierdute – pierdute pentru totdeauna si pentru toti. In viata popoarelor, ca si in toata Creatiunea, ceea ce izbeste cel mai mult si scandalizeaza intr-adevar spiritul este risipa Naturii. Cei care astazi sunt privilegiati si apartin culturilor majore pot inca sa se legene in iluzia perenitatii lor. Dar pana cand? Ce ramane din Egiptul antic, din Mesopotamia, din Creta, din Mexic si Peru? si cum am putea avea asigurarea ca rasa noastra trufasa, care de veacuri isi intinde dominatia asupra neamurilor si lucrurilor toate, nu va cadea si ea, odata, in toropeala si apatie? - Neagu DjuvaraDraga prietene, multumesc pentru carte, a carei actualitate ma frapeaza mai mult decat atunci cand am citit-o in manuscris. [...] Ascensiunea „marginalilor" a devenit in cativa ani un fenomen evident pentru orice om care gandeste, si chiar pentru cetateanul obisnuit. „Centralii" sunt terminati, si ei o simt. Oboseala psihologica este intr-adevar trasatura fundamentala a acelor civilizatii al caror vid interior se acomodeaza cu utopiile si cu psihanaliza. Noi venim dintr-o tara barbara ca sa deplangem soarta celor aflati in primejdie si fericiti de a fi in primejdie. Doresc ca lucrarea dumitale sa suscite ecoul meritat si iti trimit toata prietenia mea. - Emil CioranNeagu M. Djuvara s-a nascut la Bucuresti in 1916, intr-o familie de origine aromana asezata in tarile romane la sfarsitul secolului al XVIII-lea, care a dat tarii mai multi oameni politici, diplomati si universitari. Licentiat in litere la Sorbona (istorie, 1937) si doctor in drept (Paris, 1940). Participa la campania din Basarabia si Transnistria ca elev-ofiter de rezerva (iunie-noiembrie 1941); ranit in apropiere de Odessa. Intrat prin concurs la Ministerul de Externe in mai 1943, este trimis curier diplomatic la Stockholm in dimineata zilei de 23 august 1944, in legatura cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietica. Numit secretar de legatie la Stockholm de guvernul Sanatescu, va ramane in Suedia pana in septembrie 1947, cand comunistii preiau si Externele. Implicat in procesele politice din toamna anului 1947, hotaraste sa ramana in exil, militand pana in 1961 in diverse organizatii ale diasporei romanesti (secretar general al Comitetului de Asistenta a Refugiatilor Romani, la Paris; ziaristica; Radio Europa Libera; secretar general al Fundatiei Universitare „Carol I"). In 1961, pleaca in Africa, in Republica Niger, unde va sta douazeci si trei de ani in calitate de consilier diplomatic si juridic al Ministerului francez al Afacerilor Straine si, concomitent, profesor de drept international si de istorie economica la Universitatea din Niamey. Intre timp, reluase studiile de filozofie la Sorbona. In mai 1972, capata doctoratul de stat la Sorbona cu o teza de filozofie a istoriei; mai tarziu, obtine si o diploma a Institutului National de Limbi si Civilizatii Orientale de la Paris (I.N.A.L.C.O.). Din 1984, secretar general al Casei Romanesti de la Paris, pana dupa revolutia din decembrie 1989, cand se intoarce in tara. Din 1991, profesor-asociat la Universitatea din Bucuresti si membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol" din Iasi.Principalele publicatii: Le droit roumain en matiere de nationalite, Paris, 1940 (teza de doctorat); „Demetrius Cantemir, philosophe de l'Histoire", in Revue des etudes roumaines, XIII-XIV, Paris, 1974, pp. 65-90; Civilisations et lois historiques. Essai d'etude comparee des civilisations, Mouton, Paris-Haga, 1975 (carte premiata de Academia Franceza); in romaneste, Civilizatii si tipare istorice. Un studiu comparat al civilizatiilor, Humanitas, 1999; „Les 'grands boiars' ont-ils constitue dans les principautes roumaines une veritable oligarchie institutionnelle et hereditaire?" in Sudost-Forschungen, Band XLVI, Munchen, 1987, pp. 1-56; Le pays roumain entre Orient et Occident. Les Principautes danubiennes dans la premiere moitie du XIXe siecle, Publications Orientalistes de France, 1989; in romaneste, Intre Orient si Occident. Tarile romane la inceputul epocii moderne, Humanitas, ed. a VI-a, 2008; L

