12 rezultate (0,16567 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Pro sau contra?

Pro sau contra?

Ce faceți cu bebelușul care plânge – îl luați în brațe sau îl lăsați să se liniștească singur? E bine să-l lăsați pe micuț să se joace cu hrana sau să mănânce cu degetele? Îl ajută cu ceva dacă îi vorbiți despre propriile voastre emoții? Apoi, e bine oare să-i îngăduiți să escaladeze pe fotolii și rafturi? Pentru fiecare întrebare de acest gen, există puternice argumente "pro" și "contra". Însă cartea de față vă propune să renunțați la vechile cutume educaționale și să vă ghidați după ultimele cercetări științifice, care merg de la psihoendocrinologie și neurologia dezvoltării până la studiile privind atașamentul sau "teoria minții". Incluzând numeroase cazuri concrete și sfaturi practice, cartea se adresează în primul rând educatoarelor de creșă și asistenților maternali, dar va fi de un real folos și pentru părinți, pediatri, psihoterapeuți și alți specialiști în copilăria mică (0-3 ani).Héloïse Junier este psihologă de creșă, formatoare și conferențiară pe teme privitoare la educarea copiilor antepreșcolari. Doctor în psihologia dezvoltării, poate fi urmărită pe site-ul personal heloisejunier.com.CuprinsPrefațăIntroducereAtenționare (foarte serioasă)Partea 1. La masăCapitolul 1. Sunteți pro sau contra ideii de a-l bate la cap pe copil să guste din mâncare?Capitolul 2. Sunteți pro sau contra obiceiului de a-i lăsa pe micuți să își înceapă masa cu desertul?Capitolul 3. Sunteți pro sau contra mâncatului cu mâinile?Capitolul 4. Sunteți pro sau contra obligării copiilor să mănânce tot din în farfurie?Capitolul 5. Sunteți pro sau contra jucatului cu mâncarea?Partea a 2‑a. SomnulCapitolul 6. Sunteți pro sau contra trezirii unui copil care doarme?Capitolul 7. Sunteți pro sau contra lăsării copilului să plângă în pătuțul lui până adoarme?Capitolul 8. Sunteți pro sau contra legănării copilului până adoarme?Capitolul 9. Sunteți pro sau contra culcării peste zi a copiilor într-o încăpere întunecată?Capitolul 10. Sunteți pro sau contra muzicii agreabile, în surdină, pentru a-i adormi pe copii la prânz?Partea a 3‑a. JoacaCapitolul 11. Sunteți pro sau contra oferirii de jucării electronice?Capitolul 12. Sunteți pro sau contra organizării de activități în poziția așezat?Capitolul 13. Sunteți pro sau contra ideii de a-i lăsa să se murdărească atunci când se joacă în grădină?Capitolul 14. Îi lăsăm pe copii să se urce pe fotolii, pe etajere și pe măsuțele joase? Pro sau contra?Capitolul 15. Sunteți pro sau contra afișării pe pereți a tot felul de desene?Partea a 4‑a. EmoțiileCapitolul 16. Sunteți pro sau contra luării în brațe a copilului care plânge?Capitolul 17. Să-i certăm pe copiii care ne urlă în cap?Capitolul 18. Sunteți pro sau contra ideii de a le vorbi copiilor despre propriile emoții?Capitolul 19. Sunteți pro sau contra dezvoltării unor instrumente pornind de la emoțiile copiilor?Capitolul 20. Sunteți pro sau contra încercării de a-l „calma“ pe copil de îndată ce plânge sau se enervează?Partea a 5‑a. Relația cu copilulCapitolul 21. Sunteți pro sau contra purtării copiilor în marsupiu, în mei tai sau în alte forme de portbebe?Capitolul 22. Sunteți pro sau contra îmbrățișării afectuoase a copiilor?Capitolul 23. A le cere copiilor să spună „mulțumesc“ și „te rog“ — pro sau contra?Capitolul 24. Sunteți pro sau contra stimulării limbajului unui copil care nu vorbește destul de bine pentru vârsta lui?Capitolul 25. Sunteți pro sau contra ideii de a vă atașa de copii?Partea a 6‑a. Relația cu familiileCapitolul 26. Să le spunem părinților pe nume - pro sau contra?Capitolul 27. Îi rugăm pe părinți să nu-și țină prea mult copiii în brațe, „ca să nu se obișnuiască prost“? Pro sau contra?Capitolul 28. Sunteți pro sau contra ideii de a le trimite părinților, peste zi, fotografii și filmulețe cu micuțul lor?Capitolul 29. Sunteți pro sau contra comunicării sincere cu părinții atunci când alegerile lor educative nu sunt în interesul copilului lor?Capitolul 30. Sunteți pro sau contra alertării părinților când apare o suspiciune de autism în privința copilului

