102 rezultate (0,27627 secunde)

Afișează toate filtrele

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Soareci si oameni

Soareci si oameni

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literaturaSoareci si oameni, unul dintre romanele clasice ale literaturii secolului trecut, este o poveste cu nuante parabolice despre prietenie si destin. Personajele centrale sint doi lucratori sezonieri, George Milton, un tinar inteligent si inimos, si Lennie Small, un urias naiv, cu o forta incontrolabila si o intirziere mentala ce il face sa semene cu un copil mare. Cei doi barbati, a caror induiosatoare relatie de prietenie ajunge sa semene a dependenta, se angajeaza ca lucratori la o ferma. Ei au un vis, un ideal, sa stringa bani din care sa-si cumpere un loc al lor, unde sa traiasca „din belsugu’ pamintului”.Insa o serie de intimplari tragice, provocate de naivitatea lui Lennie, de neputinta lui de a distinge raul de bine, le naruie sperantele.Fragment din cartea "Soareci si oameni" de John Steinbeck"Desi in ferestrele baracii lucea deja lumina serii, inauntru era aproape intuneric. Prin usa deschisa se auzeau bufnetele si zanganiturile razlete ale unei partide de potcoave, iar din cind in cind zgomotul vocilor ce se inaltau, aprobator sau batjocoritor.Slim si George intrara impreuna in incaperea ce se invaluia in intuneric. Slim se intinse deasupra mesei de joc si aprinse becul cu abajur de tabla. Masa se lumina imediat, dar conul abajurului isi arunca stralucirea direct in jos, lasind ungherele baracii in semiintuneric.Slim se aseza pe o ladita si George ocupa locul din fata lui.- N-o fost mare lucru, zise Slim. Probabil c-ar fi trebuit sa-i inec aproape pe toti. N-ai de ce sa-mi multumesti pentru asta.- N-o fi fost mare lucru pentru tine, spuse George, da' o insemnat a dracu' de mult pentru el. Doamne Dumnezeule, nici nu stiu cum o sa-l facem sa doarma aicea, inauntru! O sa vrea sa doarma-n grajd, cu ei. O sa fie greu sa-l tinem sa nu se suie in cutie, cu puii.- N-o fost mare lucru, repeta Slim.Da' auzi, chiar c-ai avut dreptate cu el. N-o fi destept, da' asa lucrator n-am vazut de cind is. Mai ca-l ornori pe ala cu care-o facut pereche la orz. Nu exista om care sa tie pasu' cu el. Doamne Dumnezeule, asa barbat puternic io n-am mai vazut!George raspunse mindru:- Lu' Lennie numa' sa-i spui ee sa faca si el face daca nu trebe sa-si bata prea tare capu'. Singur nu se poate gindi ce sa faca, da' ordinele le-asculta ca nimeni altu'.Afara se auzira zanganitul unei potcoave ce se lovi de tarusul de fier si un mic cor de urale. Slim se trase un pic in spate, cit sa nu-i cada lumina pe fata.

RON 25.50
1

În genul... tinerilor

În genul... tinerilor

Seria de autor „N. Steinhardt” apare in coeditare cu Manastirea „Sfinta Ana” Rohia.Editie ingrijita, note, studiu introductiv, referinte critice si indici de George ArdeleanuRepere biobibliografice de Virgil BulatIn genul tinerilor... (1934) reprezinta volumul de debut al lui N. Steinhardt.„Ceea ce avem aici este o parodie a insurgentei, o pastisare a nonconformismului, o negatie a negatiei, in ultima instanta, de pe pozitiile conservatorismului burghez. Am aduce insa si alte explicatii. In primul rind, pastisa din In genul... tinerilor nu este una vitriolanta, nu desfiinteaza; presupune, dimpotriva, o ascunsa relatie de complicitate, un fel de exercitii de admiratie cioraniene avant la lettre. N. Steinhardt recunoaste: «A fost cartea mea un act de critica, dar inapoia criticii se aflau paradoxul si admiratia. A fost si din partea mea un act de revolta sau mai bine zis de neconformism tineresc, un act de contestare, daca nu obraznic, in orice caz ludic».” (George Ardeleanu

RON 42.90
1

Capitanul e dus cu pluta si marinarii au fugit cu vasul

Capitanul e dus cu pluta si marinarii au fugit cu vasul

Capitanul e dus cu pluta si marinarii au fugit cu vasul reuneste insemnari din jurnalele tinute de Bukowski in ultimii ani de viata. Scriitorul septuagenar, ajuns deja o legenda a undergroundului literar american, scrie cu franchetea-i cunoscuta despre aproape orice - de la batranete si moarte la pisici si casnicie, de la bautura, celebritate, muzica si scris la curse de cai, alcoolism si fumat. Nimic nu scapa mintii agitate a acestui nonconformist. Instalat in fata unui calculator care se strica intruna, noteaza cate un gand despre tot ce-i trece prin cap - de parca ar incerca sa adune in jurul lui, cu o ultima sfortare, intreaga lume pe care o iubeste si o detesta in acelasi timp. Nu ai nimic de pierdut atunci cand scrii; scrisul iti va face degetele de la picioare sa rada cand dormi; [...] iti va face ochii sa straluceasca si te va pune fata-n fata cu Moartea. Vei muri un luptator, vei fi celebrat in infern. Norocul cuvantului. Mergi cu el, trimite-l mai departe. Fii Clovnul din Intuneric. E nostim. E nostim. Inca un vers... - Charles Bukowski Bukowski n-a fost si nu va fi niciodata mainstream. Cu toate ca are milioane de cititori in toata lumea, e unul dintre acei scriitori care scoate din sarite atat de mult, incat n-ar putea intra in veci in tiparele bunului-simt. - John Martin, fondatorul Black Sparrow Pres