RON 75.05
1

Zorii crestinismului

Zorii crestinismului

Zorii crestinismului. Oamenii si zeii in vremea magiei si miracolelorDin Antichitatea greco-romana au ajuns pana la noi mai cu seama marturiile oamenilor politici, generali­lor sau oratorilor - elitele acelor vremuri. O perspectiva inevitabil subiectiva, limitata si partinitoare.  Istoria primelor generatii crestine a fost insa facuta intr-o masura insemnata de oamenii simpli si lipsiti de invatatura. Dincolo de actele oficiale, de scrisorile inaltilor functionari ai imperiului, de istoriile scrise de carturari, povestea crestinismului primar se tese si din aceste glasuri, care ne deschid ferestre spre realitatea cotidiana cea mai concreta. Zorii crestinismului valorifica tocmai aceste surse si ne proiecteaza in viata de zi cu zi a oamenilor de rand. In lupta cu greutatile zilnice, cautand infrigurati orice ajutor, ei isi pun credinta in fortele supranaturalului, in ajutorul divin sau in minuni, si, dintre zeii si religiile aflati in concurenta in spatiul Mediteranei Rasaritene, ii vor alege pe aceia care le ofera cel mai mult. Clasicistul Robert Knapp reconstituie fascinanta istorie a nasterii si raspandirii crestinismului in primele doua secole pornind de jos in sus, de la marturiile celor care au asezat temelia noii religii.Primii crestini se asemanau cu lumea politeista din jurul lor. Existau si unele diferente foarte vizibile, de exemplu, opozitia puternica fata de avort si fata de abandonarea nou-nascutilor nedoriti. Dar normele lor cu privire la familie, onestitate si loialitate au rezonat cu cele din lumea politeista (chiar daca, in practica, acele norme erau incalcate de multe ori). Crestinii si politeistii aveau in comun atitudinile de baza fata de puterile supranaturale, cum ar fi importanta inchinarii, restrictiile alimentare si zilele sacre. Aveau in comun si limba, si cultura. Nu existau semne fizice care sa-i deosebeasca pe crestini de vecinii lor. Nu aveau nici haine distinctive. In general, mancau si ei ceea ce mancau ceilalti, cu exceptia alimentelor inchinate idolilor. Nu erau plasati intr-un spatiu geografic separat. Nu aveau locuri de intalnire distincte din punct de vedere arhitectural. In multe cazuri ei erau, probabil, invizibili. - Robert Knap

RON 60.30
1

Ochii Monei

De la ciuma lui Caragea la holera balcanica

Cum a devenit Isus Dumnezeu

Cum a devenit Isus Dumnezeu

Cum a devenit Isus Dumnezeu. Preamarirea unui predicator evreu din Galileea Isus a fost mereu recontextualizat de oamenii din diverse epoci si locuri. Cei dintai ucenici ai lui Isus au facut-o dupa ce au inceput sa creada ca el a inviat din morti si a fost preamarit in cer: l-au transformat in ceva ce nu fusese inainte si l-au inteles in lumina noii lor situatii. La fel au facut si autorii neotestamentari de mai tarziu, care l-au recontextualizat si l-au inteles pe Isus in lumina propriilor situatii, deja mult diferite. In acelasi mod au procedat crestinii din secolele al II-lea si al III-lea, care il intelegeau pe Isus nu atat ca profet apocaliptic, cat ca fiinta divina devenita om. La fel crestinii din secolul al IV-lea, care sustineau ca el existase dintotdeauna si fusese intotdeauna egal in statut, autoritate si putere cu Dumnezeu Tatal. Acelasi lucru se petrece si cu crestinii de azi, care sunt de parere ca Cristosul divin in care cred si pe care il marturisesc e identic in toate privintele cu persoana care a pasit pe drumeagurile prafuite din Galileea, propovaduindu-si mesajul apocaliptic despre nimicirea care va veni. Majoritatea crestinilor de astazi nu-si dau seama ca l-au recontextualizat pe Isus. Dar au facut-o. Oricine crede in el sau ii impartaseste oricare dintre invataturile sale l-a recontextualizat pe Isus – de la primii credinciosi care au crezut in invierea lui, pana azi. Si asa va fi in vecii vecilor. - Bart D. Ehrman Cum i-a permis monoteismul iudaic lui Dumnezeu sa aiba un fiu? Ehrman ne da raspunsul, purtandu-ne printr-o lume cu ingeri, stihii si nenumarati semizei, in care isi croia drum o marunta secta mesianica ce credea ca Isus din Nazaret a inviat din morti. - Paula Fredrikse