RON 44.10
1

Koba cel cumplit

Corectitudinea politică

Corectitudinea politică

„Când există discriminare împotriva unor grupuri, persoanele din grupurile respective sunt împiedicate să se exprime pe deplin și să-și realizeze potențialul." - Michelle Goldberg„Fără libertate de exprimare, nu există gândire adevărată." - Jordan PetersonEste corectitudinea politică un duşman al libertăţii de exprimare şi al schimbului de idei? Sau, dimpotrivă, contestând relaţiile de putere dominante şi normele sociale care exclud grupurile marginalizate, corectitudinea politică contribuie la crearea unei societăţi mai echitabile şi mai drepte? Pentru unii, răspunsul este simplu: ea suprimă dezbaterea liberă care stă la baza democraţiei, instituie diviziuni sociale artificiale şi promovează conflictele între diferitele grupuri care alcătuiesc o comunitate. Alţii susţin că, dimpotrivă, prin crearea de norme şi spaţii publice care le oferă dreptul de a se exprima unor grupuri şi persoane marginalizate, se lărgeşte domeniul libertăţii. Eforturile îndreptate spre incluziunea socială sunt esenţiale pentru crearea unor societăţi diverse şi sănătoase.Dezbaterea Munk despre corectitudinea politică a avut loc pe 18 mai 2018 la Toronto şi a pus faţă în faţă două tabere. De o parte, tabăra pro, alcătuită din profesorul, jurnalistul şi predicatorul Michael Eric Dyson şi Michelle Goldberg, editorialistă New York Times. De cealaltă parte, tabăra contra, alcătuită din actorul şi scriitorul Stephen Fry şi profesorul de psihologie şi scriitorul Jordan Peterson. Este corectitudinea politică o formă de progres sau nu? Cine va câştiga dezbaterea

RON 29.50
1

Despre consolare. Cum să-ți găsești alinarea în vremuri întunecate

Despre consolare. Cum să-ți găsești alinarea în vremuri întunecate

Când suferim pierderi sau asistăm la o catastrofă, căutăm consolare. Cândva domeniul preoților și al filosofilor, limbajul consolării a dispărut din vocabularul modern. Încă din secolul al XVI-lea, omenirea a început să renunțe la alinarea adusă de vechile texte religioase și s-a îndreptat către știință, ideologie și terapie.Cum ne consolăm unii pe alții și pe noi înșine într-o epocă a necredinței? Michael Ignatieff spune poveștile unor scriitori, pictori și muzicieni care au căutat consolarea și arată cum oameni aflați în situații extreme au reușit să-și regăsească speranța. Evocând momente în care personalități influente au găsit curajul să meargă mai departe, Despre consolare aduce aceste povești în prezent, susținând că putem reînvia tradițiile consolării ca să facem față suferințelor și nesiguranței secolului XXI.„O inspirație pentru cei care au nevoie de cuvinte ca să meargă mai departe în viață.” – Kirkus Reviews „Consolarea este extraordinar de importantă. Poate că acum mai mult ca niciodată (…) Ignatieff ne-a făcut un mare serviciu cu această serie de reflecții emoționante.” – Los Angeles Review of Books „Schițele biografice pline de viață ale lui Ignatieff, cu personaje care opun rezistență când sunt confruntate cu eșecuri, boli terminale sau execuții iminente, inspiră și, în felul lor, consolează.” – Publishers Weekly „Ignatieff povestește cu scopul de a ne reaminti că nu suntem prima generație confruntată cu disperarea.” – The Guardian„Cum ne găsim consolarea când credința religioasă este în scădere și trăim într-o cultură obsedată de succes? (…) În această carte deosebit de importantă, Ignatieff susține că nu doctrinele, ci oamenii sunt cei care ne consolează.” – Irish Times Michael Ignatieff este scriitor, istoric și fost politician. A predat la Cambridge, Oxford, Harvard și University of Toronto, iar în prezent este profesor la Central European University din Viena. Cărțile lui au fost traduse în 12 limbi; printre ele se numără Blood and Belonging, Isaiah Berlin: A Life, A Need of Strangers, The Russian Album și The Ordinary Virtues. Romanul său Scar Tissue a fost finalist pentru Booker Prize