RON 33.50
1

Jurnalul fericirii

Jurnalul fericirii

Seria de autor „N. Steinhardt” apare in coeditare cu Manastirea „Sfinta Ana” Rohia . Argument de P.S. Justin Hodea Sigheteanul. Editie ingrijita, studiu introductiv, repere biobibliografice si indice de Virgil Bulat. Note de Virgil Bulat si Virgil Ciomos. Cu „Un dosar al memoriei arestate" de George Ardeleanu. „Jurnalul fericirii este in egala masura o opera de bilant existential (asemenea Luntrei lui Caron a lui Lucian Blaga), dar si una conturind devenirea si cristalizarea unei constiinte – in toate componentele ei: teologica si morala, civica si politica, estetica etc.”, este de parere ingrijitorul noii editii. Am intrat in inchisoare orb (cu vagi strafulgerari de lumina, dar nu asupra realitatii, ci interioare, strafulgerari autogene ale beznei, care despica intunericul fara a­l risipi) si ies cu ochii deschisi; am intrat rasfatat, razgiiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose; am intrat nemultumit, ies cunoscind fericirea; am intrat nervos, suparacios, sensibil la fleacuri, ies nepasator; soarele si viata imi spuneau putin, acum stiu sa gust felioara de piine cit de mica; ies admirind mai presus de orice curajul, demnitatea, onoarea, eroismul; ies impacat: cu cei carora le­am gresit, cu prietenii si dusmanii mei, ba si cu mine insumi. (N. Steinhardt) „O carte splendida, amestec inextricabil de notatie cotidiana, amintire, confesiune, hermeneutica, humor, tragedie, istorie, universalitate, metafizica, fiziologie, citate de lectura... N. Steinhardt dovedeste aceeasi uluitoare forta de patrundere in adevarul lucrurilor dincolo de coaja groasa a locului comun. Literatura noastra s-a imbogatit cu o carte de prima mina, la care vom simti nevoia sa ne intoarcem nu o data, in clipe de restriste, dar si de bucurie.” (Nicolae Manolescu

RON 84.50
1

Caragiale. Scrisoarea pierduta

Caragiale. Scrisoarea pierduta

Eram incongiurat de poezie proasta prin redactii si-n tipografii, curgea cerneala ieftina ca apa Dimbovitei si atita m-a scirbit excesul acesta de prost-gust si oh si ah si istorie nationala mareata, ca am inceput s-o iau la forfecat si-am descoperit ca-i mult mai pe structura sufletului meu s-o parodiez si s-o iau in deridere decit sa mimez a poetiza.Nu-i limba pe lumea asta cu injuraturi mai frumoase si mai pline de fantezie cum e daco-romana, puiule. Si cum sa nu isbucnesti cu Pastele si anafura, cind tu ii dai boului sa culeaga «Libertatile publice au fost cistigate cu pretul...» si cornuta halitoare de tutun culege «Libatiile pubice»? Zi matale, caci esti philologos!Te vei fi intrebind, Herr Doktor, ce se intimplase. Se intimplase ca mina lunga si vinjoasa a lui Bachus se amestecase in fericirea noastra. Corespondentul, Pastele si anafura lui, se luase de cu seara la baut cu niste muscali si, dupa citeva sticle bune de votka, aia-i dadusera asigurari, in batjocura, ca in chiar timp ce ei se veseleau, Osman-Pasa depunea steagurile in fata celor doua armate aliate. Spre dimineata, asta, mort de beat, da fuga si ne trimite telegrama blestemata. Din nefericire, Medoc nu era inca fini, nici Votca si Tzuica inca nu erau dedans! - Fragmente din carteFragment din cartea "Caragiale. Scrisoarea pierduta" de Bogdan-Alexandru Stanescu"Marele eveniment al lui 1894 insa a fost altul, cari m-a lovit prin ricoseu: dupa o indelungata suferinta si dupa fierbinti rugi secrete ale nea-murilor, in special dinspre partea mea, a murit in fine Momuloaia. S-a incheiat, astfel, chinul meu de 15 ani in cari am sustinut pe mama si pe Lenci, ferindu-le de mizerie, ba chiar asigurandu-le un loc onorabil in randul micii burghezii. Cine vorbeste de Caragiale cel mort dupa bani, de arvanitul arghirofil, de grecoteiul cari-si numara galbinii-n punga si ar omori pe ma-sa si pe tac-so pentru ei uita ca eu, spre osebire de orice alt scriitor al vremii mele, mi-am intretinut familia de la o varsta cand altii erau ei intretinuti sau cutreierau codrii, in cautarea inspiratiugnii. Nu, eu muncesc de cand ma stiu, de cand careta tatei venea de la Ploesci sa-l aduca la sfarsit de saptamana. Si cum am scapat de povara aceasta a mamei si surorii, am inceput a intretine pe Principele Mateiu ot Podul Grantl, care s-a putut declara rentier pe viata si asa va fi pana cand voiu urma pe mama-n cer. Dupa. aceea, Pastele si grijania cu mila. A, ca am gasit placere-n munca, asta-i altceva, ca mi-a placut sa risipesc banii cum am pus gheara pe ei, asta-i iarasi altabouillabaisse, dar pe mine vieata m-a facut sa alerg dupa bani ca sa grijesc pe altii si gandul ca voiu vedea pe mama, pe Lenci, apoi pe Didina si microbii nostri sau pe Mateiu umbland rupti in coate si murind de foame, gandul asta m-a innegurat intotdeauna, dar nu m-a impins in bratele deznadejdii, ci m-a facut sa caut mereu si mereu cate ceva de facut. Si sa deie ghiavolii sa-nghete Meister Justus in racitoare daca banii in sine m-au atras vreodata. Mi-au placut in masura-n care-i puteam arunca pe ghiurghiuliu, pe nopti de taclale, pe be'e si pe discutii cari doar in prezenta celor lichide de mai sus se aprind.

RON 33.50
1

Eu si Mami-Zana: Dorinte de unicorn

Eu si Mami-Zana: Dorinte de unicorn

Buna! Sint Ella Brook si am un secret cum n-ati mai auzit. E despre mami...Mami arata normal, la fel ca toate mamele... dar nu e. De fapt, ea se transforma in zina cind ti-e lumea mai draga. Si, cind o sa fiu mare, ma fac si eu zina, ca ea. Stiu de pe-acum prima mea vraja. O sa fac sa apara primul meu unicorn.Patru povesti vrajite despre Ella si familia ei, despre lectii de balet magic, zburatul la scoala si... despre joaca.Traducere din limba engleza de Alexandra Cozmolic

RON 24.90
1

Castelul

Castelul

Hangiţa îl privea parcă visătoare. Privirea aceea îl reţinu pe K. mai mult decît ar fi vrut. Acum mai şi zîmbea uşor şi îşi dădu seama oarecum abia cînd zări uimirea de pe faţa lui K., parcă ar fi aşteptat un răspuns la zîmbetul ei şi acum, că nu-l primise, se trezea. — Mi se pare că ieri ai avut impertinenţa să spui ceva despre rochia mea. K. nu-şi amintea. — Nu-ţi aminteşti? Mai adaugi la obrăznicie şi laşitatea. K. se scuză, punînd totul pe seama oboselii lui din ziua trecută, se prea poate să fi trăncănit ceva, dar zău că nu-şi mai amintea. Şi ce-ar fi putut să spună despre veşmintele doamnei hangiţe? Că erau atît de frumoase, cum nu mai văzuse. În orice caz, nu mai văzuse altă hangiţă lucrînd în astfel de haine. — Lasă observaţiile astea, zise repede hangiţa. O vorbă să nu mai aud despre hainele mele. Hainele mele nu-s treaba ta. Ţi-o interzic o dată pentru totdeauna. K. se mai înclină o dată şi o porni spre uşă. — Cum adică n-ai mai văzut o hangiţă lucrînd în astfel de haine, ce vrei să zici? strigă hangiţa după el. Ce fel de observaţii fără rost sînt astea? N-are nici un sens. Ce vrei să zici

