Ultimul cuvant
„Firul roșu" al vieții mele e împletit, de fapt, din mai multe „fire": sensibilitatea de stânga și adeziunea față de marea literatură. Prima a căzut la noi în desuetudine, a doua a ajuns mai degrabă lăudată decât citită. Sunt un personaj atipic, izolat în opțiuni „inoportune". (…) Fără a-mi fi tăinuit vreodată evreitatea, am rămas necredincios și nepracticant. Nu m-am dezis de moștenirea iluministă laică, potrivit căreia toate religiile le inventaseră oamenii, spre a-și compensa necazurile, bolile și moartea. M-am considerat mereu a-teu. Pe măsura maturizării m-am apropiat însă de înțelepciunea marilor religii, încercând de câteva ori să comentez ambele Testamente biblice. La bătrânețe mă aflu în miezul aceluiași paradox: recitesc Biblia la fiecare nouă traducere-editare, cu sublinieri conștiincioase; și, totodată, rămân convins că cele două Testamente sunt creații umane, ele și celelalte „texte sacre". Necredinciosul poate aprofunda orice fel de credință. (I.I.) Ion Ianoși (1928–2016), prof. univ. la Universitatea din București și membru al Academiei Române, a scris peste 40 de cărți de autor, dedicate esteticii, filosofiei culturii, relaţiei dintre filosofie şi literatură, precum şi numeroase studii, articole, prefeţe şi postfeţe. L-au preocupat culturile rusă, germană şi română, cărora le-a dedicat mare parte din opera sa. Alexandru Ștefănescu (n. 1979) este conf. univ. la Facultatea de Științe ale Comunicării din cadrul Universității Creștine "Dimitrie Cantemir". A publicat articole, studii şi cărţi pe teme de istoria filosofiei, etică, estetică, antropologie filosofică