RON 44.10
1

Serion Pantalon în Țara Amintirilor

Serion Pantalon în Țara Amintirilor

Serion Pantalon în Țara Amintirilor, cartea Olimpiei Melinte, îmbina mai multe temeri, gânduri și emoții ale celor mici într-un carusel magic menit să-i ajute să învingă emoțiile primei zile de școală, să treacă peste conflictul dintre generații și, nu în ultimul rând, să accepte pierderea cuiva drag.„Serion Pantalon în Țara Amintirilor este o poveste despre înțelegere, despre emoții și gânduri, despre griji și necunoscut, despre începuturi, despre sprijin, despre cum iubirea și amintirile din copilărie ne dau putere." Andreea Chiru-Maga, psihologÎndrăgita actrița de teatru și film Olimpia Melinte (n. Iași, 1986) s-a remarcat de-a lungul timpului în numeroase lungmetraje ce i-au adus premii și nominalizări la cele mai importante festivaluri de film din lume, pentru cele peste 30 de roluri remarcabile.În 2018 a început filmările pentru serialul Vlad (difuzat la PRO TV), devenit ulterior lider de audiență.Locuiește în București cu soțul și cei doi copii ai lor. Serion Pantalon în Țara Amintirilor, scrisă după o idee a fiului său Alexandru și dedicată tatălui ei, reprezintă debutul în literatură pentru copii.Diana Tivu a absolvit facultatea de arhitectură UAUIM din București și este o autodidactă când vine vorba de grafică, pictură și ilustrație. Din 2015 și-a transformat pasiunea în realitate și lucrează ca ilustrator și autor de carte pentru copii. Portofoliul ei include atât titluri clasice, cât și scrieri ale unor autori români contemporani

RON 43.15
1

Koba cel cumplit. Rasul si cele douazeci de milioane

Koba cel cumplit. Rasul si cele douazeci de milioane

„În cartea asta, Amis a reușit să fie mai revoluționar decât a intenționat." Christopher HitchensKoba cel cumplit este succesoarea celebrului volum de memorii al lui Amis, Experience. În ea, Amis ataca lacuna centrală a gândirii secolului XX: îngăduința intelectualilor occidentali în fața comunismului sovietic. Între începutul foarte personal și sfârșitul în același registru, Amis ne oferă probabil cele mai bune o sută de pagini scrise vreodată despre Stalin: Koba cel cumplit. Tatăl autorului, Kingsley Amis, a fost un „tovarăș de drum" între 1941 și 1956. Cel mai bun prieten al său a fost Robert Conquest, a cărui carte, Marea teroare, a fost depășită doar de Arhipelagul Gulag în violența documentată față de mitul URSS. Admirabila carte a lui Martin Amis explorează aceste două extreme.„O explorare impunătoare a Răului." G QConsiderat de mulți critici una dintre cele mai influente și mai inovatoare voci ale literaturii britanice moderne, Martin Amis, fiul scriitorului Kingsley Amis, este adeseori plasat în generația romancierilor britanici care s-au afirmat în anii ’80 și care îi include pe Salman Rushdie, Ian McEwan și Julian Barnes. Martin Amis s-a născut la Oxford, în 1949. The Rachel Papers (1973) este primul său roman, scris în timp ce lucra ca secretar de redacție la Times Literary Supplement și distins cu Somerset Maugham Award în 1974. În 1975 îi apare al doilea roman, Născuți morți, iar în 1984 publică romanul Banii, prima carte dintr-o trilogie a cărei acțiune se desfășoară la Londra. Este autorul a 16 romane, 7 volume de povestiri și 8 volume de nonficțiune. În seria Anansi. Contemporan a apărut romanul Zona de interes, iar cel mai recent titlu al autorului britanic, Poveste din interior, se află în pregătire.„Cartea lui Martin Amis va rămâne actuală... Este inteligentă, plină de ironie și saturată de seva indignării, unica reacție adecvată în fața tiraniei." The Literary Review„Amis folosește toate instrumentele meșteșugului său pentru a face să devină tolerabil în lectură ceea ce este profund intolerabil. O carte răscolitoare... " Financial Times„Cartea lui Amis e o lovitură executată cu măiestrie." The New York Times Book Revie