RON 33.50
1

Dulcea mea doamna / Eminul meu iubit. Corespondenta inedita

Dulcea mea doamna / Eminul meu iubit. Corespondenta inedita

„Cind gindesc la tine mi se umplu ochii de lacrimi si nu mai gasesc cuvinte sa-ti spun ceea ce de-o mie de ori ti-am spus: ca te iubesc...Veronica draga, au n-am fost noi prea fericiti intr-o lume, in care fericirea nu poate exista? Este in lumea asta destul loc pentru atita iubire cita o avem? Nu este amorul nostru o anomalie in ordinea lucrurilor lumii, o anomalie pentru care cata sa fim pedepsiti? Se potriveste amorul si suferintele noastre cu o lume in care basseta, invidia, rautatea domnesc peste tot si pururea?

RON 28.50
1

Clubul putregaiurilor

Clubul putregaiurilor

Intr-un oras deturnat de la ritmurile sale obisnuite, actiunea se incheaga in jurul citorva liceeni aflati la virsta ingrata a primelor amoruri, aspiratii si tradari. Captivati de ideea unei cariere umaniste in plin disconfort industrial, acestia descopera pe cont propriu ceea ce parintii si scoala s-au ferit sau n-au stiut sa le spuna. Lumea lor cunoaste schimbari spectaculoase de la o zi la alta, adevarul din carti corespunde tot mai rar celui din viata de zi cu zi, iar elanul tineretii incaseaza corectii cind usturatoare, cind de-a dreptul comice. Traducere din limba engleza de Radu Paraschivescu.

RON 33.20
1

Viata cea noua

Viata cea noua

Eu am fost cea care a citit mai intii cartea, eu am fost cea fascinata si inspaimintata de ea. Am gresit cind i-am dat-o s-o citeasca, socotind ca si el va fi la fel de fascinat ca mine. A fost fascinat, dar nu s-a multumit cu asta, ci si-a dorit sa plece pe tarimul acela. Desi i-am spus ca la mijloc nu era decit o carte, nu l-am putut indupleca. Era iubitul meu. Am pornit la drum, am colindat oras cu oras, am fost induiosati de laturile superficiale ale vietii, am patruns in maruntaiele ascunse ale culorilor, am cautat esenta, dar n-am izbutit sa o aflam. Pentru ca intre noi incepeau sa se iste certuri, l-am lasat singur in cautarile lui, m-am intors acasa, la mama si la tata, si l-am asteptat. In cele din urma, iubitul meu a revenit la mine, dar era cu totul altul. Mi-a spus, vorbind despre carte, ca ii abatuse din cale pe foarte multi oameni, ca le smintise viata foarte multor nefericiti, ca era izvorul tuturor relelor. Jurase sa se razbune pe ea pentru ca provocase toate acele deziluzii si frinsese atitea vieti. I-am spus ca nu cartea era de vina, ca erau nenumarate alte carti de acelasi fel. I-am spus ca importante erau lucrurile pe care le desluseau oamenii cind o citeau, dar n-a vrut sa plece urechea la mine. - Orhan Pamu

RON 28.45
1

Barbati fara femei

Barbati fara femei

In volumul sau de povestiri, care, poate nu intimplator, imprumuta titlul celui de-al doilea volum de proza scurta al lui Ernest Hemingway, Haruki Murakami deseneaza relieful interior al unor barbati care fie au pierdut, fie n-au avut nicicind pe cineva.Fara ezitari, abil si nuantat, Murakami exploreaza peisajul lucrurilor care ii unesc sau ii despart pe barbati de femei, vorbind despre singuratatea barbatului, sexualitate si excentricitate, despre pierderi, regasiri si efectele devastatoare ale unor evenimente aparent minore; personajele lui sint minate in lupta de permanenta cautare a unui echilibru, a unui adevar si a unui fel de a-ti trai viata care sa impace sinele tau adevarat cu asteptarile celorlalti

RON 33.50
1

Muzici si faze

Muzici si faze

• Roman distins cu Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din Romania, 2000De n-ar fi decat ceea ce pare - un roman despre adolescenta scris cu mentalitatea si cuvintele unui adolescent -, Muzici si faze tot si-ar castiga un loc sigur, inconfundabil in proza romaneasca de azi. - Mircea Martin, 2000 Ovidiu Verdes nu este Salinger, dar nici mult nu a lipsit. Cartea lui, Muzici si faze, ramane cea mai adevarata, mai vie, mai inveselitoare si mai nostalgica proza romaneasca pe care am citit-o eu de zece ani incoace. O astfel de carte umileste intregul experimentalism pretentios al anilor '80 ca si oralitatea, de multe ori vulgara, a ultimului deceniu. - Mircea Cartarescu, 200

RON 33.20
1

Pestera

Pestera

O familie de mestesugari, olari din tata-n fiu, traieste si iubeste in umbra Centrului, o constructie menita sa le asigure oamenilor fascinati de ea absolut totul, de la produse de consum pina la „senzatii naturale”: muscatura gerului, mingiierea soarelui, ba chiar sentimentul de a se gasi in pestera din mitul platonic, model restrins al unei lumi in care intoarcem spatele realitatii, privind halucinantele umbre deformate aruncate pe un zid. Ca si in romanele anterioare ale scriitorului portughez, in Pestera se confrunta doua universuri distincte: unul aflat intr-un rapid proces de disparitie si altul care creste si se multiplica asemenea unui joc de oglinzi, confruntare ce reflecta criza sfirsitului de secol si de mileniu

RON 23.70
1

Femeia la treizeci de ani (ediție de buzunar)

Femeia la treizeci de ani (ediție de buzunar)