RON 51.30
1

Carte de bucate - Sandra Marin

Toata lumina pe care nu o putem vedea

Interpretari la Platon

Interpretari la Platon

Editie ingrijita si cuvant inainte de Grigore VidaExpresia amicus Plato… e a lui Platon insusi inainte de-a fi a detractorului lui Platon. Niciodata nu esti in tihna cu Platon. Gandirea lui risca. Intreg efortul dialectic inseamna consimtire la risc. Iar de fiecare data totul poate cadea. Consimti la aceasta aventura? Esti apt sa-l intelegi pe Platon.Daca nu, te poti multumi cu adevarurile scolii. Platonismul intreg, si cu el doctrina lui Socrate, ar reprezenta o mare platitudine daca s-ar reduce la a spune: trebuie sa stim «exact» despre ce vorbim. Socrate si Platon n-ar fi fascinat cultura veacurilor daca ar fi adus simpla exigenta de exactitate in discursurile noastre. Dincolo de cunostintele exacte ne mai trebuie o stiinta: e stiinta Ideilor. - Constantin NoicaVolumul de fata reuneste toate textele lui Noica despre Platon publicate in perioada de dupa razboi. In timp ce Descartes, Kant si, in final, Hegel au fost ca niste trepte pentru Noica, de Platon nu s-a despartit niciodata. Neindoielnic, pe Noica il atragea faptul ca gandirea lui Platon se pune mereu pe sine la incercare, dar, mai mult decat atat, ceea ce trebuie ca il facea sa revina mereu la filozoful antic era meditatia pe care o gasea la acesta asupra relatiei dintre real si ideal; caci marea tema a filozofiei lui Noica ar putea fi considerata felul in care «realul se impleteste cu idealul». Noica repeta cu fiecare prilej ca Ideea platonica nu este supra-instituita realului, dublandu-l pe acesta, ca nu este «transcendenta», asadar, ci mai degraba «transcendentala», intemeietoare a realului. Desi admite ca Platon incurajeaza prea des evaziunea din real, totusi lumea Ideilor «nu e in ceruri», ci «Ideile se intorc asupra realului, se implanta in el, absorbite parca. Ideile sunt setea realului». Potrivit lui Noica, la esenta se ajunge intotdeauna rasfrangand realul asupra lui insusi, iar Ideea este o ridicare spre esential, dobandind arheul lucrurilor. - Grigore VidaFragment din volumul „Interpretari la Platon" de Constantin Noica:„Nu se stie aproape nimic despre Ariston, tatal lui Platon, mort inainte de vreme, si prea putin despre Perictione, mama lui, care avea sa se remarite. Cei doi frati ai sai, Adeimantos si Glaucon, sunt mai ales cunoscuti pentru ca ii numeste Platon, in unele din dialogurile sale. Cat despre sora sa, Potone, ea este mama acelui Speusip care, in calitatea sa de filozof si nepot al lui Platon, va primi o buna parte din mostenirea acestuia, in primul rand conducerea scolii intemeiate de filozof, renumita Academie. In lipsa altor indicii asupra legaturilor afective ale lui Platon cu familia sa, preferinta aceasta, in dauna lui Aristotel, pentru Speusip - un spirit, in definitiv, de a doua mana - vine sa arate ca sentimentul de familie era treaz si in inima sa.Daca nu se stiu prea multe despre legaturile de familie ale lui Platon - despre cele directe cel putin, caci legaturile cu doi dintre unchii sai, Critias si Charmides, ne vor ingadui cateva dezvoltari in marginea tineretii filozofului - se stie in schimb ca a fost privegheat, in anii de invatatura, de catre un sclav batran, ca toti tinerii de familie buna, in tovarasia caruia a invatat scrisul, poemele, cithara si lira. Cativa istorici adauga pictura si - pentru tineretea mai tarzie - tragedia. Muzica, pictura si poezia ar umple astfel o buna parte din tineretea filozofului. Geometria nu se iveste inca, geometria aceea rara de care, avea sa spuna Platon, nimeni nu poate patrunde in scoala sa. Viata artistica si viata de aer liber dau un continut indeajuns de plin tineretii unui atenian; mai ales viata in aer liber trebuie sa fi ocupat un loc larg in educatia omului tanar. Legenda intervine si aici, spre a descrie pe Platon castigator la intrecerile atletice. Iar legenda e de asta data, in consonanta cu realitatea, care ne arata un Platon inzestrat cu o deosebita energie fizica, la fel cum era si Socrate, dascalul sau de mai tarziu. Trupul nu statea in calea mintii, la Atena.Dar preocuparile de arta si placerile educatiei fizice nu insemnau totul, pentru tineretea lui Platon. Se iveste devreme, in cazul sau, o ispita: politicul. Ca multi dintre tinerii atenieni - va istorisi filozoful mai tarziu - visa si el sa ia partela viata politica. Ce era mai firesc decat sa inceapa a se pregati din vreme pentru ea?