RON 46.75
1

Cum functioneaza lumea cu adevarat

Cum functioneaza lumea cu adevarat

Cum functioneaza lumea cu adevarat. Ghidul unui om de stiinta pentru trecutul, prezentul si viitorul omenirii • Bestseller New York Times In ciuda abundentei de informatii la care avem acces in zilele noastre, cei mai multi dintre noi nu stiu cum functioneaza lumea cu adevarat. Cartea aceasta explica sapte realitati fundamentale care ne guverneaza supravietuirea si prosperitatea. De la energie si productia de hrana, trecand prin lumea noastra materiala si globalizarea ei, si ajungand la evaluarea riscurilor, mediul inconjurator si viitorul planetei, Cum functioneaza lumea cu adevarat ofera o foarte necesara revenire la realitate pentru ca, inainte de a putea aborda problemele in mod eficient, trebuie sa intelegem faptele. In aceasta lucrare ambitioasa si incitanta vedem, de exemplu, ca globalizarea nu este inevitabila si ca societatile noastre si-au crescut constant dependenta de combustibilii fosili, in asa masura incat orice promisiune privind decarbonizarea pana in 2050 tine de domeniul basmelor. De exemplu, fiecare rosie cultivata in sera, pe care o cumparam de la supermarket, are inglobata in producerea ei echivalentul a cinci linguri de motorina si nu avem nicio modalitate de a produce otel, ciment sau materiale plastice in cantitatile necesare fara emisii de carbon uriase.In final, Smil raspunde la intrebarea cea mai arzatoare a epocii noastre: suntem condamnati irevocabil sau ne asteapta o utopie luminoasa? Convingator, bogat in date si revizionist, acest excelent ghid interdisciplinar gaseste gresite ambele extreme. Cand privim lumea prin aceste lentile cantitative, descoperim adevaruri ascunse care ne schimba felul in care intelegem trecutul, prezentul si viitorul nostru nesigur.O noua capodopera a unuia dintre autorii mei preferati. - Bill Gates Poti sa fii sau sa nu fii de acord cu Smil, sa-i accepti sau nu pozitia bazata doar pe fapte, dar probabil ca nu trebuie sa-l ignori... In viziunea sa provocatoare, dar perceptiva, ideile nerealiste despre reducerea emisiilor de carbon pot fi puse, partial si paradoxal, pe seama tocmai a productivitatii pe care societatea a obtinut-o prin inlocuirea muncii manuale cu masinile alimentate cu combustibili fosili. - Washington Post Este reconfortant sa citesti un autor atat de insensibil la moda retorica si atat de dornic sa sustina incertitudinea... In esenta, cartea lui Smil este o pledoarie pentru agnosticism si, credem sau nu, modestie - materialul cel mai rar dintre toate. In definitiv, a trai cu incertitudinea "ramane esenta conditiei umane", afirma autorul. Chiar si in cazul celui mai optimist scenariu, viitorul nu va semana cu trecutul. - New York Times Cum functioneaza lumea cu adevarat reprezinta distilatul unei vieti de eruditie... Vaclav Smil priveste dincolo de orizontul viitorului cu calm si umilinta, previzionand "un amestec de progres si progres si impedimente, de dificultati aparent insurmontabile si dezvoltari aproape miraculoase". - Wall Street Journa