RomanulFemeia la treizeci de anipovesteste, alegind fundalul tulbure al razboaielor napoleoniene, destinul unei frumoase doamne din inalta societate franceza de secol XIX. Uneori pasionala, alteori palind in fata esecului, viata lui Julie d’Aiglemont se schimba dupa iubirile care o framinta, fie ele venite din partea unui tata posesiv, a unui protejat al lui Napoleon, glorios, insa fara merite, ori a unui nobil englez care-i salveaza viata, dar pe care dragostea fata de frumoasa femeie il duce la moarte.Fragment din romanul "Femeia la treizeci de ani" de Honore De Balzac:„In acea clipa, sufletul tinerei Julie parca ar fi trecut in cel al ofiterului. Un gand inca si mai crud decat toate cele ce-l infricosasera pe batran ii crispa trasaturile chipului suferind atunci cand il vazu pe d'Aiglemont ca schimba, trecand prin fata lor, o privire tainica cu Julie, ai carei ochi se umezisera si al carei obraz capata o stralucire extraordinara. El o tari brusc pe fiica sa spre gradina Tuileries.- Dar, tata, spunea ea, mai sunt inca in piata Carrousel regimente ce trebuie sa continue manevrele.- Nu, copila mea, toate trupele defileaza.- Cred ca te inseli, tata; ar fi trebuit ca domnul d'Aiglemont sa le dea ordin sa inainteze...- Mi-e rau, draga mea, si nu mai pot sa stau.Julie n-avu cum sa se mai indoiasca de vorbele tatalui sau, dupa ce isi arunca ochii asupra acelei fete, careia ingrijorarile de parinte ii dadeau un aer abatut.- Ti-e rau tare? il intreba ea indiferenta si cu gandul aiurea.- Oare nu stii ca fiecare zi este pentru mine ca un dar? raspunse batranul.- Asadar, vrei iar sa ma mahnesti vorbindu-mi de moartea ta? Eram atat de vesela! Nu vrei mai bine sa-ti alungi gandurile astea amare si negre?- Ah! exclama tatal, scotand un suspin, copil rasfatat ce esti! Dar si inimile cele mai duioase sunt uneori foarte crude. Ca va inchinam viata noastra, ca nu ne gandim decat la voi, ca va pregatim tihna, ca ne jertfim bucuriile pentru toanele voastre, ca va adoram, ca va daruim pana si sangele nostru, astea nu-nseamna nimic, nu? Vai! da, voi primiti totul cu nepasare. Ca sa capatam pentru totdeauna zambetul si dragostea voastra dispretuitoare, ar trebui sa avem puterea lui Dumnezeu. Si pana la urma, vine un altul! un iubit, un sot - si ne rapeste inima voastra.Uluita, Julie isi privi tatal, care pasea incet, aruncandu-i priviri posomorate.- Si va mai si ascundeti de noi, urma el, ba poate chiar si de tine insati...- Tata, ce tot spui?- Ma gandesc, Julie, ca ai secrete fata de mine. Iubesti, continua repezit batranul, bagand de seama ca fiica lui incepuse sa se imbujoreze. Ah! Nadajduiam sa te vad alaturi de batranul tau tata pana la moartea lui, nadajduiam sa te tin fericita si stralucitoare langa mine! Sa te admir asa cum erai tu odinioara. Necunoscandu-ti soarta, as fi putut sa cred ca te asteapta un viitor linistit; acum, insa, mi-e cu neputinta sa duc cu mine o speranta de fericire pentru viata ta, de vreme ce-l iubesti mai mult pe colonel decat il iubesti pe varul tau. N-am cum sa ma mai indoiesc.- Si de ce n-ar trebui sa-l iubesc? exclama ea, cu o vie expresie de curiozitate.- Ah, scumpa Julie, n-ai sa ma intelegi! raspunse tatal, suspinand.- Spune-mi, totusi! izbucni ea, facand fara sa vrea un gest de razvratire.- Ei bine, copila mea, asculta-ma. Adeseori tinerele fete isi creeaza imagini marete, fermecatoare, chipuri cu totul ideale, si isi fauresc idei himerice despre oameni, despre sentimente, despre lume; apoi, naive, ele atribuie unui oarecare desavarsirile pe care le-au visat si se incred in el; si astfel iubesc in barbatul ce si-l aleg aceasta faptura imaginara; dar, mai tarziu, cand e prea tarziu ca sa se mai smulga din nenorocire, inselatoarea aparenta pe care au infrumusetat-o, primul lor idol, in sfarsit, se schimba intr-un schelet odios. Julie, mai degraba as vrea sa te vad indragostita de un mosneag, decat sa te vad indragostita de colonel. Ah! Daca ai putea sa te inchipui cu zece ani mai tarziu in viata, i-ai da dreptate experientei mele. Il cunosc pe Victor: hazul lui e un haz lipsit de spirit, un haz de cazarma, el n-are nici un talent si e cheltuitor. E unul dintre acei oameni pe care Cerul i-a creat ca sa infulece si sa mistuie patru mese pe zi, sa doarma, sa iubeasca pe cea dintai venita si sa se bata.

RON 28.50
1

Doamna si licornul

Doamna si licornul

Cele sase tapiserii reprezentind Doamna si licornul, pastrate la Musee National du Moyen-Age de la Cluny, Paris, sint cunoscute in toata lumea, insa despre oamenii care le-au creat, in Evul Mediu tirziu, se stiu foarte putine lucruri. Se povesteste ca au fost comandate de un nobil francez, Jean Le Viste, iar la moartea sa, in 1500, acestea au trecut in proprietatea fiicei sale, Claude. Insa numele artistului care a proiectat tapiseriile a ramas in umbra trecutului, iar atelierul unde au fost executate nu poate fi localizat cu precizie. Tracy Chevalier transpune putinele date cunoscute intr-o admirabila poveste, emotionanta si convingatoare, cu personaje bine conturate si realiste. Fiecare dintre tapiseriile realizate de-a lungul povestirii este intitulata dupa simtul pe care il descrie (Gustul, Pipaitul, Mirosul, Auzul, Vazul). Cea de-a sasea tapiserie, care fie incepe, fie incheie ciclul, ne este familiara, dupa cuvintele tesute in ea, sub titlul A mon seul desir. Fragment din cartea "Doamna si licornul" de Tracy Chevalier: "Georges de la Chapelle  In clipa in care l-am vazut, am stiut ca n-o sa-mi placa. In mod obisnuit nu judec asa de iute - las asta in seama sotiei mele. Dar cand a intrat cu Leon Le Vieux, mi-a cercetat atelierul cu privirea de parca ar fi fost pe o strada de mahala din Paris, iar nu pe rue Haute, langa Place de la Chapelle - loc foarte respectabil pentru un lissier. Apoi nu s-a ostenit sa ma priveasca in fata, urmarindu-le in schimb cu privirea pe Christine si Alienor cum se miscau prin camera - el, cu tunica lui bine croita si cu pantalonii lui stramti, parizieni! Individul e prea sigur de el, mi-am zis. N-o sa-mi aduca decat belele.  Am fost surprins pana si ca venise. Ma ocup cu tesutul de treizeci de ani si niciodata un artist n-a facut drumul tocmai de la Paris ca sa ma vada. Nu-i nici o nevoie - tot ce-mi trebuie sunt proiectele artistului si un desenator bun, ca Philippe de la Tour, care sa le mareasca. Artistii nu sunt de nici un ajutor pentru un lissier.  Leon nu ma avertizase ca-l va aduce cu el pe acest Nicolas des Irmocents si, oricum, au venit mai devreme decat ma asteptam. Eram toti in atelier, pregatindu-ne pentru decuparea tapiseriei pe care o tesuseram. Desprinsesem cartonul de sub tapiserie si i1 rulam pentru a-l pune la pastrare, impreuna cu celelalte desene de tapiserii pe care le am. Georges Le Jeune scotea ultima dintre bobine. Luc matura un loc gol pe podea, unde urma sa intindem tapiseria dupa ce aveam s-o taiem de pe razboi. Christine si Alienor coseau, gata sa inchida ultimele fante lasate intre culori in tapiserie."

