304 rezultate (0,33753 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Lady Macbeth din Mțensk

Femeia in fata oglinzii

In sfarsit nefumator

Balcanii in secolul XX

Balcanii in secolul XX

Secole la rand, spatiul balcanic s-a aflat sub ocupatia si influenta imperiilor. Acum un veac insa, si Imperiul Otoman, si Imperiul Austro-Ungar, si Imperiul Rus s-au prabusit, iar odata cu ele si sistemul imperial, dand nastere statelor nationale, cu alte aspiratii si viziuni politice, militare, sociale, etnice si religioase. Balcanii sunt un spatiu definit prin realitati etnice si religioase extrem de complexe, realitati create si mentinute de imperii timp de secole prin structuri care pareau abolite odata cu sfarsitul Primul Razboi Mondial. Noile state nationale aparute pe ruinele vechilor imperii au incercat, toate, sa se legitimeze prin ruptura radicala de trecutul imperial. Cat de radicala a fost insa cu adevarat aceasta despartire de trecut? Si cat de radicala a fost ruptura statelor comuniste de politicile etnice, culturale, economice si sociale ale statelor nationale dinainte de 1945? Oare decalajele de dezvoltare dintre statele balcanice sau dintre regiunile acestora pot fi puse si pe seama istoriei din vremea imperiilor, si daca da, in ce masura? Putem vorbi astazi despre o epoca postimperiala a Balcanilor, in care mostenirea trecutului a fost cu totul stearsa si data uitarii? La aceste intrebari - si la altele - raspunde intr-un adevarat tur de forta istoricul Oliver Jens Schmitt, unul dintre cei mai reputati cercetatori ai sud-estului european, examinand spatiul balcanic dintr-o noua perspectiva, aproape deloc abordata pana in prezent, intr-o analiza in care Romania ocupa un spatiu larg. Toate statele balcanice au aparut din cel putin un imperiu, ba unele s-au nascut din doua sau chiar mai multe imperii. Iugoslavia a fost construita in 1918 din zonele posthabsburgice si postotomane in jurul unui stat de baza sarb care, la randul sau, si-a castigat suveranitatea fata de Imperiul Otoman in 1878. De asemenea, Romania a fost construita in jurul unui spatiu central suveran fata de Imperiul Otoman incepand cu 1878, prin unificarea unor foste provincii otomane, austro-ungare si ruse. Conflictul traditiilor si structurilor postimperiale din interiorul acestor state succesoare compozite tine de cele mai importante teme ale unei istorii balcanice a secolului XX. - Oliver Jens Schmit

RON 46.55
1

Activitati britanice clandestine in Romania in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial

In cautarea fericirii - Bertrand Russell

In apnea / In apnee

Alice in Tara Minunilor - Lewis Carroll

Aventuri in tara lui Strolyx

Habarnam in Orasul Soarelui

Anul in care nu am murit

Anul in care nu am murit

Cel mai greu lucru pe care-l are de infruntat un om in propria-i viata e insasi viata lui. Apar cateodata printre noi oameni care schimba unitatea de masura a vietii. Iar in masura in care Romania nu a disparut, asta s-a intamplat datorita unor oameni asemenea lui Carmen Uscatu. La 24 de ani ea si-a pus aceasta intrebare: daca tot ai reintrat in lume, ce-ar fi s-o faci mai frumoasa decat era cand ai fost la doi pasi de a iesi din ea? Sa-i fim recunoscatori autoarei pentru formidabila marturie din aceasta carte. - Gabriel Liiceanu   Poate ca vad viata atat de frumoasa si pentru ca pendulez zi de zi intre putinta si neputinta. Stiu cum e sa pot merge si cum e sa nu. Proteza ma tine cu picioarele pe pamant si la figurat, nu doar la propriu. E un reminder ca exista adesea solutii la probleme, solutii spectaculoase, e un reminder ca viata poate fi reparata cand se strica, e sentimentul ca nu sunt singura, ca suntem interconectati, ca depindem unii de altii. Ca exista oameni care, cu mintea lor stralucita, salveaza alti oameni. - Carmen Uscatu   Carmen Uscatu este presedinta si co-fondatoarea asociatiei Daruieste Viata, unul dintre cele mai cunos­cute ONG-uri din Romania; prin initiativa #NoiFacemUnSpital, DaruiesteViata a construit un nou corp de cladire la Spitalul "Marie Curie" din Bucuresti. A inceput sa faca voluntariat in timpul liber, pe cand lucra in marketing la o multinationala. Din 2012 s-a dedicat exclusiv asociatiei si proiectelor acesteia, cu scopul de a schimba radical modul in care sunt tratati copiii si adultii bolnavi de cancer din Romania.