RON 53.05
1

Dezvoltarea abilităților de aplicare a interviului motivațional

Dezvoltarea abilităților de aplicare a interviului motivațional

Practicienii care doresc sa își dezvolte abilitățile de a-și susține clienții în procesul de schimbare prin interviul motivațional gasesc in acest manual soluții practice eficiente. Autorul prezintă detaliat cele 4 procese ale interviului motivațional – implicarea, focalizarea, evocarea și planificarea – explicând clar conceptele și oferind numeroase exemple clinice care arată a vedea cum sunt transpuse în practică. Exercițiile propuse în fiecare capitol și fisele de lucru din finalul cărții pot fi utilizate în activitatea ulterioară de psihologi sau antrenori, instructori de fitness, manageri, angajați în sistemul corecțional, profesioniști în domenii conexe, ghizi în programe studențești, medici, stomatologi, educatori pentru persoanele cu diabet, specialiști în tratamentul dependenței de substanțe, asistenți sociali, consilieri și pentru numeroși alții care lucrează în domenii de asistență.David B. Rosengren, este psiholog clinician și a lucrat ca cercetător și consultant la Institutul pentru abuzul de alcool și droguri al Universității din Washington. A scris numeroase lucrări despre dependența de alcool și droguri, interviul motivațional și procesul de schimbare.P: Și în privința alcoolului? Cum stau lucrurile acum?C: Păi, intenționez să continui, dar n‑o să continui de unde am lăsat‑o cu fumatul. N‑am băut niciodată așa cum am fumat iarbă, adică în fiecare zi. Vreau să zic că se întâmpla să mergem în oraș. Și eu lucrez la un restaurant și câteodată ieșim să bem ceva și nu văd nimic în neregulă cu asta.Comentariu: Arată destul de clar că nu consideră că există o problemă în această privință. Aici nu apare limbajul pro‑schimbare, ci mai degrabă tendința de a menține starea de fapt. - David B. RosengrenDansul de societate continuă să fie o metaforă populară pentru IM. Pentru că dansul de societate este reușit doar când mișcările celor doi se fac la unison. Dacă e un dans bun, mișcarea se desfășoară printr‑o serie de acțiuni subtile, dar bine știute, ale ambilor parteneri. Acest tipar de mișcare este în opoziție cu luptele greco‑romane, în care cineva încearcă să‑și impună voința asupra oponentului. Astfel, o întrebare pe care v‑o puteți adresa în momentele de frustrare și de dezacord manifestat de client este „Dansez sau mă lupt?" - David B. Rosengre

RON 107.10
1

Incă 101 tehnici ale terapiei prin joc

Incă 101 tehnici ale terapiei prin joc

Al treilea volum coordonat de Heidi Gerard Kaduson și Charles E. Schaefer oferă acces celor interesați de tratamen ul copiilor la încă 101 de tehnici ale terapiei prin joc grupate în șapte secțiuni: tehnici ale artelor expresive, tehnici de joc cu marionete, tehnici de spus povești, tehnici de joc în grup, tehnici de joc cu obiecte și jucării, tehnici de jucat jocuri și alte tehnici. Pentru fiecare tehnică este prezentată ideea care stă la baza ei, o descriere detaliată și o ilustrare a modului în care tehnica respectivă este utilizată cu copiii. Cartea permite cititorului să constate cum sunt folosite diverse tehnici pentru facilitarea exprimării și elaborării problemelor psihologice, într -o manieră amuzantă și securizantă și poate ajuta psihologii și educatorii să-și dezvolte creativitatea și să extindă folosi rea jocului pentru a ajuta copiii aflați în dificultate.Heidi Kaduson, specializată în intervenția psihologică pentru copii, este director al Institutului de Formare în Terapia prin Joc din comitatul Monroe, statul New Jersey. A coordonat împreună cu Charles Scaefer volumele 101 tehnici favorite ale terapiei prin joc și Alte 101 tehnici favorite ale terapiei prin joc apărute la Editura Trei.Charles Schaefer este profesor emerit de psihologie la Fairleigh Dickinson University (New Jersey) şi cofondator al Asociației pentru Terapia prin Joc din SUA.„Aflarea intereselor copilului, a ceea ce exercită o fascinație specială asupra lui, reprezintă o parte vitală în procesul de a-l face să se simtă înțeles și acceptat necondiționat. Evenimentul care i-a stimulat copilului imaginația, fie el o carte, un film sau orice altceva, poate deveni o trambulină pentru implicarea copilului, pentru construirea încrederii și pentru lansarea unei călătorii ludice spre vindecare și creștere. Povestea din repertoriul imaginativ al copilului revelează imagini simbolice pline de potențial înnăscut pentru dezvoltarea acestuia." - Brenda Lawrence"Copiilor le place să se joace. Jocurile despre sentimente sunt mai puțin amenințătoare pentru majoritatea copiilor decât o conversație directă despre sentimente. Utilizarea acestui joc la începutul terapiei îi permite terapeutului să obțină informații prețioase, iar copilului să se simtă confortabil cu terapeutul și cu pro cesul terapeutic." - Maryanne Bongiovan