RON 21.80
1

Zbor deasupra unui cuib de cuci

Zbor deasupra unui cuib de cuci

Zbor deasupra unui cuib de cucia dat titlul unei celebre ecranizari, in regia lui Miloš Forman, avindu-i in distributie pe Jack Nicholson, Michael Berryman, Peter Brocco si Louise Fletcher.Zbor deasupra unui cuib de cuci, romanul care a lasat urme de nesters in literatura contemporana, este povestea zguduitoare a pacientilor dintr-un ospiciu condus cu mina de fier de sora-sefa Ratched, adepta unor metode de tratament barbare, precum electrosocurile si lobotomia. Singurul care i se opune este scandalagiul Randle Patrick McMurphy, simbolul revoltei impotriva autoritatii tiranice. Prin ochii altui pacient, seful Bromden, un indian urias, asistam la inclestarea dintre cei doi, care capata proportii aproape mitologice."Fragment din roman "Zbor deasupra unui cuib de cuci" de Ken Kesey:"Dumnezeu stie cit raminem suspendati in starea asta!Apoi, treptat, ea slabeste butonul cu cite-o gradatie si asta-i inca si mai rau. Rabd mai bine starea mea de impietrire moarta decit sa vad mina ingalata ca in ulei a lui Scanlon, de cealalta parte, chinuindu-se trei zile sa puna pe masa o carte de joc. Plaminii mei se opintesc sa traga aerul gros, de plastic, printr-o gaura ca de ac. Incerc sa ma duc la closet, dar simt ca-s ingropat sub o tona de nisip, ce-mi striveste vezica pina ce scintei verzi ma strafulgera si-mi piriie la timple.Ma opintesc din fiecare muschi si oscior si ma aburc din scaun sa ma duc la closet, ma muncesc sa ma ridic pina ce bratele si picioarele-mi tremura in spasme si dintii ma dor. Ma imping iar si iar si nu reusesc sa ma misc mai mult de-o jumatate de centimetru de pe scaunul de piele. Asa ca-mi dau drumul sa cad la loc si renunt si las urina sa tisneasca din mine, activind o sirma fierbinte si umeda de pe cracul sting al pantalonilor, care pune-n functiune o alarma umilitoare, sirene si reflectoare; toata lumea sare in picioare si alearga imprejur cu tipete speriate, iar negrii imbrincesc multimea la o parte, napustindu-se drept la mine, agitind somoioage inspaimintatoare din sirme de cupru care trosnesc si scuipa scintei cind ating apa.Cam singura data cind ne mai slabeste cu controlul asta asupra timpului e in toiul cetii; atunci timpul nu mai conteaza. Se pierde si el in picla ca toate celelalte. (Dar azi n-au mai dat drumul la ceata cu toata forta, cel putin de la venirea lui McMurphy. Sint sigur c-ar mugi ca un bivol de-ar vedea ceata imprejur.)Chiar cind te scutesc de altele, ai de-nfruntat ceata si controlul asupra timpului, dar azi pesemne s-a-ntimplat ceva: nu ne-am mai pomenit cu nici unul din lucrurile alea abatindu-se asupra-ne, cel putin de la ora barbieritului. In dupa-amiaza asta toate par sa fie la locul lor. Cand intra-n tura schimbul al doilea, ceasul arata patru treizeci, asa cum trebuie. Sora-sefa le da liber tuciuriilor si mai arunca o privire prin sectie. Extrage un ac lung de argint din cocul siniliu cu reflexe metalice, si-si scoate din cap boneta alba, depozitind-o cu grija intr-o cutie de carton (cu bobite de naftalina impotriva moliilor) si-si infige acul inapoi in par c-o miscare experta.O vad dincolo de geam cum le ureaza o seara buna la toti. Ii da infirmierei micute, cea care are un semn din nastere, un biletel; apoi mina ei se intinde spre tabloul de comanda de pe usa de fier, cupleaza c-un pocnet difuzoarele din salonul comun: "Buna seara, baieti. Purtati-va cum trebuie". Si pune muzica mai tare decit de obicei. Sterge cu incheietura miinii geamul; privirea ei dezgustata ii da de-nteles grasanului negru, care tocmai a intrat in tura, c-ar fi cazul se-apuce sa-l curete, iar el incepe sa-l stearga c-un servet de hirtie cind ea nici n-a apucat sa incuie usa de la intrare dupa ea.

RON 33.50
1

Lumina din adâncuri

Lumina din adâncuri

Cu zeci de ani în urmă, învrăjbiți, zeii s-au sfîșiat unii pe alții pînă n-a mai rămas nici unul în viață. Nimeni nu știe de ce. Atunci cînd Hark, un băiat de paisprezece ani, găsește pe fundul mării inima unei zeițe și o simte bătînd încă în mîinile lui, va risca totul ca s-o țină departe de contrabandiști, oameni de știință și fanatici religioși. Cu ajutorul ei, încearcă să-l vindece pe Jelt, prietenul său cel mai bun. Însă își dă seama în scurt timp că inima divină îl transformă încet-încet într-un monstru. Împreună cu bătrînul preot Quest și cu Selphin, fata sărutată-de-mare, Hark pornește într-o misiune periculoasă în Abis, într-un submarin din sticlă. Va reuși el să-și salveze prietenul