RON 29.10
1

Calatorie in miezul vietii. Portrete, comunitati, istorii, povesti dintr-o lume in miscare

Calatorie in miezul vietii. Portrete, comunitati, istorii, povesti dintr-o lume in miscare

Ruxandra Hurezean scrie cele mai bune reportaje din presa romaneasca a ultimilor ani. Ea nu doar descrie locuri, fapte si oameni, ci distileaza experiente de viata. Dupa ce le citesti, textele ei iti raman in minte si te fac sa reflectezi la tine, la viata ta, la valorile tale. Povestile ei sunt un prilej de reflectie si dezvoltare personala; sunt ferestre catre sufletele noastre. Ea ne invata sa privim altfel o realitate pe care tindem s-o strivim sub utilitarism si rutinele cotidiene; ne face sa descoperim fascinantul, dincolo de banalitatea vietii. - Mircea Miclea    Autoarea acestei carti rezoneaza subtil cu dramele umane, fara patetism si fara tonuri justitiare. Din teren, unde se lasa impregnata de fiorul vietii, jurnalista urca spre carti si documente, pentru a obtine distanta necesara. Deosebita este capacitatea Ruxandrei Hurezean de a impacheta investigatia riguroasa si datele de arhiva sau de istorie orala intr-o relatare fabuloasa, hranita parca de imaginatie. Nimic din ce e sensibil, istoric si uman nu ii este strain. - Brandusa Armanca    Calatorie in miezul vietii ne restituie povestea unor personaje pentru care noi, ocupati cu prezentul din viata noastra, nu avem ochi si urechi. Cu parfumul lor vechi, de hrisov, aceste reportaje dainuie in timp pentru ca autoarea le imprumuta o parte din sufletul ei. Personajele Ruxandrei traiesc dincolo de epoca lor. Aceasta este marea arta a reportajului, de a tine vii crampeie de viata autentica si dupa ce ele se sting. - Dan Tapalaga

RON 44.10
1

Habarnam in Orasul de Piatra

Inotand cu elefantul, in brate cu pisica

Inotand cu elefantul, in brate cu pisica

Un baietel care se naste cu buzele lipite, un elefant condamnat sa traiasca pe terasa unui centru comercial, o fetita disparuta in spatiul dintre doua cladiri, un sofer de autobuz maestru in arta patiseriei si a sahului si o misterioasa papusa-automat fac din Inotand cu elefantul, in brate cu pisica un roman al instantaneelor pline de lirism, stranietate si miracol. Yoko Ogawa continua explorarea relatiei dintre maestru si discipolul-copil din Profesorul si menajera intr-o simfonie a pasiunii impartasite, dar si a sensibilitatii devoratoare. Singuratic si rezervat, un pusti de sapte ani intalneste din intamplare un fost sofer obez, locatar al unui autobuz uimitor. Pasionat de sah, dupa ale carui reguli se ghideaza ca si cum ar fi o religie, acesta ii va descoperi talentul neobisnuit, transformandu-l in urmasul sau spiritual. Baiatul este deopotriva fascinat de un elefant dus candva pe acoperisul unui mare magazin si de o fetita prizoniera in firida intunecoasa dintre doua case din cartierul sau. Cand Maestrul moare si trupul lui ramane captiv in autobuz, micul sahist are convingerea ca a descoperit sentinta fatidica a oricarei existente: „Sa cresti e o drama“. O alta bijuterie de cristal - calda, cruda, trista si duioasa - in siragul de capodopere literare inchinate sahului, semnate de mari autori precum Edgar Allan Poe, Lewis Carroll si Vladimir Nabokov. - Yukiko Konosu O carte subtila si incitanta, intre tandrete si cruzime. - La Quinzaine litteraire Yoko Ogawa adauga inca o piatra la edificiul romanesc unic pe care il cladeste carte dupa carte. O opera la care ne face placere sa revenim, ca un fel de vis suspendat intre doua nopti. - France Inf