RON 63.75
1

Sufletul lumii

Sufletul lumii

Povești adevărate dintr-o lume fantasticăSufletul lumii este o carte-­univers, în care realul se amestecă cu fantasticul, urbanul cu ruralul, lumile interioare ale personajelor cu lumile exterioare, înmuiate când în lumină, când în întuneric. Însă poate cel mai pregnant dintre personajele create de Camelia Cavadia în această carte este prezența. Există o stare de prezență extraordinară în aproape fiecare dintre povestiri, o ancorare profundă în aici și acum, indiferent dacă timpul prezent este unul pământean sau unul mai degrabă nepământean, magic, aflat între lumi poate, iar cei care o experimentează, fie că sunt orășeni sofisticați, trăitori în aglomerări urbane mari, fie oameni simpli, de la țară, sunt nevoiți să­și trăiască la o intensitate teribilă emoțiile, să stea cu ele, să le consume până la capăt. E o carte pe care o citești cu sufletul la gură și cu ochii măriți, care te poartă prin povești magice, când înspăimântătoare, precum cele spuse la căldura focului de bunica, când luminoase și atinse de aripi hieratice. Petronela Rotar, scriitoareAm scris această carte pentru că mă tem de lumea care va veni, dar, mai ales, mă tem să nu moară POVEȘTILE. Să nu dezbrăcam de tot lumea de mister sau nu cumva să nu­l mai recunoaștem când ni se arată. Uneori, în miezul unor zile cât se poate de obișnuite, își fac loc întâmplări inexplicabile, al căror sens îl pricepem poate mai târziu sau niciodată. Întâmplări care fracturează logica și sfidează raționalul, care supun la grea încercare capacitatea de înțelegere și acceptare. Camelia CavadiaNăscută pe 10 mai 1969, la București, Camelia Cavadia a absolvit liceul de filologie-­istorie Zoia Kosmodemianskaia și este licențiată în filosofie și jurnalism. Are un background de 22 de ani în televiziune (Pro TV și Antena1), iar din 2017 este co­fondator al Agenției de Comunicare Fabrica de PR. A debutat în literatură în 2015, la Editura Trei, cu volumul Vina, care avea să fie desemnat cel mai bun roman de debut la Festival du Premier Roman de la Chambéry (Franța), un an mai târziu. În 2016, a apărut cel de al doilea roman, Măștile fricii, lansat ulterior și în Marea Britanie, iar în 2018 romanul Purgatoriul îngerilor, despre care scriitorul Radu Vancu a spus că este „documentul emoționant al unei lumi a copiilor dispăruți"