RON 42.90
1

Stiu ce gandesti

Stiu ce gandesti

Stiu ce gindesti. Cum sa folosesti cele patru coduri ale limbajului nonverbal ca sa intri in mintea celuilaltA sti sa citesti oamenii – sa sesizezi si sa interpretezi semnalele pe care le transmit – este un atu in orice domeniu. Dr. Lillian Glass, experta in comunicare si limbajul trupului si pionier in domeniul diferentelor de gen in comunicare, ne ajuta sa dobindim noi abilitati in decriptarea limbajului nonverbal. Asa cum a facut pentru numerosii sai clienti, ea ne arata pas cu pas cum putem sa aflam adevarul despre cei din jurul nostru descifrind cele patru coduri ale comunicarii: codul verbal, codul vocal, codul trupului si codul facial. Prin teste simple si exercitii usor de realizat, invatam sa interpretam intentiile celorlalti si sa luam decizii mai bune, dar si sa inspiram incredere, sa ne exprimam parerile sincer si ferm.Din cuprins:Testul „Cit de bine ii citesc pe ceilalti?”• De ce e atit de important sa ii citim pe ceilalti• Cele patru coduri ale comunicarii• Folosirea codurilor pentru stabilirea tipurilor de personalitate• Primele impresii• Cele 14 tipuri de personalitate• Test pentru determinarea profilului de personalitate• Integrarea celor patru coduri ale comunicariiFragment din cartea "Stiu ce gandesti" de Lillian Glass:"Un interviu de angajare ingrozitorNina, o tipa de 46 de ani sociabila si cu limbarita, mi-a istorisit cu ochii in lacrimi urmatoarea poveste despre o foarte importanta oportunitate de cariera pe care o ratase. „Nu-mi vine sa cred ce s-a intamplat", mi-a explicat ea. „Am amutit in timpul intrunirii cu directorul. Literalmente n-am putut scoate o vorba. Asa ceva n-am mai patit de cand ma stiu! Abia am putut spune cum ma cheama - nu mi-am putut prezenta proiectul in fata lui! Efectiv mi s-a golit mintea, m-am balbait si am gangavit fara sa-mi pot reveni. In cele din urma i-am inmanat propunerea. Eram ingrozitor de stanjenita. Nu mai e nevoie sa spun ca intalnirea s-a sfarsit in scurt timp si n-am primit slujba."Cand am discutat ce se intamplase in timpul intalnirii, nu m-a mirat ca inghetase. Caci individul a ignorat-o pur si simplu pe Nina din clipa in care aceasta a intrat in birou. A continuat sa vorbeasca la telefon si a lasat-o sa stea in picioare pana si-a incheiat conversatia.A evitat orice contact vizual, de parca nu s-ar fi aflat nimeni in incapere, nici nu i-a facut semn sa stea jos. Cand Nina a incercat sa initieze o conversatie, a ignorat-o. Directorul spusese doara ca li se vor alatura alte doua persoane, ceea ce a tulburat-o si mai mult pe Nina.El nu stia nimic despre pregatirea ei, chiar daca Nina ii trimisese de cateva ori CV-ul. Cand i-a spus ca avea doua proiecte de prezentat, a zis, fara sa o priveasca: „Doar prima prezentare", pe un ton abrupt, monoton.

RON 38.00
1

Strania biblioteca

Strania biblioteca

In timp ce se intorcea de la scoala, tanarul erou al cartii se trezeste intrebandu-se cum se colectau impozitele in Imperiul Otoman, asa ca se duce la biblioteca municipala sa vada daca exista o carte despre acest subiect. Mare greseala! Un batran ciudat il conduce intr-o sala de lectura speciala, aflata in subsolul bibliotecii, care se dovedeste a fi, spre uimirea baiatului, un imens labirint. De parca n-ar fi fost de ajuns, descopera ca este prizonier alaturi de un Om Oaie, care face niste gogosi excelente, si de o fata care vorbeste prin gesturi. Daca nu va ajunge acasa la timp pentru cina, mama lui va fi teribil de ingrijorata. Unde mai pui ca batranul pare a avea un apetit deosebit pentru creierul lui. Cum va reusi sa scape din aceasta biblioteca de cosmar

RON 28.50
1

Bridget Jones: Topită după el

Bridget Jones: Topită după el

La mai bine de douăzeci de ani de când, tânără, umplea sălile cinematografelor cu istoria unui amor, Bridget Jones revine cu o nouă poveste. Prea multe nu s-au schimbat: Bridget are la fel de mare grijă de trupul ei, nici obsesia cu consumul de alcool şi gumele cu nicotină n-au dispărut. Au mai apărut între timp comentariile postate pe Facebook, mesajele pe Twitter, injecţiile cu Botox şi listele cu lucruri pe care le vrea cu tot dinadinsul de la ea. Bridget este acum mamă a doi copii şi au trecut patru ani de când Mark Darcy a lăsat-o singură, căzând victimă într-un atac cu bombă în Sudan. În situaţia neaşteptată de a-şi căuta un bărbat, nesigură în faţa atâtor posibilităţi de comunicare, ce în anii ’90 erau rupte din filmele SF, Bridget îşi pierde uzul raţiunii, se fâstâceşte, intră în situaţii teribile, amuzante. Considerând că adevărata iubire nu este neapărat pe viaţă, Bridget Jones este acum imaginea femeii romantice, care atrage nu prin siguranţa cu care trăieşte, ci prin nevoia de ajutor, prin nevoia de a-l avea aproape pe el, bărbatul.„Şi iată că s-a întors! Celebra eroină revine după mai bine de un deceniu, cu doi copii care-i îndulcesc viaţa, cu o gaşcă de bărbaţi pe cale să-i devină amanţi, cu femei căsătorite care-o bat la cap să-şi pună pirostriile, cu tot felul de gadgeturi şi-un cont de Twitter care nu mai tace.” (Vogue)„Cu trei ani înainte ca Totul despre sex să creeze stereotipul femeii deştepte, băgăcioase şi fără obligaţii, Helen Fielding a creat-o pe Bridget Jones, modelul femeii cosmopolite la treizeci de ani, cu studii, cu ochii-n patru la celulită şi înnebunită că-şi va sfârşi zilele în singurătate. Aproape douăzeci de ani mai târziu, prin Bridget Jones: Topită după el, Helen Fielding revine cu o Bridget Jones la jumătatea vieţii, în căutarea iubirii pierdute.” (Los Angeles Times

RON 49.50
1

Jurnal (1933-2017)

Jurnal (1933-2017)