RON 32.30
1

Traducerea literara si destinul Romaniei in comunism

Traducerea literara si destinul Romaniei in comunism

Traducerea literara si destinul Romaniei in comunism. Trei studii de caz: Blaga, Noica, Cioran Traducatorul lui Nichita Stanescu si-al multor alti scriitori romani in limba engleza, profesorul Sean Cotter de la University of Texas at Dallas, ne surprinde cu o carte care dovedeste nu doar o cunoastere amanuntita si la zi a traductologiei, ci si o intelegere profunda a filozofiei traducerii. Arta "minora", ignorata de multi, traducerea este, pentru autorul american, o chestiune culturala si politica de cea mai mare importanta. Prezenta sau absenta sa intr-un spatiu cultural delimiteaza culturile "majore" de cele "minore" mai mult decat orice alt criteriu. Culturile mari nu traduc, ci produc si valideaza, pe cand cele mici isi cauta validarea prin traduceri, adevarata lor productie culturala. Primele se izoleaza, autarhic, printr-un fel de protectionism cultural, celelalte se imbogatesc prin osmoza multilingvistica, multietnica si multiculturala pe care traducerile o permit. Incat "minorul" si "majorul" sunt, de fapt, nu atitudini opuse, ci parteneri intr-un balet complex si paradoxal. Blaga, Noica si Cioran sunt exemplificarile alese de autor pentru a face mai limpezi aceste fascinante perspective. Studiile critice despre destinul si opera lor depasesc insa problematica volumului, inaltandu-se cumva independente, portrete in granit daltuite de Sean Cotter cu o siguranta care, iarasi, surprinde foarte placut la un autor din afara spatiului romanesc. Cei trei au tradus "in limba romaneasca", dupa expresia lui Blaga, nu doar scrieri - eseuri sau poeme -, ci mai ales atitudini psihologice si politice, valori etice, complexe de vinovatie, perspective de viitor. In totului tot, cartea lui Sean Cotter este un dar facut culturii romane, inteleasa de autor in resorturi de mare subtilitate. - Mircea Cartarescu  Traducere din limba engleza de Dana Badulescu.

RON 44.10
1

Povestiri de tinut in palma

In sfarsit nefumator

Capodopere in dialog

Capodopere in dialog

„Neîndoielnic, toată lumea știe ce înseamnă să te uiți și să vezi. Din păcate, lucrurile «știute de toată lumea» sunt cele la care nimeni nu se mai gândește… Așa se face că exercițiul esențial al privirii e înțeles, de regulă, ca o simplă problemă de optică. Or «a privi» nu înseamnă pur și simplu a te uita și a vedea. Te poți uita la un lucru și ca să-l uiți, să-l dezvălui, să treci îndărătul evidenței sale. Cu alte cuvinte, pentru a vedea cu adevărat un lucru e nevoie, uneori, să închizi ochii, să-l percepi ca distinct de «apariția» lui senzorială. Abia atunci, în suspensia «metodologică» a nemijlocirii vizuale, faci un pas decisiv spre înțelegerea a ceea ce vezi. «A privi» conviețuiește, astfel, revelator, cu «a străvedea», a uita de semnalul strict optic, pentru a-i palpa temeiul. Să adăugăm și că «a privi» poate să însemne și a te lăsa privit, a te lăsa «descoperit» în autenticitatea ta.Spune-mi cum privești (cum «vezi» lucrurile) ca să-ți spun cine ești… A privi e, uneori, și a visa, a imagina (o vedenie…) sau a avea revelația cvasipalpabilă a unui adevăr.Cândva, Leonardo nu va mai fi pentru noi decât ceea ce fiecare pictor, fiecare artist, devine până la urmă: un nume despre care povestesc cărțile, dar pe care muzeele, memoria vizuală a lumii l-au pierdut. Vom spune Leonardo cum spunem Apelles sau Polignot, fără ca vreo imagine să se mai asocieze în mintea noastră acestor nume. Și vom spune, poate, la fel, «pictură» cu sentimentul că ne referim la un dat arheologic, la o realitate defunctă, cu același sentiment, probabil, cum vom spune și «Veneția», și jungla Amazoanelor, și pictura etruscă și atâtea altele: lucruri minunate, din care nu va mai fi rămas decât nimbul. S-ar putea totuși ca, până și în asemenea momente, Gioconda să-i supraviețuiască lui Leonardo ca o emblemă a Paradisului pierdut: Paradisul pierdut al picturii...“ — ANDREI PLEŞ