RON 46.75
1

Autoanaliza

Autoanaliza

Este posibilă o autoanaliză? Dacă da, când, în ce măsură şi cu ce limite? Putem utiliza tehnicile psihanalitice pe cont propriu, pentru a ne rezolva problemele? Este introspecţia constructivă sau mai degrabă inutilă? Acestea sunt întrebările pe care le abordează, în cartea sa, Karen Horney, alături de prezentarea a numeroase studii de caz. Argumente sunt destule, atât pro, cât şi contra: noi ne cunoaştem cel mai bine pe noi înşine, introspecţia este constructivă în momentul în care o utilizăm în slujba dorinţei de a deveni o fiinţă mai bună, mai înzestrată şi mai puternică, iar insighturile obţinute prin autoanaliză sunt mai bine primite; pe de altă parte, factorii emoţionali şi rezistenţele constituie o dificultate importantă în acest demers. Astfel, autoanaliza este, în viziunea autoarei, o încercare de a fi pacient şi analist în acelaşi timp, metoda de bază rămânând aceeaşi ca la orice psihanaliză: asocierile libere. Dincolo de tehnici şi metode, mesajul este simplu şi percutant: pentru că viaţa ta este cel mai bun psihoterapeut, crede în tine însuţi!Karen Horney (1885—1952) s-a născut la Hamburg, în Germania și a studiat medicina la Universitatea din Berlin. Medic psihiatru și psihanalist a predat la Institutul Psihanalitic din Berlin și la Institutului Psihanalitic din Chicago si Institutului Psihanalitic din New York. Împreună cu Alfred Adler a fondat curentul neo-freudian. Printre lucrarile sale se numără Personalitatea nevrotică a epocii noastre, Noi direcții in psihanaliză, Psihologia femeii.Fiecare autoanaliză reuşită sporeşte încrederea în sine, dar există şi un alt câştig, datorat faptului că ai cucerit în întregime un teritoriu prin iniţiativă proprie, perseverenţă şi curaj. Acest efect se manifestă în analiză, ca şi în alte aspecte ale vieţii. Să găseşti de unul singur o cărare pe munte îţi dă un sentiment mai deplin de putere, decât să mergi pe poteca indicată, deşi efortul şi rezultatul sunt aceleaşi. O astfel de realizare nu-ţi insuflă numai o mândrie justificată, ci şi un sentiment de încredere în propria capacitate de a te confrunta cu situaţii grele şi de a nu te simţi pierdut în lipsa îndrumării.Autoanaliza este o încercare de a fi pacient şi psihanalist în acelaşi timp. Să nu uităm că acest proces este nu numai suma dintre travaliul analistului şi cel al pacientului, dar şi o relaţie umană. Faptul că sunt implicate două persoane are o influenţă considerabilă asupra contribuţiei fiecăreia. Pacientul are trei sarcini principale. Prima este să se exprime cât mai complet şi sincer cu putinţă. A doua este să devină conştient de forţele pulsionale inconştiente şi influenţa lor asupra vieţii sale. Iar a treia e să-şi dezvolte capacitatea de a schimba acele atitudini care îi perturbă relaţiile cu sine însuşi şi cu lumea din jurul lui. [...] Dacă pacientul are capacitatea de a lucra singur pentru a găsi soluţia la o problemă, poate fi oare folosită această capacitate de o manieră deliberată