Pentru fostii sai studenti sau pentru cei care i?au ramas atasati profesorului dupa terminarea facultatii, aproape fiecare dintre fragmentele ce formeaza Jurnalul surprinde momente memorabile. Pentru publicul larg, devine pasionant modul in care eroul cartii a trecut de la comunismul de tinerete la viziunea politica ultima, adica la liberalism, la exaltarea democratiei parlamentare si a libertatii individuale. Autorul a fost in primul rand un istoric literar, dar unul de factura speciala: modul in care au evoluat teoria literaturii, filozofia operei de arta, perceperea locului literaturii in lume si hermeneutica artei l?a preocupat mereu, dar mai ales in ultimele decenii de viata. E fascinant sa observi grija cu care teoreticianul si?a construit armatura ideatica pentru scrierea tratatului sau de hermeneutica, precum si curiozitatea intelectuala mereu vie a omului care se apropia de 90 de ani, dar afisa inca disponibilitati mentale nelimitate. Si sinceritatea in toate astea? Este ea importanta sau nu intr?o opera de acest fel? Cred ca ramane fundamentala... Admiram in cartea lui Paul Cornea si sinceritatea. Sinceritate in ceea ce priveste proiectele sociale pe care le?a imbratisat de?a lungul vietii; sinceritate in ceea ce priveste relatarea evenimentelor prin care a trecut; sinceritate in ceea ce priveste raporturile cu ceilalti, personaje simpatice sau antipatice, descrise fara complexe si fara fard; in fine, sinceritate in ceea ce priveste persoanele apropiate, familia si prietenii, niciodata exaltati sau urcati pe un piedestal. Revedem lumea noastra cea de toate zilele asa cum am cunoscut?o de la jumatatea secolului trecut si pana astazi, adica obisnuita, modesta, insa uneori eroica prin suferinta indurata. - Mihai Zamfir Ceea ce voiesc e sa ma pot apleca asupra lumii, care ne umple cu zarva si forfota ei incaperile sufletului, reinventandu?mi in fiece clipa felul de a privi obiectele si de a le rosti sensul secret si inalterabil. Jurnalul acesta e substitutul romanului pe care n?am timp sa?l scriu si al versurilor pe care n?am harul sa le fac. - Paul Corne

RON 94.05
1

Cerberus

Cerberus

Desi numele acestui roman trimite cu gindul la mitologia greaca, povestea lui Marius Albert Negut este una cit se poate de actuala si posibila. Cu precizie si vadita aplecare spre detaliu, autorul ne arata o lume ale carei caverne par sa inghita tot ceea ce inseamna puritate, inocenta, naivitate. Astfel, cel mai negru scenariu pe care si-l poate imagina un parinte prinde viata si, odata declansat, lasa portile Hadesului larg cascate. Insa iubirea parinteasca n-are limite si transcende timpul si spatiul, pornind intr-o misiune de salvare ce pune intregul univers in miscare.Cerberuseste o calatorie in Infern la capatul careia ramii cu spaima unei amenintari ce va plana mereu deasupra lumii. - Camelia CavadiaMarius Albert Negut (n. 22 ianuarie 1976) – prozator si publicist roman. A debutat in 2016, la editura brasoveana Libris, cu romanulIngeri rataciti(distins in 2017 cu Premiul Special al Concursului National de Creatie Literara „Vasile Voiculescu”). Al doilea roman al autorului,Inocenta pacatului, a aparut in 2017, la aceeasi editura. In 2018 a publicat romanulDin alta viata. Jurnal de copil, urmat, in 2019, deDin alta viata. C.V. de Golan.Fragment din cartea "Cerberus" de Marius Albert Negut:"Dintotdeauna regretase moartea tatalui sau. Acesta fusese ucis in imprejurari pe care el nu le cunostea, in ciuda faptului ca isi tot iscodise mama. "S-a batut cu unu' pe strada!", atat putea scoate de la ea, cand femeia catadicsea sa-i raspunda. Milano isi aducea si acum aminte de el — un barbat brunet, inalt si frumos, dar, mai presus de toate astea, bun -, desi, dupa cum tot mama sa ii repeta la infinit, avand doar doi ani la momentul fatidic, era imposibil sa si-l aminteasca. Si totusi... Cu ochii mintii, chiar daca era constient ca e posibil sa fie doar o plasmuire, Milano se vedea zgamboi, luat in brate si alintat de parintele lui. In acele momente se simtea invaluit de un sentiment cald, pe care nu stiuse sa-l identifice ca fiind dragoste decat dupa ce o cunoscuse pe Mara.Cu amaraciune, nu o data, isi inchipuise viata pe care ar fi avut-o daca tatal nu i-ar fi fost ucis. Cu atat mai mult facea asta acum, cand singura lui optiune era sa astepte, asezat pe scaun, in frig si intuneric, intoarcerea lui Albert. Cu certitudine, Zugravul n-ar mai fi aparut in viata mamei lui, umplandu-le casa cu plozi plangaciosi, fortandu-l pe el, copil inca, sa-i stearga de rahat si de muci, de parca acestia i-ar fi fost frati buni. Mai mult ca sigur ca mama i-ar fi zambit mai des, l-ar fi hranit mai bine si ar fi avut mai mult timp pentru el, cel lasat de izbeliste pe criteriul ca „e baiat mare". Smecherii din cartier l-ar fi privit altfel, doar, dupa cum auzise, tatal sau nu fusese nici pe departe un fraier!... Cine stie? Poate ca, din respect fata de parintele sau, ar fi invatat mai sarguincios, iar astfel ar fi reusit si el sa razbeasca mai usor in viata. Ar fi avut bani de buzunar, nu multi, ci macar cat sa nu fie fortat de lipsa lor sa incalce legea.