RON 75.05
1

Un om care scrie

Un om care scrie

Jurnalul meu este pielea mea de rezerva. E un invelis magic, scriptural. Din cand in cand pielea adevarata ma apasa ca un costum greoi de scafandru. Atunci mi-o scot si imbrac acest tatuaj de cuvinte. In el respir liber, in el pot atinge, in fine, cerul cu palma. - Mircea CartarescuFragment din volum: "Acasa, mi-am reluat viata trista si descreierata, de adolescent, in care m-am naclait dupa Solenoid. Fac ce vreau, adica nimic si nimicuri. Pierd ore in fata computerului, scriu doar raspunsuri la interviuri (sperietoarea vietii mele), citesc tot mai putin si mai iritat - Leviatanul lui Auster mi s-a parut din nou de necitit, in ciuda eforturilor mele de prin trenuri si avioane: gresit in idee, in psihologia personajelor, in stil, si cu pagini bune numai cand sunt pynchoniene -, incerc disperat sa ma pun la un loc, sa ma adun de pe drumurile interioare, sa ma reinventez ca M.C. Cum se vede, insa, deocamdata mintea nu-mi porneste, degeaba invart manivela ca la camioanele vechi. Nu pot scrie nici un rand adevarat si expresiv.Cateva premii italiene la orizont, ocazie pentru nu mai putin de patru drumuri: la Pisa, Florenta, Gavoi (Sardinia) si Roma. La Florenta am sa iau Premio "Gregor von Rezzori". La Roma o sa ma duc pentru Premio Strega Europeo, unde sunt deocamdata doar nominalizat - si cu atat o sa ma si aleg. In situatia mea, orice astfel de plus de vizibilitate conteaza. Arata ca sunt inca in cursa. La Roma o sa fie circ, dar fie si circ. Pentru Daniella va fi important. Mi-a publicat pana acum toate cartile in Italia in relativa tacere si obscuritate. Merita si ea sa iasa la kumina. Ca si Bruno, ca si mine.Am pierdut enorm de mult timp pe internet citind despre telefoane mobile. Am ales un frumos, ultramarin Samsung Edge, pe care mi-l cumpar (odata cu Ioana) dupa-amiaza. O sa fie cadoul nostru de 1 iunie... Mi se rupe inima insa dupa HTC-ul meu, inca perfect functional si minunat, poate cel mai bun si mai reliabil obiect pe care l-am avut in ultimii ani. Dar mai binele e mereu dusmanul binelui.Azi-noapte am dormit in camera lui Gabriel (pentru ca lui i-a fost frica si s-a culcat cu Ioana). M-am trezit foarte brusc, am deschis ochii si-am vazut pe cineva care-mi tinea-n fata o foaie de hartie verde! Fosforescenta, parca. L-am lovit cu putere si am dat jos lampa de pe noptiera. Abia atunci m-am dezmeticit. Il inteleg pe Gabriel, e ceva neplacut, oprimant in camera lui. Nu mi-a placut sa dorm acolo niciodata.9 mai. Am cateva texte, nici macar grele, de scris. Le aman la nesfarsit. I'm not in the mood. Acum lenevesc, e o ocupatie laborioasa, care cere multa concentrare. Nu poti lenevi oricum. Acum gust aerul dens care intra-n mine, pipai pielea multicolora a luminii.

RON 50.40
1