RON 46.50
1

Experiențele depresiei. Perspective teoretice, clinice și de cercetare

Experiențele depresiei. Perspective teoretice, clinice și de cercetare

Psihologia depresiei este una dintre marile provocări ale psihologiei și psihiatriei. În volumul de față, Sidney J. Blatt rezumă și integrează aproape 30 de ani de cercetare a depresiei, explorând natura depresiei și experiențele de viață care duc la apariția ei. Contribuția semnificativă a autorului la înțelegerea naturii depresiei constă în identificarea a doua tipuri de depresie care, în pofida unor simptome comune, au surse diferite. Depresia anaclitică, asociată cu sentimentul de a nu fi iubit și luat în seamă, apare din sentimente de singurătate și abandon. Depresia introiectivă, asociată nemulțumirii de propria persoană, apare din sentimentul de eșec și de lipsă de valoare. Recunoașterea diferenței dintre aceste două experiențe depresive fundamental diferite a deschis noi direcții de cercetare, dezvoltarea unor intrumente de psihodiagnostic și formularea unor abordări ale procesului psihoterapeutic specifice fiecărui tip de depresie. Sidney J. Blatt, psiholog clinician și psihanalist, a fost profesor de psihiatrie și psihologie la Yale University și profesor vizitator la numeroase alte universități, printre care Hebrew University of Jerusalem, University College London, Catholic University of Lueven, precum și la Menninger Foundation. A avut o contribuție semnificativă la înțelegerea dezvoltării personalității și psihopatologiei. A scris numeroase articole și 16 cărți depre evaluarea clinică, psihopatologie, schizofrenie, depresie și procesul terapeutic. Sentimentele primare în depresia anaclitică sunt neputința, slăbiciunea, epuizarea și senzația individului că nu e iubit. Dorințe intense de a fi alinat și îngrijit, ajutat, hrănit și protejat sunt exprimate prin solicitări de iubire, sentimente de foame, dorințe orale, dificultatea de a tolera amânarea și căutarea disperată de surse alternative de gratificare și sentimente de satisfacție și liniște. Predomină frica de fi abandonat și sentimentul de neputință în privința capacității de găsire a gratificării și confortului. Ceilalți oameni sunt valorizați doar pentru capacitatea lor de a oferi gratificare imediată. Starea de bine derivă din primirea constantă de iubire și reasigurări. Dacă un obiect nu este capabil să ofere aceste lucruri, apar sentimente de a nu fi iubit și de a fi neputincios. Cu susținere și gratificare a nevoilor se ajunge la un sentiment temporar de confort, dar satisfacția și gratificarea sunt resimțite ca provenind exclusiv de la obiect și nu se structurează niciun sentiment interior de a fi fost iubit sau de a simți că merită să fie iubit. Sidney J. Blatt Sentimentele și preocuparea de teme legate de vinovăție, ispășire și iertare apar în contextul depresiei introiective mai târzii din punctul de vedere al dezvoltării, care implică îngrijorarea pentru a nu fi demn, de a nu merita iubire, și nu de a fi neiubit, de a fi vinovat și de a nu reuși să se ridice la înălțimea așteptărilor și standardelor. Idealuri excesiv de înalte, un Supraeu deosebit de sever, un simț moral accentuat și implicarea intensă care duc la o autoevaluare constantă sunt exprimări primare ale depresiei. Vinovăția este urmarea ispitelor și gândurilor transgresive și a sentimentului persoanei că nu se ridică la înălțimea așteptărilor și standardelor, drept pentru care va fi dezaprobată și criticată. Solicitări puternice de perfecțiune; tendința de asumare a vinovăției și responsabilității; și sentimente de incapacitate în privința obținerii aprobării, acceptării și recunoașterii, toate contribuie la dezvoltarea depresiei. Standarde extreme, supraestimate, adesea atribuite unor figuri din exterior, și preocupări constante și intense legate de dezaprobare și pedeapsă duc la sentimente ambivalente și ostile față de obiect. Individul se străduiește să compenseze pentru sentimentele de eșec depunând toate eforturile pentru a câștiga aprobare și recunoaștere, dar în general satisfacția nu este de durată. Este importantă prezența unei alte persoane nu atât pentru gratificarea nevoilor, cât pentru a oferi aprobare și acceptare. Sidney J. Blatt Cuprins Cuvânt‑înainte Introducere Partea I. Formulări teoretice și exemple clinice de depresie anaclitică și introiectivă Introducere. Formulări teoretice și exemple clinice de depresie anaclitică și introiectivă Capitolul 1. Două tipuri de depresie Capitolul 2. Manifestări clinice ale depresiei anaclitice și introiective Partea a II‑a. Evaluarea depresiei anaclitice și introiective și a reprezentării mentale Introducere. Evaluarea depresiei anaclitice și introiective și a reprezentării mentale Capitolul 3. Evaluarea experiențelor depresive anaclitice și introiective Capitolul 4. Evaluarea reprezentării de obiect Partea a III‑a. Manifestări ale depresiei anaclitice și introiective și antecedentele distale și proxime ale acestora Introducere. Manifestări ale depresiei anaclitice și introiective și antecedentele distale și proxime ale acestora Capitolul 5. Depresia anaclitică și introiectivă în cadre clinice și nonclinice Capit

RON 72.25
1