RON 33.50
1

Crima si pedeapsa

Crima si pedeapsa

„O fiinta superioara are oare dreptul sa savirseasca o crima daca aceasta este in folosul intregii umanitati?” – iata intrebarea care il macina necontenit pe Raskolnikov, un fost student idealist, excentric si mizantrop, in ceasurile lungi de meditatie din odaia sa strimta de la mansarda. Sub presiunea saraciei cumplite, a insingurarii si a sentimentului de zadarnicie a tuturor aspiratiilor sale, aceasta teorie indrazneata este pusa peste noapte in aplicare, ducind la un asasinat de o salbaticie care zguduie intreg orasul Sankt Petersburg. Dostoievski analizeaza cu intuitia unui fin psiholog cauzele crimei, dilemele personajului sau, pendularile sale launtrice intre bine si rau, rational si irational, psihologia ucigasului si a anchetatorului, avansind in final posibilitatea mintuirii prin iubire, umilinta si jertfa de sine.Carte recomandata deIoan-Aurel Pop,George BanusiTudor Ganeain cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".Fragment din cartea "Crima si pedeapsa" de F.M. Dostoievski"- De-atunci, domnul meu, continua dupa o scurta pauza, de-atunci, printr-o intamplare nenorocita si pentru ca niste persoane rauvoitoare au umblat cu vorba - iar aici si-a adus contributia si Daria Frantovna, fiindca nu i se aratase, chipurile, respectul cuvenit de-atunci fiica mea, Sofia Semionovna, a trebuit sa-si scoata condicuta si nici n-a mai putut sa locuiasca la noi. Ca nici gazda, Amalia Fiodorovna, n-a vrut s-o ingaduie (chit ca inainte ii daduse apa la moara. Dariei Frantovna), dar nici domnul Lebeziatnikov... mda... Din pricina Soniei i s-a si intamplat povestea aia cu Katerina Ivanovna. La inceput alerga chiar el dupa Sonecika, lar apoi l-a apucat deodata ambitia: „Cum adica, sa locuiesc eu, un om instruit, in aceeasi casa cu una din astea?". Dar Katerina Ivanovna nu i-a permis, s-a repezit la el... ei, si asta a fost... Acum, Sonecika vine pe la noi mai mult seara, ii mai da o mana de ajutor Katerinei Ivanovna, ne-ajuta sa ne mai carpim cu banu... Sta la croitorul Kapernaumov, a luat o camera cu chirie la el. Kapernaumov e schiop si balbait, iar familia lui care creste intruna tot balbaita e. Nevasta-sa e si ea balbaita... Stau cu totii intr-o camera, dar Sonia are odaia ei, despartita printr-un perete... Hm, da... Dupa ce ca sunt asa de saraci, mai sunt si balbaiti... da... Apoi, intr-o dimineata., m-am sculat, mi-am pus zdrentele pe mine, mi-am ridicat bratele spre cer si am plecat la Excelenta Sa Ivan Afanasievici, binevoiti sa-l cunoasteti? Nu? Apai e painea lui Dumnezeu, sa stiti! Ceara e... ceara inaintea bunului Dumnezeu, precum ceara se topeste! I-au dat si lacrimile, dupa ce a binevoit sa ma asculte pana la capat. „Ei, a zis, Marmeladov, mi-ai inselat deja o data asteptarile... Te mai iau o data pe ras-punderea mea personala, asa a zis, tine minte, a zis, hai, du-te!" I-am sarutat praful de pe cizme, doar in gand, ca n-ar fi ingaduit el una ca asta de-adevarat, o persoana de rangul lui, cu idei noi si culte despre ce-i ala stat.

RON 34.90
1

Cel care cheama cainii

Cel care cheama cainii

Cel care cheama cainii, o poveste reala despre incercarea de a supravietui prin fictiune, o naratiune alerta si acaparanta despre lumi care se construiesc acolo unde limitele organismului nu te lasa sa ajungi. Romanul autobiografic al lui Teodorovici este locul in care, rind pe rind, superstitiile se transforma in miracole, iar miracolele pot fi oricind luate drept coincidente, lasindu-i cititorului libertatea de a umple cu sens intimplarile.Carte recomandata de Veronica D. Niculescu si Lidia Bodea in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".Fragment din volumul "Cel care cheama cainii" de Lucian Dan Teodorovici:    “Am trait noaptea asta alegerile din S.U.A. asa cum traiam, pana de curand, derby-urile de fotbal. M-am innegurat sau am revenit la sperante, minut cu minut, in functie de evolutia scorului. La ora cinci treizeci, tabela de marcaj imi arata, cu toata tristetea, o suta cincizeci si unu la o suta douazeci si doi de electori in favoarea lui Trump. La ora sase douazeci a Romaniei, am ridicat mainile a victorie, cu inconstienta suporterului care nu se gandeste ca mai sunt multe minute de jucat, atunci cand Clinton a preluat conducerea, cu scorul de o suta nouazeci si sapte la o suta optzeci si sapte. Cand Trump a castigat si Georgia, la ora sapte si un sfert, iar scorul a devenit doua sute treizeci si opt la doua sute noua in favoarea lui, am incremenit in fata ecranului si am stiut ca meciul e pierdut. Si, sub presiunea emotiilor, am venit incoace, la computer, si-am scris asa: „In Breazu, la opt kilometri reali de Iasi si la mii de kilometri iluzorii de Trump, ploua mocaneste, dar eu am senzatia asta tampita ca-n mine si-n jurul meu s-a adunat deodata mult nisip uscat. Si mi-e asa de secatuit totul, incat nici macar din partea cuvintelor nu mai simt vreo urma de compasiune". Ca un suporter intr-atat de intristat, incat nu mai conteaza ce spune si cum spune, vrea doar sa se elibereze intr-un fel, fie el si ingrozitor de patetic, de apasarea aia sufocanta a infrangerii. Am scris frazele acelea si mi-am dat seama ca ele-s doar niste vorbe proaste, vlaguite de emotii. Asa ca m-am oprit. Si-am revenit abia acum, cateva ore mai tarziu, inca deloc vesel, mai ales ca intre timp s-a auzit fluierul arbitrului, iar echipa cu care tineam a trebuit sa iasa de pe teren umilita. Dar intre o stare „deloc vesela" si cea „foarte trista" e un oarecare spatiu. Unul care, sper, ma va ajuta sa scriu in continuare ceva mai calm, mai detasat, poate si-un pic mai rational.    Un pic mai rational, stiu acum ca echipa preferata nu mi-a fost in realitate cea condusa de Hillary Clinton. Nu avea cum sa-mi fie. Desi am urmarit campania, n-am gasit-o in nici un fel convingatoare pe candidata democratilor americani. Doar ca ea i se opunea unui om printre ai carui suporteri s-au aflat un Viktor Orban sau un Jaroslaw Kaczyriski. O Marine Le Pen. Sau un atat de surazator Vladimir Putin.

RON 28.45
1

Ultimul tuareg

Ultimul tuareg

La mai bine de trei decenii de la publicarea bestsellerului Tuareg, Alberto Vazquez-Figueroa revine asupra temei care l-a impus drept unul dintre cei mai cunoscuti scriitori spanioli contemporani: miticul Popor al Valului si lupta sa pentru a-si apara traditiile, in inima unui desert pe care incep sa si-l dispute tot mai multe forte. De data aceasta, amenintarea vine din interior, din partea islamistilor radicali, tot mai puternici si mai violenti, care seamana haos si teroare printre occidentali si popoarele din desert. Ca sa-si salveze onoarea si sa-i pedepseasca pe cei care le pervertesc religia, liderii tuaregi hotarasc sa-i vaneze si sa-i lichideze pe jihadisti. Printre salvatorii credintei lor se numara, neasteptat, si un umil sofer de camion, care cunoaste desertul ca-n palma. Insa el nu va avea de luptat doar cu un dusman atroce si cu intreaga lui retea subterana de fanatici si mercenari, ci mai ales cu tenebrele propriei constiinte

RON 33.50
1