RON 46.20
1

In cautarea Romaniei

In cautarea Romaniei

„Dennis Deletant cunoaște România de aproape 60 de ani și tot de atâta vreme călătorește dinspre Vest spre Est pentru a înțelege, pentru a scrie, pentru a ajuta, pentru a pune reflectorul asupra istoriei noastre recente, pe care adesea o știe mai bine decât noi. Suntem întâi de toate în fața unor memorii scrise cu empatie și umor despre acest du-te-vino al său între Londra și București, despre piedicile descurajante puse de Securitatea lui Ceaușescu tânărului cercetător englez dornic să studieze limba și istoria României în anii ’60, despre cât de greu a fost în anii ’70 să obțină un pașaport cu viză de ieșire pentru proaspăta sa soție româncă, despre dosarul de 1.500 de pagini pe care i l-a întocmit Securitatea. Apoi, cartea descrie bucăți de istorie necunoscute în profunzime, pe care Dennis Deletant le elucidează datorită unor întâlniri și conversații importante, dacă nu cumva providențiale. Volumul conturează, de asemenea, portretele unor personaje care au jucat diferite roluri în ultimii 30 de ani și pe care autorul le-a cunoscut bine – Corneliu Coposu, cel care avea să devină liderul opoziției postdecembriste, sau Mircea Răceanu, diplomatul român condamnat la moarte în 1989 pentru că spionase în favoarea Washingtonului. În căutarea României ne ajută să nu uităm, ne povestește de unde venim și ce drum lung am făcut în ultimii 60 de ani. Totul este văzut prin lentila celui care are și destulă distanță, și suficientă apropiere pentru a ne arăta doar detaliile care contează.“ — SABINA FAT

RON 47.36
1

Cu Isus pe calea rugaciunii. Introducere in viata spirituala

RON 46.55
1

Spioana in casa dragostei

Testarea standardizata in educatie

Testarea standardizata in educatie

„Acelora care ar putea crede că testarea standardizată are numai știința, nu și povestea ei, le recomandăm lucrarea distinsului profesor Dragoș Iliescu. Este cea mai frumoasă, mai captivantă și mai completă poveste a testării scrisă vreodată pentru publicul larg, cu personaje care prind viață, care-și împărtășesc cu cititorii istoriile, experiențele și trăirile privind testarea și evaluarea. Cartea este atât un dar de suflet, cât și unul de minte pentru societatea noastră, care, deși iubește poveștile, ar trebui să învețe și din știința lor. Meritul autorului este acela de a transforma știința testării în cea mai fascinantă poveste despre provocările, succesul și performanța unui sistem educațional în care personajele principale pot fi copii, educatori, părinți, decidenți, cu condiția să accepte, deopotrivă, și provocarea științei…“ — ROMIȚĂ IUCU „Testarea standardizată se bazează pe un proces științific, riguros, pe o ramură științifică de sine stătătoare (psihometria). De regulă, termenul include nu simpla administrare și scorare a unui test, ci un proces îndelungat de dezvoltare, documentare și validare a testului, derulare a evaluărilor, feed­back și îngrijire continuă a sistemului de evaluare astfel rezultat. Ceea ce se vede din acest proces în rândul beneficiarilor – elevi, părinți și, deseori, profesori – este doar vârful aisbergului: partea de interacțiune directă cu ei. Sper ca în acest volum să le arăt cititorilor o parte din știința serioasă care stă în spatele acestor teste – și să transmit principiile umaniste și moderne, grija și dedicarea pentru corectitudine, care stau la baza proceselor serioase de testare standardizată.“ — DRAGOȘ ILIESC

RON 41.85
1

Calatorie in jurul omului

Si caii se impusca, nu-i asa?